Îmbunătățiri culinare

Cred că am mai vorbit pe blog despre faptul că nu mă consider tocmai o persona talentată în bucătărie. De fapt sinceră să fiu nici nu știu ce să cred, dacă chiar există talent într-ale bucătăriei sau totul se rezumă la plăcerea de a găti și de a mânca. Mulți zic că dacă îți place să gătești îți place să și mănânci și tind să cred că-i adevărat; nu prea am întâlnit oameni cărora să le placă să gătească așa de amuzament. Pe de altă parte inversa nu-i general valabilă: dacă nu-ți place să gătești nu înseamnă neapărat că nu-ți place să mănânci, nu? În fine, să n-o dăm în filozofie... 


Vacanța la cort (II)- Echipamentul

Pleci un weekend la munte, o săptămână la mare, o lună să-ți iei lumea-n cap? Echipamentul de care vei avea nevoie depinde indiscutabil de locul și durata călătoriei. Faci o vacanță de tip sejur într-un singur loc, sau te gândești la un road-trip cu schimbat cazarea în fiecare noapte? E foarte important și tipul vacanței, să montezi și să strângi un cort plus multe acareturi zi de zi nu-i chiar o treabă plăcută, ca să nu mai zic că-ți mănâncă din timpul pe care l-ai putea dedica altor activități. Iar dacă te gândești la o vacanță culturală, prin marile orașe ale lumii, nu știu în ce măsură statul pe la campinguri ți s-ar potrivi; probabil în acest caz un hotel este o alegere mai bună. 

Vacanța la cort (I)- Pregătirile

Îmi plac vacanțele la cort din două motive principale: pot petrece mai mult timp în natură, ceea ce îmi dă o senzație plăcută de aventură și libertate și pot economisi totodată niște bani pe care i-aș putea da pe altceva decât pe cazare. Desigur fiecare dintre noi are o listă proprie a priorităților, iar în cazul meu o masă copioasă la un restaurant tradițional de exemplu cântărește mult mai mult decât o noapte de cazare la un hotel cu multe stele.
 
N-am avut niciodată experiențe neplăcute cu cortul și fără să vă mint vă mărturisesc că îl văd ca pe a doua mea casă. Cu toate acestea nu o să încep să trâmbițez sus și tare despre cum recomand eu cortul tuturor. Nu! Cazarea la cort clar nu este pentru oricine și eu aș vedea din punctul ăsta de vedere alte două motive: fie campingul nu-i pentru tine, fie nu te-ai pregătit sau echipat corespunzător. Dacă referior la primul punct nu se poate face nimic, nu ești făcut pentru astfel de aventuri și cu asta basta, n-are rost să te legi la cap și să insiști, în ceea ce privește al doilea punct te poți îmbunătăți cu timpul urmând anumite regului sau sfaturile celor trecuți prin asta.

Toamnă e și-n casă...

Dacă toamnă e afară m-am tot gândit cum s-o aduc și-n casă, doar știți că este anotimpul meu preferat, nu?

Acum ceva vreme am ieșit în weekend la... cules de frunze. Inițial credeam că sunt singura nebună, dar de atunci am tot văzut oameni ca mine, cu punga după ei în care îndesau frunze care mai colorate și cu forme mai deosebite. Am mers pe aici pe Loara și prin parcurile din oraș și m-am întors acasă cu o "captură" interesantă. Nu știam prea bine ce-o să fac cu ele, nici acum nu știu, până una-alta le-am pus într-un vas și le țin pe măsuță. Îmi place să le văd acolo...
 

Toamnă e afară ...

N-o să am multe de spus, oricum toată lumea este interesată de politică zilele astea, bănuiesc că nici naiba n-ar citi ce zice Larisa pe blog, asta dacă nu începe și Larisa să facă politică, desigur.  
  


Pe scurt vă zic că în Tours este încă foarte toamnă, o toamnă frumoasă, colorată și plăcută, exceptând cele câteva zile ploioase, ca azi. Un record aș zice pentru regiunea mea.

Să vă mai zic și că totul în oraș este aproape gata pentru Crăciun? Bănuiesc că și pe la voi este la fel. Luminițele s-au montat de ceva vreme, căsuțele sunt gata amplasate pentru târg (chiar, habar nu am când se deschide!), magazinele sunt decorate cu globulețe și brazi împodobiți, ba chiar am auzit și niște colinde de curând. Cam devreme ce-i drept, sinceră să fiu nici nu știu de ce să mă bucur mai degrabă, de toamna care a mai rămas, cu vreme însorită și frunze colorate, sau de sărbători?! Ziceți-mi voi...

