Ussé - castelul Frumoasei din Pădurea Adormită

Anul acesta de Paște, neavând nici ouă roșii, nici cozonac, ne-am gândit să petrecem făcând  o escapadă la două castele din zonă, că nu degeaba locuim pe Valea Loarei: Castelul Ussé, cel despre care se spune că l-a inspirat pe Charles Perrault să scrie Frumoasa din pădurea adormită și Castelul Azay-le-Rideau. Cu ele s-au făcut acum șase castele vizitate și lista încă nu s-a terminat. Am văzut până acum: Amboise (cu cea mai faină panoramă peste Loara), Villandry (cu grădina unde am ales să facem și fotografiile de nuntă), Chenonceau (cu cea mai frumoasă arhitectură) și Chambord (cel mai grandios castel de pe Valea Loarei). Să vă povestesc despre Ussé... 


Auzisem, de fapt citisem pe internet, cum că Ussé ar fi unul dintre cele mai impresionante castele de pe Valea Loarei și drept urmare a trebuit să merg neapărat până acolo să văd ce anume îl face atât de impresionant, de spun atâția oameni lucrul acesta. Așa că în duminica Paștelui, am pornit cu mașina spre localitatea Rigny-Ussé, aflată la aproximativ 40 km de Tours, cu tot cu Azorel, să vedem minunea. Vremea nu era tocmai frumoasă și eu vroiam să fiu șic în fustă, bine măcar că nu ploua. Nu știu cum naiba se face, dar în martie au tot fost peste 25 de grade, iar acum în aprilie dârdâim la 10 grade. În fine, după un drum de vreo 40 de minute, am ajuns la destinație. În fața noastră se ridica măreț și impunător castelul Ussé. 

Chiar părea desprins dintr-un basm, dacă ignorăm parcarea din fața lui plină de mașini. Cadrul natural al castelului este cât se poate de frumos: este construit pe un deal, de pe terasele lui se vede bine localitatea Rigny-Ussé, probabil din cauza plăcerii nobililor de a-i avea pe supuși la picioare. Mărginit de micul râu Indre, romantic și leneș, în față și pădurea Chinon în spate, pare un adevărat cuib de vulturi, dominant și maiestos, ce stăpânește întreg ținutul.  
   
La intrare am observat un anunț pe care scria că prietenele noastre, animalele de companie sunt binevenite în castel, așa că ne-am întors la mașină și l-am luat și pe micuț. Mare bucurie pentru el! A putut lătra în voie la fiecare vizitator și și-a marcat teritoriul la fiecare boschet :)). Taxa de intrare în castel este de 14 euro, destul de mare având în vedere că la celelalte este între 8-10 euro. Dar, poate ăsta o fi mai special, ne-am gândit! Pentru cățel nu se plătește nimic.

Odată intrați în curte, ne întâmpină un vânt teribil, gata să ne ia pe sus. Așa că am decis mai întâi să vedem interiorul și apoi grădina. Am intrat pe o ușiță mică, cum ne-a zis tanti de la ghișeu și urcând pe niște scări în spirală, deosebit de înguste, ajungem undeva, într-unul din turnurile castelului, unde, în încăperi sunt create scene din basmul "Frumoasa din pădurea adormită". Am citit că scriitorul Charles Perrault, petrecând ceva timp la castel, a fost inspirat de acesta să scrie cunoscutul basm. O vedem pe Frumoasă cum se înțeapă în fus, pe vrăjitoarea cea rea, pe prinț, toate personajelele nefiind nimic altceva decât manechine de ceară. Din păcate nu se poate intra în încăperi, ci se privesc scenele prin geamuri, astfel că multe poze nu prea mi-au ieșit. Oricum expoziția este interesantă și cred că este cu atât mai interesantă pentru un copil. Deci dacă aveți copii, în special fetițe și ajungeți prin zonă, nu ocoliți castelul!  




După ce am terminat cu "Frumoasa din pădurea adormită", coborâm pentru a ajunge iar în curtea castelului și pe o altă ușă pătrundem din nou în interiorul lui. De data asta în sloane. Sincer, nu m-au impresionat așa tare, aș putea spune că nu se deosebește prea mult de restul castelelor văzute. Special la Ussé este totuși faptul că în fiecare încăpere sunt  manechine de ceară, ce poartă costume de epocă, în diverse ipostaze ale vieții cotidiene, care par că dau viață castelului, recreind admosfera de acum sute de ani. Mie mi-au plăcut foarte tare, m-au fascinat "doamnele" elegante și rochiile lor. Nu mai mă opream din admirat și din fotografiat. 









