Vacanța noastră de vară italiano-corsicană

Unul dintre avantajele vacanțelor la început de toamnă, pe lângă evitarea aglomerației (treabă relativă, firește!) și prețurile un pic mai scăzute, este după părerea mea iluzia prelungirii verii: când la aproape toată lumea se instalează astenia de toamnă, la tine se va instala frenezia Plecării. Sincer, nu mi-am dat seama de acest lucru până acum, fiind de fapt primul an când plecarăm în vacanță la început de septembrie. N-am făcut-o special, așa a fost să fie, din motive de job,  însă cum orice avantaj implică și un dezavantaj, când zilele de concediu vor trece pe nesimțite, așa cum trec ele de obicei, depresia care se va instala à la rentrée (cum zic francezii) va fi nemăsurată. Chiar și după trei zile, încă mai dau să deschid ușa cortului când mă dau jos din patul meu de acasă, iar când deschid geamul, încă-mi mai lungesc gâtul căutând cu privirea muntele ascuțit din dreapta pentru a consulta prognoza meteo... În fine, după cum probabil mulți dintre cei care mă urmăriți pe facebook știți deja, absența mea pe blog a fost motivată de vacanța mult așteptată din această vară, plănuită și răsplănuită în detaliu cu multe luni înainte, și care a comportat două destinații mari și late: Italia și Corsica

Unde ne cazăm pe Valea Loarei

Iată că am ajuns și la ultimul "episod"- cel puțin momentan, până mi-or mai veni alte idei- din acest mini-ghid al Văii Loarei, pe care l-am întocmit și eu așa cum am putut, mai cu ce știam, mai cu ce m-am documentat de la Oficiile de Turism din zonă, în speranța că îi va ajuta pe cei care-și plănuiesc o vacanță în regiune și ajung mai mult sau mai puțin întâmplător pe blogul meu. După ce am văzut ce castele vizităm, ce activități putem face când ne-am plictisit de castele, ce mâncăm și cum ne deplasăm pe Valea Loarei, a venit timpul să vedem și unde ne cazăm. "Imi poti recomanda o cazare pe Valea Loarei?" mă întreabă cititorii adesea. La început întrebarea mi se părea grea, pentru că vorba aia, eu locuind aici nu prea am fost nevoită vreodată să caut cazare, dar din dorința de a-i ajuta am început să mă documentez și în acesta privință. 

Confluenta dintre Loara si Vienne la Candes-Saint-Martin

Plimbare de august prin Tours

Când a trecut vara asta? Îmi explică și mie cineva? Zău că nici nu-mi vine a crede că lunea viitoare începe septembrie. Și vara ca vara, dar luna august mi s-a părut că... nici n-a fost. Parcă ieri am mers la Paris s-o aștept pe mama la aeroport și trosc-poc, s-a rupt firul, m-am trezit astăzi. Poate e din cauză că pe aici nu prea a fost vară, deși "nu prea" asta e deja mult spus. Cred că de o vară mai rece ca aceasta n-am avut parte niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc. În afară de o zi, maxim două, temperaturile nu cred să fi urcat peste 23 de grade aici în Touraine; de plajă, bălăceală și pescuit cu cortul, așa cum îmi plănuisem pe timpul șederii mamei, nici nu încape vorba. Eh, mama s-a întors duminică în țară, iar pentru noi lucrurile au intrat în "obișnuit". Noroc că vine vacanța ...

Din nou la Castelul Chenonceau

Dacă ajungi pe Valea Loarei și nu ai timp decât pentru un singur castel, atunci îți recomand indiscutabil să mergi la Chenonceau. Nu este chiar castelul meu preferat, dar nu-s atât de subiectivă să-l recomand pe acela, că vorba aia, e o treabă de gusturi personale, dar asta nu mă împiedică să recunosc când vine vorba de Chenonceau, că nu degeaba este cel mai vizitat castel de pe Valea Loarei. Și pe bună dreptate, probabil că nici un alt castel de aici nu îmbină mai armonios toate elementele acestei regiuni, degajând totodată o omogenitate plăcută și un echilibru deplin cu mediul natural. Cu o arhitectură unică, sub formă de pod peste Cher, cu două grădini splendide care au păstrat până astăzi câte puțin din personalitatea și rafinamentul celor două doamne care le-au creat- Catherine de Medici și Diane de Poitiers, cu saloanele sale somptuos decorate, unde dacă închizi ochii, parcă simți atmosfera balurilor de odinioară, Chenonceau este fără îndoială cartea de vizită, emblema desăvârșită a Văii Loarei. 

