Zile de iarna in Tours

Cateva zile si este primavara. Gata, s-a mai dus o iarna. S-a dus ca si cum nici n-a fost. Si pentru mine chiar nu a fost. Am avut parte de o toamna lunga, dupa care venit primavara. Ah da, a fost si aici iarna o saptamana. Fix o saptamana cu putina zapada si cateva grade sub 0. Intr-un fel ma bucur, intrucat stiu cat de nasol este sa te trezesti dimineata, cu noaptea in cap si sa "innoti" prin troiene pana la serviciu. Pe de alta parte, imi pare rau, pentru ca, paradoxal, iubesc zapada. Peisajul acela alb, aerul rece...

Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca iubesc iarna aceea, din afara aglomeratiei orasului. Iarna aceea fascinanta de la munte, cand bei un vin fiert, la caldura unei cabane, iar afara ninge linistit, dupa o drumetie prin zapada, care parea ca nu se mai termina.  Am spus si o repet: iubesc muntele in orice anotimp, dar iarna mi se pare cel mai atragator! Sau iarna aceea fermecatoare de la tara, cand stai lipit de soba in care trosnesc pe rand lemnele uscate. Iarna aceea a copilariei, cand viscolea zile la rand si eram bucuroasa ca nu voi merge la scoala, cand faceam oameni de zapada in curte pana seara tarziu cand intr-un final numai gerul ascutit ce se lasa, ma trimitea in casa. Nu stiu altii cum sunt, dar eu sincer nu simt feeria sarbatorilor de iarna fara zapada, desi in ultimii ani a trebuit sa le traiesc asa. Nu cred ca as vrea vreodata sa petrec Craciunul in... Caraibe. Multa lume uraste acum cu inversunare iarna. Nu ii condamn si intr-un fel ii inteleg. Dar totusi... eu o gasesc cumva si uneori incantatoare.

Anul acesta am avut doar o saptamana de iarna. Dupa ce in ianuarie am cules ghiocei de pe malul Loarei, la o saptamana a nins. Nu s-a asternut prea multa zapada, dar suficient cat sa nu ratez momentul si sa fac o plimbare prin oras. Bine am facut, ca dupa fix o saptamana nu mai ramasese nimic din ea. Cum a aratat singura mea saptamana de iarna? Pai hai sa va arat cateva imagini, acum repede, pana nu vine primavara adevarata peste noi.


Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

2 comentarii:

  1. Cel mai mult îmi place prima poză... Și eu sunt melancolică în mare parte, și celelalte poze mă indispun... Dar sunt frumoase:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi Maria :)!
      Are si iarna farmecul ei, mai ales in perioada sarbatorilor. Mie una de exemplu nu-mi place un Craciun fara zapada.

      Ștergere