Azay-le-Rideau, un alt castel, aceeasi Vale a Loarei

Haideți să vă mai povestesc despre un castel de pe Valea Loarei și cu ăsta am terminat șirul, pentru moment. V-am spus că de Paște anul acesta n-am mai petrecut atât de tradițional ca de obicei, cu ouă roșii și cozonac, ci am făcut o mică plimbare în zonă. După ce am vizitat castelul Ussé, ne-am îndreptat spre următorul, că aveam două pe listă pentru ziua respectivă, mai exact spre castelul Azay-le Rideau. Mă întreb ce o să fac când o să le termin pe toate de vizitat?! O să le iau oare de la capăt?! Nu știu, dar deocamdată mi-au mai rămas "câteva". 


Să vă spun acum despre Azay le Rideau. Păi... e tare fain castelul, mai fain decât Ussé, deși este mult mai mic. Însă până să ajungi la castel cu siguranță te va fascina orășelul, asta dacă îți plac orașele micuțe, cu strdute înguste și întortochiate, împânzite de terase, cafenele și restaurante. Ei bine, așa este și Azay le Rideau: cochet, simpatic, cu o piață publică în centru, din care se desprind străduțe , cu multe localuri și multă verdeață. Mi-ar fi plăcut tare mult să mă opresc la o măsuță să mănânc și să beau ceva, dar vântul de afară nu m-a lăsat, așa că voi când ajungeți aici sper să aveți mai mult noroc de soare decât mine.
  
În capătul uneia dintre străduțe este și poarta castelului, unde plătești intrarea (care aici este doar 8 euro) și intri. De data asta nu am mai avut voie cu cățelul, așa că Azorel a rămas, mititelul, în mașină, unde a tras un pui de somn. Castelul este construit pe o mică insulă pe râul Indre fiind astfel înconjurat de apă, intrarea făcându-se pe un pod exact ca la castelele din povești. La prima vedere pare un pic cam înspăimântător, sinistru pe alocuri, datorită poate culorii de gri închis și a scării principale întunecată, deschisă spre exterior prin niște logii, ce contrastează în mod evident cu restul ferestrelor castelului.



În primă fază am vizitat grădinile. Ei bine, grădini e mult spus, mai bine zis curtea, întrucât nici aici nu există grădină tematică, decorată frumos ca în alte părți. Așa că nu îți rămâne decât să faci ocolul castelului, mergând pe malul apei ce-l înconjoară și să traversezi câteva podețe. Funcționează și un restaurant într-una din anexele castelului, cu o terasă, așa că te poți opri pentru o clipă și servi ceva. Firește și prețurile sunt ca la castel! 






 




După ce ne-a luat frigul bine de tot, am intrat înăuntru. Interiorul este destul de interesant, cu încăperi mari și elegante, saloane și apartamente bogat decorate. Camerele sunt aranjate în stil renascentist italian, cu elemente sculptate și tapițerii vechi. Mobilierul este interesant, cu baldachine de stejar, piesele fiind lucrate în lemn masiv, iar  pereții sunt ornați cu tablouri și alte obiecte de artă. Lumina difuză, mirosul de lemn ars din șemineele imense care funcționează încă, și muzica relaxantă, în surdină, care te însoțește pas cu pas, te duc parcă într-o altă lume. De la ferestre se poate admira râul care înconjoară castelul, așa că priveliștea este fermecătoare. 







Câteva date istorice: Castelul actual a fost construit între anii 1518-1523, de către Gilles Berthelot, primar al orașului Tours și trezorier al regelui Franței, François I. După mai mulți proprietari și faze de abandon, ajunge în posesia marchizului Charles Biencourt care îi dă și înfățișarea actuală și ai cărui descendenți îl vor conserva și păstra aproape un secol. După alți proprietari și alte perioade de abandon și degradare, castelul ajunge în final în proprietatea statului francez, în 1905, unde se regăsește și astăzi. Este conservat, redecorat și inclus în lista monumentelor istorice naționale.
   
Altceva ce să vă mai spun, decât că dacă ajungeți prin zonă merită văzut. Nu e impresionant sau impunător ca altele, dar este simpatic, elegant, chiar încântător. Mi-a plăcut pentru că e așezat pe o insulă și te poți plimba în jurul apei, admirându-l și fotografiindu-l din toate unghiurile. Mi-a plăcut și interiorul destul de cald, prietenos și armonios. Mi-ar fi plăcut totuși să nu fie așa frig și să mă pot bucura mai mult de verdeața din parcul ce-l înconjoară, dar poate data viitoare.

S-ar putea să te intereseze și Mini-ghidul de vizitat Valea Loarei

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

4 comentarii:

  1. Frumoase poze, frumos castel. Oamenii stiu sa profite de comorile lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci! Da este destul de dragut castelul, merita vazut...

    RăspundețiȘtergere
  3. Larisa, stii ce o sa faci dupa ce o sa le termini de vizitat? Da, o iei de la capat, dar pe bicicleta. Este spendid La Loire a Velo. Minunat, chiar merita sa faci mai ales ca locuiesti in zona. Si am apreciat ca este accesibil oricui stie sa mearga pe bicicleta. Eu nu mai urcasem de vreo 3 ani pe o bicicleta si m-a speriat putin ideea, mai ales ca stiam cum sunt pistele in Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ar fi si asta o idee :). Sa le reiau pedaland. Sunt convinsa ca este tare interesant traseul La Loire à velo, mai ales ca din cate am citit nu merge doar pe malul raului ci si pe dealuri, care am inteles ca ofera o panorama deosebita asupra fluviului, la care se mai adauga si satele, castelele, podgoriile, etc.

      Multumesc de vizita si de recomandari. Toate cele bune!

      Ștergere