Despre credinta si nu numai

Intr-un final a venit primavara si la noi si a adus cu ea vreme ceva mai calda, soare, frunze copacilor si un miros placut de verdeata care se simte usor in aerul murdar de Bucuresti. Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine vremea frumoasa, soarele, aerul cald ma bucura si imi dau o stare de liniste interioara, de armonie, de bine. Regasesc parca un echilibru sufletesc, pe care il caut mereu, un sentiment de seninatate si tihna.


Suntem in Sapatamana Mare, saptamana premergatoare Pastelui Crestin. După Duminica Floriilor, se intră în aceasta ultima săptămână a Postului Pastilor, timp în care, slujbele bisericesti vorbesc despre ultimele zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Invierea Lui. Nu stiu daca toti dintre voi cunoasteti insemnatatea acestei sarbatori. Nu contest nici daca pe multi dintre voi nu va intereseaza, intrucat nu sunteti credinciosi. Fiecare isi rezerva dreptul de a avea sau nu pe Dumnezeu in inima lui si de a crede in El.

Daca nu cunoasteti, ei bine astazi in Joia Mare, sunt sarbatorite spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca (sau Cina cea de Taina) la care s-a instituit Taina Impartasaniei, rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-L ucida.

Se spune ca cine doarme astazi in Joia Mare va ramane lenes tot anul si ca mortii se intorc in familiile de unde au plecat si raman pana in sambata dinaintea Rusaliilor (Mosii de Vara), cand se dau colaci si oale de pomana pentru plecarea sufletelor. Astazi se inrosesc ouala si se coc cozonacii, se pregateste pasca.

Intr-un fel si eu ma simt in fiecare an din ce in ce mai straina de aceasta sarbatoare. Rutina zilnica, problemele, grijile, ma fac sa uit. Dar in momentele mele de liniste imi aduc aminte ca Pastele era sarbatoarea mea preferata. O simteam cu toata fiinta mea, in vacantele petrecute la mine la tara. Slujbele de la Biserica din sat, ouale rosii, postul, curatenia prin curti si case te faceau sa simti ca este cea mai mare sarbatoare crestina.

Spritul Pastelui s-a cam risipit acum fiind contaminat de iepuras, cadouri, goana nebuna dupa cumparaturi. Pare ca societatea a piedut valorea adevarata a sarbatorii inlocuind-o cu ceva fals, teatral. Oamenii ar trebui sa mearga astazi  la Biserica. Nici eu nu am mers. Am iesit de la serviciu si am uitat. Dar promit maine sa merg. Pentru ca nu vreau ca societatea in care traiesc, fatarnica si contrafacuta, sa-mi omoare credinta si valorile.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

1 comentarii:

  1. Este minunat ca tu simti aceasta sfanta sarbatoare in felul acesta, autentic. Fie ca sarbatoarea Invierii Domnului sa-ti aduca Lumină în suflet si în casa, credinta, pace, dragoste şi sperante împlinite. Paste fericit!

    RăspundețiȘtergere