Deși castelul pare destul de mare din afară, cred că multe încăperi sunt închise, întrucât turul interior mi s-a părut că a durat foarte puțin. Prima încăpere este Marele Hol, unde Madame de la Rochejacquelin, cea care l-a realizat, te așteaptă într-o rochie superbă albastră, pe scara din lemn în formă de spirală, să îți spună parcă "Bienvenue". În stânga este Sala Gărzilor, cu un tavan impresionant din marmură (falsă!) și cu o vastă colecție de arme (nu mi-au ieșit pozele), iar în dreapta este Salonul Vauban, mobilat și decorat foarte elegant, cu piese de lux din secolele XVI-XVII și plin ochi de multe "doamne" rafinate și cochete ce stau la vorbă și își beau ceaiul.
  
Trecem prin Mica Sală și Marea Galerie și ajungem la "Le Grand Escalier" (Marea Scară), construită din fier forjat, de inspirație italiană, urcăm și ne trezim  la etaj. În capătul scărilor ne așteaptă două "contese" frumoase, în ținute de gală, care ne roagă, parcă, să le escortăm la bal. În dreaptă avem Anticamera,  din care trecem în Camera Regelui. Din timpul domniei lui Louis XIV anumite castele încep să rezeve apartamente pentru rege. Cu un baldachin deosebit, o oglindă de Veneția din secolul XVIII, un șemineu grandios, încăperea este cea mai frumoasă din castel. Și ea este populată, evident de femei și copii din secolele trecute.

Și gata...cam asta a fost tot interiorul. Cam puțin nu? Așa am zis și eu.
   
Am coborât apoi să vedem grădina, care de altfel este foarte mică. Construită pe două terase, grădina Ussé nu impresionează foarte tare, deși a fost proiecata de însuși creatorul grădinilor Versailles. Poate am fost și eu primăvara și nu erau toate plantele înflorite. Totuși am avut plăcerea să admir o cultură de lalele, de toate culorile și formele. Superbe! După grădină urmează capela, construită în stil renascentist de unul din proprietarii castelului, undeva pe la 1521. Micuță, aranjată, cochetă și foarte luminoasă, mi-a plăcut foarte tare. De fapt ăsta este un lucru care îmi place foarte tare la bisericile catolice: faptul că sunt foarte luminoase. Lângă capela putem vizita cava castelului, unde se făceau și se păstrau vinurile și apoi încăperea unde se țineau trăsurile. Drăguț!





















Și cam atât.
   
Ca și istorie nu vă înebunesc prea tare, povești sunt multe pe internet, dar recomand cel mai bine siteul oficial. Oricum construcția se pare că a început în secolul XV, iar de atunci trecând prin mâinile mai multor proprietari, fiecare mai adăugând câte ceva, a ajuns astăzi în posesia descendenților ducelui de Balacas. Stilul arhitectural este unul gotic medieval, combinat cu elemente renascentiste.
 
 Impresii personale?
   
Castelul nu m-a impresionat teribil și nu este nici cel mai frumos castel de pe valea Loarei. Nu înțeleg ce li s-a părut atât de impresonant oamenilor care au zis asta, dar gusturile nu se discută. Grădinile sunt mici, nu îți lasă o impresie puternică, iar în interior se vizitează foarte puțin. Prețul de 14 euro nu este justificat după părerea mea, la alte castele, chiar mai interesante, fiind mai ieftin.
   
Ce îți rămâne totuși în minte și impresionează totodată, este expoziția costumelor de epocă și acele manechine de ceară care efectiv însuflețesc castelul. E fantastic din punctul acesta de vedere și deosebit față de restul castelelor din zonă. Este interesantă și expoziția "Frumoasei din pădurea adormită", dacă îți plac basmele, sau dacă vii cu copilul. Pot spune că mi-a plăcut și așezarea castelului, cu râul în față și pădurea în spate, construit cumva deasupra orășelului. Chiar pare rupt din basm.  
   
În concluzie, Castelul Ussé nu mi s-a părut nici prea-prea, nici foarte-foarte, cum s-ar zice, dar mă bucur că l-am vizitat. De fapt nu regret niciodată nimic din ce vizitez, pentru că încerc întotdeauna să privesc partea bună a lucrurilor. Așa este cel mai bine. Oricum, dacă ajungeți prin zonă, merită inclus în traseul vostru.

S-ar putea să te intereseze și Mini-ghidul de vizitat Valea Loarei

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu