Au trecut 10 ani...

...de cand am terminat liceul. Nu pot sa cred ca a trecut atata timp. Nu pot sa cred ca am imbatranit atat :)). Ma uit la poze si simt cum parca ieri eram in fata obiectivului foto. Cate lucruri s-au schimbat si totodata cate au ramas la fel. Am gasit o poza, cu toata clasa, a 12-a C, pe spatele careia scria "11 iunie 2002-Ultimul Clopotel". Dintr-o data m-a cuprins un sentiment ciudat. Doamne, parca ieri era ziua aia, mi-o amintesc perfect! 

Eram asa bucuroasa si emotionata ca terminam liceul! O etapa a vietii mele se incheia, lasand loc alteia cu noi provocari. Este ciudat sa privesc prin ochii mei de atunci, sa deslusesc cum gandeam, ce-mi doream, ce planuri aveam pentru viitor. Nici prin minte nu mi-ar fi trecut ca peste 10 ani voi scrie aceste randuri de undeva din Franta si ca la intalnirea de 10 ani nu voi purta participa din cauze de nunta personala. Este ciudat pe ce carari te poarta viata, carari pe care, probabil, nu ti-ai imaginat vreodata ca vei ajunge. Este bizar ca, undeva acolo, dincolo de puterea noastra de intelegere, exista un destin. Un destin care poate are planuri cu noi, altele decat cele pe care ni le facem noi insine. Nu credeti?

Acum in iunie se organizaza inalnirea de 10 ani, pe 3 parca, ziua strigat catalogul la liceu si seara masa si dansul la restaurant. Din pacate nu voi ajunge, desi daca stau sa ma gandesc, cred ca mi-ar fi placut, chiar daca liceul n-a fost chiar partea mea preferata din viata. Nu stiu, dar dupa parerea mea, in timpul liceului esti prea mic, prea adolescent. Anii de dupa "18 ani" sunt altceva: mai multa minte (se presupune!), mai multa libertate (de la partinti in cazul meu)..alta viata. 

Oricum, cum spuneam la intalnire nu ajung,in primul rand pentru ca nu-mi permite buzunarul sa ma plimb asa, Tours-Paris-Bucuresti, chiar de cate ori vreau si apoi oricum in weekend-ul ala am nunta, asa ca intalnirea de 10 ani cade. Chiar imi pare rau intr-un fel, mi-ar fi placut sa imi (re)vad colegii (live, in afara facebook-ului). Sunt curioasa cum s-au schimbat, cum NE-am schimbat, unde si cum am evoluat  in astia 10 ani. 

Eu am facut liceul in Bucuresti, Colegiul National Mihai Viteazul, profil real, specializare mate-fizica. Probabil daca as da timpul inapoi, cu siguranta as alege acelasi liceu, aceealasi profil, aceeasi specializare. Deci este unul din lucrurile care nu le-as schimba, si asta in primul rand pentru ca nu m-as imagina facand sau studiind altceva. Nu a fost un liceu usor, dar daca stau sa ma gandesc, nici foarte dificil, zic eu acum, dupa 10 ani, cu exceptia orelor de fizica si chimie din clasele a 9-a si a 10-a (prietenii stiu de ce :p). Au trecut si ele, asa cum trec toate in viata si cum trece insasi viata cu totul, cu, sau pe langa noi, am devenit oameni mari si notele, profesorii, cataloagele, chiulurile, tigarile fumate in curtea liceului sau in toaleta dupa caz, ramas doar niste amintiri frumoase, pe care le pretuim cu drag si probabil la care zambim cand ni le aducem aminte. De fapt asa este bine, sa privim partea plina a paharului si lucrurile frumoase care se intampla in viata, nu? Oricum au fost niste ani deosebiti, din care au ramas niste imagini si ganduri speciale, ani in care s-au legat prietenii foarte frumoase, unele pe viata probabil (Ile stie despre ce vorbesc).

Gata cu melancolia, sa va arat niste poze (as avea mai multe, dar nu aici la Francia cu mine) si apoi sa va pun o melodie. Va pup si saptamana frumoasa (a mea este a naibii de incarcata si plina de emotiiiii !!!)