Am început deja să fac lista de cadouri petru cei dragi. Nu râdeți! Eu întotdeauna stau prost la capitolul cadouri, neștiind ce să iau fiecăruia. Acum vreau doar să mă mobilizez din vreme.
 
Și-n final vă mai fac o mărturisire: unul dintre "lucrurile" care îmi plac cel mai tare în Tours în sezonul rece este mirosul de lemne arse de pe străzi, miros ce vine de la șemineurile caselor, care, combinat cu frigul de afară, parfumul frunzelor uscate și apropierea Crăciunului, da un cocktail divin. L-ați încercat? Vi-l recomand cu drag. Desigur pentru asta e nevoie de șemineuri și șemineurile nu prea le găsești prin orașele astea aranjate pe verticală. De aia îmi plac mie așezările mai mici ... 








Jardin des Prébendes d'Oé- parcul de langa casă


Revin după ce se mai liniștesc apele. Săptămână excelentă să aveți, că de început, am început-o bine ;)! 


Toamna la Amboise și un restaurant excelent

Într-una din sâmbetele trecute, nu mai știu care, am plecat așa pe negândite să ne plimbăm prin Amboise, pe principiul ce să mai facem sâmbăta asta? păi hai la Amboise să dăm o tură pe acolo... Nu că n-am mai fi fost la Amboise de o mulțime de ori, dar deh, aproape este, orășel drăguț este și-n aceste condiții orice revenire nu poate fi decât plăcută. Unde mai pui că se anunța și o zi însorită și caldă de toamnă cum puține sunt prin Touraine (anul acesta trebuie să recunosc că a fost excepțional din acest punct de vedere!) așa că o evadare din oraș se cerea cu ardoare. Destul o să stăm în casă la gura sobei (aș vrea eu să am sobă!) toată iarna.  
 

Homarul, Ajaccio și la anu' mergem (iar) în Corsica

Dacă prima zi dintr-o vacanță este cea mai fericită indiferent de locația unde se derulează, ultima este cu siguranță cea mai amărâtă. Nu știu dacă mi-era mai greu să mă despart de vacanță sau de Corsica, însă chiar dacă urma s-avem toată ziua la dispoziție pentru noi, feribotul plecând la orele 20, parcă mi-era greu să-mi planific ceva anume de făcut. Tocmai de aceea decât să forțez n-am planificat nimic, rămânând să ne hotărâm la fața locului, sau mai exact în drum spre Ajaccio, de unde aveam să ne îmbarcăm. Și-apoi știți și voi cum se întâmplă uneori, zilele se mai ocupă și de la sine...



Rătăcind spre Refugiul Erco

Eu mă gândeam de fapt pentru ziua respectivă la traseul spre Lac de Nino. Andrei se gândea la traseul spre Monte Cinto. Aș minți să spun că nu m-a atras ideea celui mai înalt vârf din Corsica chiar dacă cele 10 ore de drum dus-întors mi se păreau cam multe pentru o singură zi. Nu multe neapărat ca dificultate, știam că aș putea face față, dar mi se păreau multe efectiv ca timp, fiindu-mi teamă de fapt că ne va prinde noaptea pe traseu. Și clar nu trebuie să ți se întâmple asta în Corsica!   

Teoretic am fi avut timp să ajungem pe Cinto, dar practic trebuia să luăm în calcul mai multe aspecte decât voința, aspecte precum situațiile neprevăzute ce pot apărea, pauzele de masă, de poze, de admirat și mai ales de odihnă, situații pe care nu prea aveam cum să le apreciez. În plus, trebuie să recunosc că forma mea fizică nu mai este la fel ca atunci când mergeam aproape lunar pe munte; știam că nu o să zburd pe cărări, ca să nu mai zic că niciunul dintre cele două puncte de plecare pe traseu nu era chiar la ușa cortului. Și totuși după un calcul rapid am ales să încercăm traseul, plecând pe premiza că dacă se poate se poate, dacă nu nu, mergem până unde ajungem, până la urmă finalitatea nu era neapărat vârful, ci petrecerea unei zile agreabile pe munte.  


Like us on Facebook
Follow us on Twitter
Recomanda prin Google Plus