A fi sau a nu fi sclavul unei corporatii

A fi sau a nu fi sclavul unei corporatii

4 Comentarii

Maine nu merg la serviciu, ma duc sa ma scolesc la un curs. Ne invata despre bla bla bla......bla bla bla.....aberatii, nimicuri, porcarii, rahaturi, chestii total nesemnicficative si in neconcordanta totala cu realitatea. Despre cat de norocosi suntem ca lucram unde lucram, despre cata grija are angajatorul de noi si cat de importanti suntem in cadrul organizatiei, despre ce trebuie sa facem sa performam, despre cum venim la serviciu evident pentru dezvoltare profesionala pentru a pasi usor-usor catre o cariera de succes, pentru a invata, a castiga experienta. Spalare de creier tipic unei multinationale. TAMPENII!!!!

Dar cel mai important, invatam despre cat de lipsita de importanta este leafa. Ce, noi venim la munca pentru leafa? Traiul nostru zilnic se plateste cu aer in viziunea lor, a celor cu venituri barosane. Astea sunt detalii, sa nu ne pierdem in ele. Nu se vorbeste niciodata despre cand se mareste salariu, despre cand va inceta statul peste program, despre ce inseamna adevarata motivatie, nu cea falsa a "carierei de succes", despre cand vom putea avea o pauza de masa rezonabila, despre cand vom munci si noi OMENESTE. Nu se dicuta niciodata adevaratele probleme ale angajatului, ne pierdem doar in clisee. Cum poti sa faci performanta cand tu esti nemultumit? Nu ii intereseaza. Te vor inlocui numai-decat. Sunt altii care asteapta la coda sa-si vanda sufletul. Nu vorbim niciodata despre cand va inceta SCLAVIA aceasta corporatista. Suntem niste negrii mititei pe o plantatie de cafea. Iar seful este vataful cu biciul.

Iar pentru "copiii" care viseaza la o multinationala, la acea cariera de succes intr-o cladire inalta de sticla, la promovari si lefuri mari, obtinute evident DOAR prin sudoarea fruntii si prin fortele proprii, le spun ceva: Nu mai visati! Luati-va gandul. NU EXISTA asa ceva! Toate acestea sunt simplu: IREALE.
 
In alta ordine de idei, macar maine si poimaine ma trezesc mai tarziu si ma pot imbraca in blugi, fratilor! Chiar daca voi traversa Bucurestiul. Si inca ceva, saptamana viitoare este vacantaaa!!! Este bagaj, este aeroport, este avion.... este trezit in fiecare dimineata langa iubitul meu!

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

4 comentarii:

  1. ooooo iar paris!!! ce om norocos! cat despre ce inseamna serviciu sunt total de acord cu tine, chiar daca nu lucrez. vad si eu lumea din jurul meu:(

    RăspundețiȘtergere

  2. :)) da..macar daca tot am un job de rahat, am un un iubit minunat (chiar daca este la cateva mii de km). Cumva exista un echilibru in viata asta ...

    RăspundețiȘtergere

  3. like pentru articol larisa...la mine la serviciu se cere citez "implicare 300%"

    RăspundețiȘtergere

  4. Merci Ramona!
    Cunosc cererea aia de implicare 300% din pacate :(. Am trecut prin toate etapele unei multinationele si am invatat pe propria piele ce inseamna ea. Ma bucur ca am scapat...sper sa nu mai ma intorc vreodata :))

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )