Valea Loarei dincolo de castele

Valea Loarei nu înseamnă doar castele. Cam asta le răspund multor persoane care, alegând să-și petreacă vacanța în această regiune, ajung întâmplător pe blogul meu și îmi cer informații sau sfaturi. Desigur, castelele sunt multe și interesante și datorită lor această regiune este atât de cunoscută și vizitată, însă pentru a profita de ea la maxim e de preferat să combini vizitarea castelelor cu alte activități. Ce poți face pe Valea Loarei când te-ai plictisit de castele? Păi...

1. Ai putea să-ți dezmorțești picioarele pe străzile micilor orașe medievale de la malul fluviului, clătindu-ți totodată ochii prin centrele istorice foarte bine conservate și întreținute. Nu-i nevoie să-ți rupi prea mult timp, câteva ore sunt suficiente pentru o plimbare prin labirintul de străduțe înguste și pentru a-ți trage mai apoi sufletul servind o o cafea la una din multele terase ascunse printre simpaticele "maison en colombage", casele cu bârne de lemn, vechi din Evul Mediu. Blois, Amboise, Loches, Tours, Saumur sunt câteva dintre orașe, toate speciale în felul lor, însă de departe preferatul meu rămâne  Chinon. Frumos restaurat, respirând un aer aparte, în micuțul târg de la malul râului Vienne e musai să urci până la fortăreață. Chiar dacă nu intri să o vizitezi, pentru că nu-i mare lucru de văzut, peisajul din vârful colinei cu orașul, apele Viennei și câmpurile nesfârșite nu are cum să te lase rece. 

Orașul Chinon și râul Vienne văzute din turnul Fortăreței Roiale

14 iulie fără artificii, bicicletă și bucate românești

Blogul Larisei este de vreo două săptămâni în vacanță, se relaxează undeva la malul mării, cu un cocktail în mână. Păcat că nu sunt și eu cu el. Am fost prinsă cu diverse treburi în ultimele două săptămâni și de aici se trage prezența slăbuță prin blogosfera, sper că nu v-ați gândit c-am plecat în brambura. Iar acum când am terminat cât de cât treburile observ cu stupoare că inspirația și cheful de a scrie s-au pierdut undeva pe drum. Mi se întâmplă frecvent lucrul acesta vara; aș putea da vina pe căldură, da' de unde căldură în Touraine. Vara asta am fost o singură data la plajă și iulie deja este pe sfârșite. Sper să recuperez în septembrie, că dacă nici acolo unde mă duc nu-i soare, apăi nu știu în altă parte unde l-aș putea găsi. Probabil prin Africa.  
 

Noaptea celor o mie de focuri la Villandry

Nici nu știu ce mi-a plăcut cel mai mult la sărbătoarea de sâmbăta trecută de la Castelul Villandry... Să fi fost oare parada de costume și măști venețiene? Sau grădinile luminate de mii de lumânări? Poate focul de artificii tras pe ritmuri de muzică renascentistă. Habar nu am, dar cert este că, în ciuda vremii destul de neprietenoase, Noaptea Celor o Mie de Focuri  a fost unul dintre cele mai faine festivaluri la care am participat în acești trei ani pe Valea Loarei.



Plimbare pe Coasta Albastră sau cum să îți strice vremea planurile

Eram ferm convinsă că o să povestesc astăzi despre cum am parcurs eu Loire à Velo din Tours la Villandry, cu soț, bicicletă și câine, în weekendul ce a trecut, dar cum ar fi posibil să povestesc ceva ce nu s-a întâmplat? N-am biciclit deloc și asta nu pentru că mi-ar fi trecut mie entuziasmul de a progresa cu mersul pe două roți, ci pentru că acest lucru n-a fost posibil din cauza vremii. Da, vremea asta ciudată din Touraine! După aproape o lună de vară adevărată, după plajă, bronzat, bălăcit, picnicuri și alte activități frumoase, iaca au revenit norii, ploile și vremea aia de stat în casă și numărat banii. Măcar de-aș avea ce să număr! Sâmbătă a plouat aproape toată ziua, iar duminică deși soarele și-a mai arătat câte un ochi, per-ansamblu tot înnorat a rămas cerul, iar iminența furtunii a făcut planul meu de mers cu bicicleta să se ducă pe apa... Loarei.  