Amboise, castelul meu preferat de pe Valea Loarei

Traversam într-o zi podul peste Loara la Amboise, venind de nu mai știu unde, parcă de la Chaumont. Privind castelul cum se ridica în fața noastră, desprinzându-se parcă dintre clădirile înghesuite ale orașului, îi zic soțului meu sigură pe mine: "Știi, Amboise este castelul meu preferat dintre toate pe care le-am vizitat aici". Auzind una ca asta, el se uită spre mine ușor surprins și-mi zice: "Da?!?!?!" Da. De fapt mirarea lui nu mă miră, ca să zic așa. Cam toți cei de aici, sau cei care cunosc câte ceva despre valea asta a Loarei au aceeași reacție. Amboise?! Cum așa?! De ce tocmai el, când există grandiosul Chambord, unicul Chenonceau, sau Villandry, castelul cu cele mai impresionante grădini. Într-adevăr castelul Amboise nu-i al doilea cel mai mare al Franței, și nici n-are vreun soi de arhitectură neobișnuită, în formă de pod peste Cher. Nici măcar nu are o grădină care să te lase uimit, dar cu toate acestea, din momentul în care l-am vizitat prima dată, am știut că va rămâne primul în topul preferințelor mele. Să vă zic și de ce...


O zi cu mama la Amboise

În cazul în care vă întrebați de ce sunt din ce în ce mai absentă pe blog în ultima vreme, ei bine, mama e de vină! Ca în fiecare an, în luna august vine și petrece în jur de trei săptămâni la noi, perioadă în care încerc și eu pe cât posibil să petrec mai mult timp cu ea și pe afară, și mai puțin în fața calculatorului. Toate sunt bune și frumoase pe aici pe la noi, toate mai puțin vremea, extrem de capricioasă vara asta. De exemplu weekendul trecut programasem un weekend de picnic, plajă și bălăceală, dar unde să te bălăcești pe ploaie la 20 de grade? Eh, noi să fim sănătoși, că ne-om bucura de toate așa cum putem și pe vreme mai mohorâtă.
 

Cum ne deplasăm pe Valea Loarei

Bănuiesc că și voi ceilalți care aveți bloguri și locuiți prin diverse zone turistice, fie ele din România sau din afară, primiți întrebări "turistice" de la cititorii dornici de vreo escapadă pe meleagurile respective, iar în cazul meu  întrebarile sunt desigur despre ce, cum, când, unde pe Valea Loarei. Sunt multe chestiuni care se referă la obiective de vizitat, însă majoritatea întrebărilor sunt, culmea, despre treburi organizatorice, în special despre cazare și transport. Așadar, cu ce știam și eu, cu ce mai m-am documentat, m-am gândit să scriu articolul acesta în speranța că va fi de folos celor interesați de un sejur în acesta regiune. Însă cum eu nu sunt vreun soi de consilier în turism și cum toate cele de mai jos se bazează pe documentări personale și experiența proprie, recomand tuturor celor interesați ca pe lângă informațiile prezentate de mine aici să consulte și alte site-uri specializate, cum ar fi cele ale oficiilor de turism (am întocmit o listă AICI) sau ale rețelelor de transport public înainte să își fac un plan concret.  

Acestea fiind lămurite, să vedem acum cum ne deplasăm pe Valea Loarei, iar în partea a doua vom vedea și unde ne cazăm.

Valea Loarei dincolo de castele

Valea Loarei nu înseamnă doar castele. Cam asta le răspund multor persoane care, alegând să-și petreacă vacanța în această regiune, ajung întâmplător pe blogul meu și îmi cer informații sau sfaturi. Desigur, castelele sunt multe și interesante și datorită lor această regiune este atât de cunoscută și vizitată, însă pentru a profita de ea la maxim e de preferat să combini vizitarea castelelor cu alte activități. Ce poți face pe Valea Loarei când te-ai plictisit de castele? Păi...

1. Ai putea să-ți dezmorțești picioarele pe străzile micilor orașe medievale de la malul fluviului, clătindu-ți totodată ochii prin centrele istorice foarte bine conservate și întreținute. Nu-i nevoie să-ți rupi prea mult timp, câteva ore sunt suficiente pentru o plimbare prin labirintul de străduțe înguste și pentru a-ți trage mai apoi sufletul servind o o cafea la una din multele terase ascunse printre simpaticele "maison en colombage", casele cu bârne de lemn, vechi din Evul Mediu. Blois, Amboise, Loches, Tours, Saumur sunt câteva dintre orașe, toate speciale în felul lor, însă de departe preferatul meu rămâne  Chinon. Frumos restaurat, respirând un aer aparte, în micuțul târg de la malul râului Vienne e musai să urci până la fortăreață. Chiar dacă nu intri să o vizitezi, pentru că nu-i mare lucru de văzut, peisajul din vârful colinei cu orașul, apele Viennei și câmpurile nesfârșite nu are cum să te lase rece. 

Orașul Chinon și râul Vienne văzute din turnul Fortăreței Roiale

Like us on Facebook
Follow us on Twitter
Recomanda prin Google Plus