Banchet clasa a 12- iunie 2002 World Trade Plaza Bucuresti
Eu la banchet...pe vremea aia roscata (una dintre cele...toate... culori care le-am avut la par)

Inceput de clasa a 11-septembrie 2000 (o my god!)
Inceput de clasa a 11-septembrie 2000 (eram bruneta:p)
Si...Ultimul Clopotel- iunie 2002 (eram satena-nu stiu de ce eram suparata?!)

Si binecunoscuta si nemuritoarea melodie.....

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

16 comentarii:

  1. Si eu am intalnirea anul viitor si sper sa pot ajunge, sper sa fiu alaturi de colegii mei. Ah... cat timp a putut sa treacă!!

    Hai, bafta multa pentru sambata si urările le facem după :*
    Ce frumoooos! Sa te bucuri de fiecare clipă!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci mult Bia!
      Da, a trecut repede timpul! Asa trece toata viata :))

      Ștergere
  2. Eu in anii facultatii nu aveam o gasca foarte unita, aveam cativa prieteni dar eram cam rasfirati. Problema a fost ca erau cam 25 de baieti si 5 fete in clasa, si fetele eram foarte diferite asa ca prietenii imi erau baiatii :)

    Vad ca voi ati fost o gasca frumoasa!
    Succes pentru marele eveniment, sa fie exact asa cum iti doresti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci,
      Sa stii Alicee ca nici noi nu am fost o gasca unita. Eram asa grupulete, eu de exemplu am pastrat legatura cu o singura colega. Nu pot sa spun ca au fost cei mai frumosi ani in liceu, mai tare mi-a placut in facultate, dar a ramas totusi o amintire faina.

      Ștergere
  3. Foarte frumos! SI eu am anul asta pe 16 iunie intalnirea de dupa 10 ani ..oau.. va fi nebunie :D O sa ajut si la organizare asa ca sigur va fi nebunie :D Sa stii ca pe mine ma ia mereu melancolia cand ma gandesc la acei ani care au trecut prea repede :D Cat despre colegii tai , sunt sigura ca te vor ierta doar te mariti :D Ce frumos :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ziceam si eu, trebuie sa ma ierte :))!
      Chiar imi pare rau ca nu ajung dar asta este...
      Tie petrecere frumoasa, distractie maxima si spor cu organizarile ;)

      Ștergere
  4. Fara sa fiu malitios, gandeste-te la intalnirea de 20 de ani. Mai experimentati, mai puternici, mai increzatori. Mijlocul vietii, cea mai frumoasa perioada, cand te uiti in urma si privesti cu mandrie la ce ai realizat!
    Cu respect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa este, ai dreptate. Si eu consider ca mai spre mijlocul vietii esti (sau se presupune ca trebuie sa fii) mai matur, maiputernic, mai intelept. Nu sunt genul de persoana care "fuge" de varsta (cel putin nu deocamdata)! Merci de vizita Viorel!

      Ștergere
  5. Larisa, pregateste-te pentru cea mai frumoasa zi din viata ta si bucura-te de fiecare clipa...colegii isi vor aminti de tine si sigur te vor ierta pentru ca nu vei ajunge la reintalnire!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Răspunsuri
    1. Mi-ar fi placut..dar intre propria nunta si intalnirea de 10 ani...nu iti ia mult sa te hotarasti,nu? :))

      Ștergere
  7. Oh, m-ai dus usor dar sigur pe linia melancoliei. :) Eu mai am 2 anisori pana la revederea colegilor si ma ia cu palpitatii inca de acum. :)
    Daca nu poti ajunge fix in acea zi poate o puteti "reconstitui" intr-o alta zi! Cu siguranta vor mai fi si altii care nu vor putea veni atunci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E emotionanta intalnirea, asa este.
      Cu siguranta cel putin cu fostii colegi care mi-au ramas apropiati putem reconstitui si altadata...acum nu pot sa-mi aman nunta :))

      Ștergere