Primăvară în grădinile de la Villandry

În duminica de Paște tot frunzăream paginile site-urilor oficiilor de turism din regiune în căutarea destinației perfecte pentru după-amiaza cu pricina. Pentru diverse activități de aventură nu era vremea potrivită, de vizitat un castel... parcă n-aveam chef să petrec timpul înăuntru, să mă plimb pe malul Loarei, sau prin vreun orășel nu mă încânta prea tare...ce să fac, ce să fac?!?! Nici eu nu prea știam exact ce vreau, nici nu mi-au rămas prea multe locuri noi de descoperit prin împrejurimile Tours-ului, cert este că voiam să stau afară, dar totodată să văd ceva frumos, așa că o grădină cochetă părea alegerea perfectă. Sunt mai multe grădini frumoase în zonă, mai mici, mai mari, mai tematice sau mai puțin tematice, mai pe domeniul unor castele, mai singuratice, însă chiar dacă le-am văzut doar în poze, niciuna nu părea ca grădina de la Villandry. Așa că într-un final m-am hotărât să merg la Villandry, fie și pentru a treia oară. Ce să-i faci, de unele locuri efectiv nu te saturi niciodată. 


Weekend de Paște

Hristos a înviat! Sper că ați petrecut cu toții un Paște fericit, că ați mâncat și ați băut cu măsură, că v-ați bucurat și v-ați simțit bine alături de cei dragi vouă, sau făcând ceea ce vă place mai mult. Acum că sărbătoarea s-a cam încheiat, să ne întoarcem cu toții la activitățile obișnuite, inclusiv la scrisul pe blog, că prea a suflat vântul prin blogosferă zilele acestea. Este normal până la urmă, nici eu n-am scris mai nimic, nu pentru că aș fi fost plecată pe undeva, ci pentru că am încercat să-mi mai scot ochii un pic din calculator și să mă bucur de familie, prieteni și de vremea frumoasă de afară.  

Gânduri înainte de Paște

O bună bucată de timp Paștele a fost sărbătoarea mea preferată. Întotdeauna o petreceam la țară, fie la bunicii de la Argeș, fie la căsuța noastră din câmpia Bărăganului, alături de familie și prieteni. Într-un singur an, ultimul înainte să plec în Franța, pare-mi-se că am sărbătorit Paștele în București. Atmosfera capitalei n-avea nimic de a face cu cea de la sat. Acolo, fiind o comunitate mică, de oameni simplii și gospodări, unde toată lumea se cunoștea cu toată lumea, însemnătatea învierii, tradițiile și obiceiurile erau mult mai respectate, ca să nu mai vorbesc de starea de bine pe care mi-o dădea aerul curat și verdele proaspăt al primăverii. 


Ce seriale mai urmărim?

Deși sunt ahtiată după filme, trebuie să recunosc că nu sunt o mare fană a serialelor. Nu prea pot să-mi dau seama de ce, dar nu mă atrag foarte tare. O fi de vină faptul că n-am răbdare să aștept noile episoade, sau poate că gusturile mele nu corespund cu temele actuale? Habar nu am, dar n-a fost dintotdeauna așa.  Cândva m-au pasionat la maxim, dar poate că era și din cauza faptului că în trecut oferta de filme nu era atât de variată. Dar situația pare să se schimbe...


Flori de cireș și parfum de liliac

Primăvara aceasta a fost foarte generoasă cu noi, locuitorii din Touraine. Dacă în februarie au înflorit primii pomi, iar în martie deja magnolia îți muta nasul cu parfumul ei, acum la început de aprilie natura parcă a explodat de-a binelea și mult mai devreme decât în anii trecuți. E a treia primăvară pe care mi-o petrec aici (Pfff, cum trece timpul ăsta!) și parcă niciodată vremea caldă nu s-a instalat atât de repede. Am pus paltonul la naftalină de vreo lună, centrala termică este închisă și ea de ceva vreme, deci toate lucrurile merg spre bine. Cel puțin din punct de vedere al vremii, că la restul, Dumnezeu cu mila! Glumesc desigur! 

Am permis de conducere franțuzesc!

Dacă vă mai aduceți aminte, acum ceva vreme v-am povestit despre antitalentul meu la condus... De fapt nu știu dacă chiar este vorba de antitalent, ci mai degrabă de lipsa de exercițiu în toată perioada asta de 7 ani de când am obținut permisul auto, însă după cum bine știți și voi, autoturismul este o necesitate în zilele noastre, așa că a venit vremea să "mă pun și eu la zi", mai ales că în viitorul apropiat intenționam să părăsim Tours-ul și să ne mutăm la o căsuță undeva printr-o localitate vecină. Desigur că toate orășelele și satele de aici sunt deservite de trenuri și autobuze, dar să recunoaștem că mașina personală îți oferă mult mai multă independență și libertate de mișcare. Și totuși cum m-am pricopsit eu, posesoare de permis european, cu un permis franțuzesc? Să vedeți...

La pescuit pe malul lacului Rillé

V-am mai povestit că soțul meu este tare pasionat de pescuit. Eu nu pot spune că-s mare fană, în sensul că n-ai să mă vezi cu undița în mână, dar merg cu el de fiecare dată din două motive: unul ar fi să-i fac pe plac, așa cum și el îmi face pe plac cu alte activități care-mi plac mie și al doilea ar fi faptul că mă pot bucura de ceva relaxare în natură. Avem o boxă plină de fel și fel de scule și ustensile de prins pește, lansete, undițe, suporturi și alte instrumente pe care nici măcar nu le cunosc, chiar dacă adesea peștele pentru masă îl cumpărăm de la pescărie. Până la urmă mersul la pescuit nu este pentru strict pentru consum, orice pescar poate depune mărturie, ci mai mult pentru plăcerea de a sta cu undinta-n mână pe malul lacului. Desigur că bucuria-i mare când mușcă ceva, iar satisfacția direct proporțională cu mărimea capturii, însă pescuitul rămâne o activitate plăcută chiar și atunci când nu prinzi nimic.  Așa cum s-a întâmplat duminica trecută...


Rochebrune: nori, viscol și cea mai scumpă omletă

Știu, urma să scriu despre partida de pescuit de pe lacul Rillé, dar mi-am amintit de altceva... Sâmbătă, când  Andrei și-a scos de la naftalină windstopperul pentru drumeția de la Montsoreau, a găsit în unul din buzunare două tichete de telecabină rămase acolo (și spălate la mașină, pentru că eu nu obișnuiesc să caut prin buzunare) de astă iarnă de când furăm la munte. Cu ocazia asta mi-am amintit nu numai că nu v-am povestit despre Chamonix și ziua când efectiv nu am avut chef să mai urc pe munte, dar și că nu v-am povestit despre Rochebrune și cea mai scumpă omletă pe care am mâncat-o vreodată. 


Like us on Facebook
Follow us on Twitter
Recomanda prin Google Plus
Subscribe me on RSS