Conacul Clos-Lucé - în vizită la Leonardo DaVinci

Dacă în articolul trecut v-am vorbit despre Castelul Chambord, inspirat -se crede- din planurile lui Leonardo DaVinci, iată că a venit vremea să-i facem o vizită și bătrânului artist și inventator la conacul Clos-Lucé. Doar suntem vecini, aici la Amboise.
 
Conacul Cloux, numit mai târziu Clos-Lucé, a fost ridicat în anul 1471 pe fundațiile unei vechi fortărețe mediavale. Intră în posesia regilor Franței în 1490, când regele Charles al VIII-lea îl cumpără, iar printre personalitățile care l-au locuit se numără Louise de Savoie, mama lui François I și Marguerite de Navarre, sora acestuia. Însă cea mai de seamă personalitate care își pune amprenta pe identitatea conacului rămâne marele geniu italian, Leonardo da Vinci.
  


A treia oară la Chambord

Prima dată am fost la Chambord în 2011. Ne-am trezit să mergem fix pe 1 ianuarie, probabil încă mahmuri după revelion. Firește că era închis, am profitat doar de o plimbare la minus câteva grade pe vastul domeniu. Am revenit într-o zi mai caldă și foarte însorită de mai a aceluiași an, pe vremea când eram o simplă vizitatoare în Franța, bucurându-mă atunci în voie și de interior. N-am mai fost de atunci, deși nu-i foarte departe de mine, m-am întors însă anul acesta cu mama. Se cerea să îi fac cunoscut și ei cel mai mare castel de pe valea Loarei și al doilea ca mărime din Franța după Versailles. 


Și se făcură 4...

 ... ani în Franța. Uneori mi se par mulți de nu știu cum au trecut, alteori mi se par puțini de mă întreb cum au încăput atâtea schimbări în ei. Parcă ieri mă urcam în avion cu o geantă plină cu vise, dar de fapt erau două valize și într-una erau și ceva temeri. Cauza era dintre cele mai frumoase, dar nici un nou început nu este lipsit de îndoieli, nu-i așa? Și totuși intuiția mi s-a dovedit a fi un bun sfetnic, pentru că iată-mă, sunt tot aici și nu regeret nici măcar o clipă. Insă când derulez în minte ăștia 4 ani mi se pare că totul s-a schimbat și că nimic nu mai e la fel, că eu sunt alt om, iar România a rămas undeva în urmă, ca o nostalgie din trecut, un capitol încheiat-pentru moment-din viață. 
 

10 lucruri de văzut și de făcut la Amboise

1. Clar, orice vizită la Amboise trebuie să înceapă la castel! Château Royal d'Amboise, nu-i al doilea cel mai mare din Franța ca Chambord, nici nu are vreun soi de arhitectură neobișnuită în formă de pod ca Chenonceau. Nu are nici măcar niște grădini care să te lase fără grai ca Villandry, dar este după umilă mea părere un must-see pe Valea Loarei. Așezat strategic pe un deal ce domină orașul, Castelul Amboise promite o panoramă extraordinară asupra văii Loarei oricui îndrăznește să-i treacă pragul, eu tind să cred că niciunde în Touraine nu poți admira o priveliște mai impozantă decât cea care se întrezărește de pe terasele sale. Ca să nu mai vorbesc de faptul că în curtea castelului își doarme somnul de veci Leonardo DaVinci...



Momente de la malul Senei

și nu numai de la malul Senei...

Nu o să scriu un jurnal despre Paris, este un loc despre care s-au scris atâtea încât nu cred că unul în plus își mai are locul. Nici măcar nu aș mai avea ce să spun, ca să nu mai vorbesc că am mai scris destule în trecut. Dar o să postez câteva poze...

 Place de la Bastille, loc simbolic al Revoluției franceze, unde fosta fortăreață Bastilia a fost distrusă la 14 iulie 1789. 