Cassis și-o bouillabaisse pe malul mării

La Cassis am ajuns pentru că de acolo începea și tot acolo se termina traseul ales de noi prin Masivul Calanques, dar probabil și dacă n-ar fi fost așa tot am fi mers. Auzisem numai de bine despre micuțul orășel de la malul Mediteranei, pozele pe care le văzusem mă ispitiseră, așa că îmi doream să văd și eu minunea. Și pe bună dreptate, chiar se merită să-ți rupi o zi dacă ajungi în zonă pentru o plimbare pe străduțele lui și mai ales prin port, printre ambarcațiunile care mai de care mai interesante. În plus, la Cassis în seara cu pricina aveam plănuită prima noastră bouillabaisse, preparatul tradițional marsiliez. Eh, da știu, normal e să-l mănânci la Marsilia, dar m-a atras mai mult ideea servirii lui la o măsuță în portul din Cassis, ceva mai puțin aglomerat și mai rustic. Și se pare că intuiția nu m-a păcălit...


Niciodată nu este prea târziu

...sau cum să înveți să mergi pe bicicletă la 30 de ani!


Habar nu am de ce n-am învățat vreodată să merg pe bicicletă, deși culmea am locuit la țară. Îmi amintesc că pe la 3-4 ani aveam o tricicletă și-mi plăcea să mă plimb cu ea prin curte, dar din păcate acolo m-am oprit și n-am mai evoluat la două roți. Nu știu exact de ce n-am perseverat, pentru că majoritatea cunoscuților mei știu să biciclească, dar cel mai probabil eu nu mi-am dat interesul suficient. Când am venit în Franța, dând peste bicicleta lui Andrei, am mai avut câteva tentative să mă urc pe șa, dar firește că după ceva trânte am renunțat. Însă anul acesta mi s-a pus pata rău, doar știți, pentru că am tot scris despre asta pe blog. Eu în general stau bine cu vorba și prost cu pusul în practică, mă entuziasmez repede și îmi trece instant, dar uite că de data asta chiar m-am ținut de treabă : duminică, 22 iunie- a se nota- am învățat să merg pe două roți.
 

Lista castelelor de pe Valea Loarei

De ceva vreme trebăluiesc la o listă cu toate castelele de pe Valea Loarei. Inițial am conceput-o pentru mine personal, dar mai apoi m-am gândit că n-ar strica să o pun pe blog, poate va servi și altcuiva. Am consultat mai multe surse, site-uri ale oficiilor de turism, cărți, ghiduri; am adunat toate castele cunoscute, le-am scăzut pe cele transformate în hoteluri, restaurante, crame, instituții și pe cele reședințe-private, într-un cuvânt pe cele neincluse în circuitul turistic (dar care se pot desigur admira din exterior) și mi-a dat lista de mai jos. Le-am îngroșat pe cele mai importante, am adăugat link la cele vizitate de mine și am pus în dreapta site-ul internet al fiecăruia. Lista rămâne deschisă, cu siguranță voi mai descoperi și altele în timp. Nu mă mut încă! Am început cu enumerarea de la Gien, și am încheiat-o la Angers, pentru că acesta este porțiunea aproximativă înscrisă pe lista UNESCO (mai exact porțiunea între Sully-sur-Loire și Chalonnes-sur-Loire, 280 km și 800 km²).
  

Lac des Varennes- pescuit, saramură și o noapte la cort

Îmi place foarte tare să dorm la cort. Atât de tare, de-mi vine uneori să-mi desfac cortul în mijlocul sufrageriei și să-mi întind sacul de dormit pe covor. Firește că n-am făcut-o până acum, nu m-am țăcănit atât de tare. Am norocul ca și soțul meu să fie de aceeași părere (cum altfel?!), așa că ori de câte ori avem ocazia mergem să dormim în natură. Bineînțeles că nu mergem doar pentru dormitul efectiv, ci încercam să găsim activități care să includă și treaba asta. În mintea mea cortul se asortează cel mai bine cu muntele, dar cum n-avem munte de weekend aici, îl potrivim adesea cu pescuitul. Personal nu-s amatoare de pescuit, v-am mai zis, dar merg de dragul lui, că el face turul castelelor cu mine, iar cu ocazia asta profit de ceva timp petrecut în mijlocul naturii. Nu-i rău nici așa, iarbă verde, un lac sau un râu, aer curat și multă relaxare. 

Like us on Facebook
Follow us on Twitter
Recomanda prin Google Plus