A fi sau a nu fi puternic (Postavaru)


Dragii mei, va anunt oficial si pe aceasta cale ca sunt praf!!! Iari am urcat Postavaru. M-am tarat pe jos, m-am dat cu capul de copaci, am plans pe traseu, am zis ca ma intorc inapoi, am injurat in gand, am blestemat ziua, am zis ca nu mai merg la munte niciodata,  am crezut ca voi chema salvamontul sa ma ia de acolo, etc etc etc. Am fost intr-o forma ... extraordinara!!!

Dupa 3 ore de somn, niste discutii mai aprinse si o forma fizica nu prea buna, m-am gandit eu asa, sa plec pe munte. Traseul m-a terminat atat fizic cat si pshic. Numai cand ma uitam si vedeam cat de departe era varful unde trebuia sa ajung, iar eu deja eram lesinata, simtem ca cedez moral.


Insa asa cum am fost, am finalizat traseul. Am reusit! Asta este treaba buna a muntelui, te face mai puternic, te face sa te depasesti pe tine insuti. Cand esti convins ca nu mai poti, te face sa iti dai seama ca inca de fapt poti. Esti in mijlocul muntelui si nu ai alta solutie. Si daca alegi te intorci si daca alegi sa mergi mai departe, tot trebuie sa mergi. Nu ai cum sa ramai acolo. Poti sa zbieri, sa urli, sa plangi, sa te dai cu capul de copaci, nu ai decat o singura solutie. Sa te ridici, sa iti gasesti forta, puterea si sa continui.

Nu e prima data cand mi se intampla asta. Am facut trasee mai lungi si am mers lejer si fara probleme. Au fost momente cand nu mai imi simteam picioarele, au fost dati cand m-am asezat in fund jos pe zapada si am zis "Nu mai pot!" . Dar de fiecare data m-am ridicat si am mers mai departe.

Muntele este o lectie de viata. Atunci cand crezi ca nu mai poti, trebuie sa-ti depasesti limita. Pentru ca se poate. Genetic suntem structurati sa putem mai mult decat credem noi. Si nu trebuie niciodata sa renuntam. Numai perseverand ajungi acolo unde vrei. Chiar daca te tarasti pana acolo. Viata ca si muntele nu-ti ofera de multe ori prea multe solutii. Uneori doar una singura. Trebuie s-o iei ca atare si sa mergi mai departe!

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

6 comentarii:

  1. am urcat din Timisu de Sus pe BG ..Spinarea Calului parca se numeste :D

    RăspundețiȘtergere
  2. hehehehe! cunosc traseul!
    noi l-am facut si din Predeal, pleaca de la cabana Poiana Secuilor! e de urcat, si fara apa pe traseu.....
    dar...merita! bravo Larise!

    RăspundețiȘtergere
  3. da, Postavarul este un munte frumos! Doar ca eu n-am fost intr-o dipozitie prea buna nici fizic nici psihic :D!

    RăspundețiȘtergere
  4. Intamplator am ajuns si eu pe aici... imi place! Felicitari!

    Despre tura... nu cred ca "esti praf", etc etc (desi nu te cunosc), ci as spune mai bine ca... undeva ai gresit. Desi nu cunosc Postavarul ca nu am ajuns inca pe acolo, eu as zice ca altele au fost cauzele: lipsa de odihna, o alimentatie defectuoasa, poate si o dezhidratare... Cauzele reale tu le stii cel mai bine.

    De ce zic astea? Din simplul motiv ca si eu am trecut prin astfel de situatii, suficiente pana sa-mi dau seama de ce "masinaria" nu a mers :)) Am fost la situatie de a renunta la unele trasee, la unele am renuntat... asta pana sa-mi dau seama ce am de facut totusi atunci cand plec intr-o tura alpina sau de pura drumetie.
    Totusi, cum zici si tu... muntele este o lectie de viata, viata insasi e o permanenta scoala (mai adaug si eu umil).

    La cat mai multe trasee si munti (indiferent ca sunt mai mici sau mai mari)

    Marius (Senty) - yo8rku
    www.senty.ro

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Marius: multumesc de incurajari!

    da, nici eu nu cred ca voi mai pleca pe munte cand stiu ca sunt obosita, stresata, etc... Omu' din greseli invata! Se mai intampla!

    RăspundețiȘtergere