O după-amiază în Montmartre

Prima dată m-am plimbat prin Montmartre în 2010. Era iarnă, înainte de Crăciun, pe deasupra și lapoviță, eram la una din primele noastre excursii în doi, vă dați seama că istoria cartierului și artiștii care s-au perindat prin el nu mă preocupau prea tare. Recunosc, nici nu ne-am plimbat atunci chiar prin toate ungherele, bazilica Sacré-Cœur, panorama Parisului și câteva străduțe mai importante, cam în asta a constat toată incursiunea. De atunci, deși am revenit de mai multe ori la Paris, Montmartre n-a fost chiar cap de listă, preferând de fiecare dată alte locuri. Însă de data aceasta am vrut să merg cu mama în "cartierul artiștilor", atât pentru ea, pentru că nu fusese niciodată, cât și pentru mine, dornică să pătrund mai adânc în "sufletul" lui.  
   
Dacă mi-a plăcut Montmartre? Desigur! A fost o experiență interesantă pe care o recomand oricui vizitează Parisul. În plus, cartierul nu este foarte mare, o plimbare ca a mea se poate face lejer în câteva ore. De ce să vizitezi Montmartre? Probabil că, în primul rând, tocmai pentru Bazilica Sacré-Cœur și pentru priveliștea pe care o ofera scuarul din fața ei peste Paris, cartierul aflându-se pe un deal, punct culminant al capitalei. Apoi, pentru  că Montmartre este un cartier gastronomic și cultural cu un șarm autentic, și nu în ultimul rând, pentru că este încărcat de istorie și de "umbrele" artiștilor care l-au locuit, sau frecventat în trecut. Dacă sunt și inconveniente? Firește. Ca peste tot. Cartierul nu este foarte curat, multe dintre obiectivele cheie nu-s atât de bine întreținute pe cât ar merita, iar fețe dubioase te urmăresc cam des de după garduri. Ca să nu mai vorbesc c-am avut parte de o caniculă îngrozitoare. Dar am supraviețuit, iar plimbarea a avut un farmec aparte. 

Ce a ieșit vedeți în jurnalul-foto de mai jos.

Rue du Chevalier de la Barre, în spatele bazilicii Sacré-Coeur

 Impresionată și din spate- Sacré-Coeur văzută de pe rue du Chevalier de la Barre

Rue du Chevalier de la Barre- vedere spre Saint-Pierre de Montmartre, una dintre cele mai vechi biserici din Paris.

rue Cortot- în dreapta Musée de Montmartre

O luăm la dreapta pe rue des Saules, nu înainte de a observa La Maison Rose

Pe rue des Saules, cabaretul Lapin Agile frecventat cândva de poeți, muzicieni, scriitori, pictori etc, printre care și de Picasso și prietenii săi.

Clos Montmartre, vie cu aproximativ 2000 de vițe de diverse soiuri. 

pe rue de l’Abreuvoir, unde, la numărul 12, a locuit Camille Pissaro, pictor impresionist.

Place Dalida, numită după numele cântăreței care a locuit de altfel în Montmartre.

rue de l’Abreuvoir vazută din Place Dalida

rue de l’Abreuvoir vazută din Place Dalida

Villa Léandre, considerată una dintre cele mai frumoase străduțe din Paris

Pe rue Lepic se găsește le Moulin de la Galette, restaurant celebru simbolizat de o moară .


rue Norvins

  rue des Saules

rue Norvins

Place du Tertre

Place du Tertre-în ciuda aglomerației și a aspectului comercial, piața cu tablouri mi-a plăcut la nebunie - culmea! Cred că am dat vreo cinci ture, am admirat fiecare tablou și am apreciat fiecare artist.

Place du Tertre- și el a apreciat că îi pozez tablourile :))

Place du Tertre- artiști la datorie 

Place du Tertre

Bazilica Sacré-Coeur...

... si panorama Parisului




PS: Plimbarea n-a fost chiar la întâmplare, m-am inspirat de pe acest site. Sincer mi se pare perfectă, acoperă tot ce este de văzut în Montmartre. Firește că noi am adaptat-o puțin, în primul am pornit de la hotelul nostru aflat pe rue Ramey, apoi am mai sărit pe ici pe colo "obiective", am mai adăugat altele după stare și chef.


Albumul complet îl găsiți AICI 

Considerații bune și rele despre Paris

Săptămâna acesta am petrecut câteva zile la Paris cu mama. Nu eram la prima vizită nici eu nici ea, dar am vrut să profit mai pe-ndelete față de alte dăți și să-i arăt puțin (mai mult) din capitala Franței, ocazie cu care am realizat următoarele:
 


Like us on Facebook
Follow us on Twitter
Recomanda prin Google Plus