Despre prietenie si nu numai

Duminica dimineata si o cafeluta fierbinte. Un aer racoros care patrunde pe fereastra si care imi aminteste ca vara aproape s-a sfarsit. Prea repede parca. Nu am avut o noapte tocmai odihnitoare, dar sper sa imi revin. Ma asez la calculator si vreau sa scriu ceva. Probabil pana diseara termin. Vreau sa scriu despre prieteni. Despre cine sunt ei, despre cum sunt ei, despre cum te bucura si totodata te dezamagesc. Inseamna mult sa numesti pe cineva "prieten", in adevaratul sens al acestui cuvant si fara a-l confunda cu termenul "cunostinta" sau "cunoscut". Oare mai exista prietenie adevarata? Oare mai exista oameni buni care te iubesc neconditionat si care ar fi acolo pentru tine oricand si no matter what?

Cunosc foarte multe persoane care isi aleg oamenii cu care ies, cu care vorbesc si cu care isi petrec timpul, conditionat, din interes. Pentru ca au bani, pentru ca au o anumita pozitie sociala, pentru ca se invart in anumite cercuri, pentru ca datorita lor pot conoaste anumite perosoane. Pentru ca poate ma poate ajuta candva, pentru ca imi poate oferi ceva, pentru ca ar putea face ceva pentru mine. Astea nu sunt prietenii nici pe departe. Astea sunt relatii interumane superficiale. Am urat intotdeauna superficialitatea, atat in gandire cat si in comportament si atitudine. Pentru mine un om superficial nu insemna nimic si nici nu vreau vreodata sa il am imprejur.

Citeam odata intr-o revista despre cineva, care, intrebat despre prieteni, spunea ca are multe cunostinte, insa "prietenii" ii numara pe degete. Asa este. Este o mare deosebire intre prieteni si cunostinte. Cunostinte avem cu totii. Oameni, mai mult sau mai putin apropiati, cu care vorbim, cu care radem, cu care glumim, cu care iesim in oras. Oameni cu care ne petrecem timpul, cu care socializam, cu care avem in comun hobby-uri activitati si pasiuni. Dar prieteni? Acestia sunt putini. Sau deloc. Cati oameni cunoastem care ne iubesc neconditionat? Cati oameni stim ca ne ajuta fara sa astepte ceva in schimb? Pe cine ne putem baza, ca vor fi acolo langa noi, la orice ora din zi si din noapte, macar pentru un sfat sau o parere? Ce e mai plăcut decât să ai pe cineva cu care să îndrăzneşti să vorbeşti totul cum vorbeşti cu tine? Ce preţ ar avea bucuria, dacă n-ai avea pe cineva care să se bucure de ea impreuna cu tine? Iar nenorocirea? Nu-i asa ca ar fi greu s-o înduri fără cineva care s-o suporte cu tine?

Prietenia aceea adevarata este cea care se bazeaza pe incredere si se caracterizeaza printr-o puternica incarcatura de cinste, devotament si respect. Prietenii sunt cei care te inteleg, oricum ai fi tu, bun sau rau, care iti vor binele neconditionat si, chiar si de la capatul lumii, sunt totusi aproape. Prieten iti este cel pe care te poti baza la bine si la rau si pe care chiar daca nu il vezi ani la randul, ramane tot prieten. Prietenii iti redau increderea in tine, si nu te las sa niciodata sa cazi. Iar daca ai facut-o, adunci ei sunt cei care iti dau forta sa te ridici si sa mergi mai departe. Prietenii sunt cei carora le impartasesti gandurile, dorintele, tristetile. Fiecare dintre noi poate intelege si vede prietenia altfel, dupa firea si caracterul lui, dar pentru toti prietenia adevarata este cel mai inalt sentiment de geneozitate de care suntem capabili noi, oamenii.

De multe ori uitam, fara sa ne dam seama, de prieteni. Uitam uneori, in tumultul vietii noastre, ca cineva acolo s-ar bucura, poate, sa ne auda, s-ar bucura sa-i impartasim un gand, fie el fericit sau trist si ar fi dispus sa ne consoleze. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile noastre griji si ganduri si totusi, cand ne amintim ca nu suntem singuri, problemelor noastre parca li se contureaza o rezolvare. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este un om caruia poti sa-i incredintezi o taina, un gand, un vis o speranta. Si tot prietenii sunt cei care uneori te dezamagesc. Lasi sau perfizi, ei te tradeaza. Te mint sau se ascund. Cu sau fara voia lor, te vand. Te fac sa-ti pierzi sperantele, sa cazi in deziluzie. Oamenii nu sunt intodeauna ce par a fi. Dar tu trebuie sa sti sa ii alegi. M-au dezamagit multi oameni, dar eu continui sa cred in ei.

Am realizat ieri ce mult inseama o prietenie. Am realizat ca viata mea ar fi goala fara prieteni. Fara anumiti prieteni. Cine cunoaste stie. Mi-am dat seama ca un prieten nu iti permiti sa-l pierzi usor. Mi s-a confirmat cat de important este un om langa care ai crescut, alaturi de care te-ai format si ti-ai creat o identitate, un om cu care ai copilarit, iar mai apoi ai impartasit tumulturile adolescentei si ca intr-un final sa iti fie alaturi si acum printre grijile maturitatii. Un om impreuna cu care te-ai format si pe umarul caruia ai plans. Un om cu care ai ras si te-ai bucurat. Un om cu care ai impartasit temeri, nazuinte si suferinte. Un om cu care te-ai cerat uneori si inevitabil te-a suparat. Un om in care ai crezut. Un om care a crezut in tine. Un om in care, dupa atatia ani inca, mai crezi. Acesta este un prieten.

Da exista prietenie adevarata, dar nu pentru toti. Doar pentru cei care au stiut sa o pretuiasca, sa o pastreze si sa creada in ea. Au stiut sa o ofere neconditionat, fara sa astepte ceva in schimb. Iar eu sunt un om norocos...

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

2 comentarii:

  1. Sa moara veta de nu m-ai facut sa plang :))
    Si da, sunt de acord cu tine si mai nou, sunt si fanul tau pe langa tot ceea ce pot fi pentru tine! :P (de fapt nu sunt mai nou fanul tau, sunt dintotdeauna si sunt tare mandra de tine (de tot ce esti, de tot ce faci,de tot ce scrii :P, de tot ce inseamna Larisa)si o spun a mia oara ca sunt cu adevarat binecuvantata ca imi esti prietena!)
    Te iubesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vorbeam astazi cu Anca despre scris, despre faptul ca eu nu mai pot sa scriu, ca mi-am pierdut sclipirea, ca m-am irosit..dar asta este o alta poveste, ceea ce vreau sa spun acum este ca TU SCRII..si o faci extraordinar de frumos, cu caldura, cu pasiune..si din randurile tale strabate un ceva care face bine sufleteste celui care citeste. Multumim Larisa!
    Referitor la prietenie..in timp ce citeam ma gandeam ca unii oameni sunt PRIETENI adevarati prin definitie..au calitatea asta de aur, de a putea intelege,ierta si iubi in continuare indiferent de cat de mult le-ai gresi tu, pacatosul..si eu ma simt la fel de norocoasa ca si tine, cunoastem unul din putinii oameni FRUMOSI cu adevarat(pt ca frumusetea completa se citeste pe chip dar mai ales in suflet).

    Am sa "te" citesc in continuare..

    RăspundețiȘtergere