A trecut un an

Parca ieri, intr-o dimineata racoroasa de vara, porneam spre aeroport, cu doua valize in care imi impachetasem toata viata. Imi luam la revedere de la cei dragi, de la Romania, de la locurile atat de cunoscute in care traisem si porneam spre o viata noua. Nu stiam prea multe, imi asumam o decizie pe care o luasem si speram ca va fi bine. Dar stiam sigur ca vreau sa imi urmez inima si era indeajuns. Si uite ca de atunci a trecut un an. Un an in care am luat-o de la inceput, am invatat sa vorbesc, sa traiesc, sa ma adaptez departe printre straini. Si pana la urma a fost bine...

Daca imi spuneai cu cativa ani inainte ca astazi voi avea domiciliul cu acte in Franta, nu te credeam, cu siguranta. Nici daca imi spuneai ca va veni o zi in care voi putea conversa cu cineva natural, in franceza (inca nu perfect, fireste :p). Inca mai imi aduc aminte cuvintele mamei pe cand eram studenta: "Invata franceza, ca nu stii cand iti va folosi in viata!" si la fel de bine imi aduc aminte si raspunsul meu "Nu-mi place, n-o sa-mi trebuiasca vreodata neaparat!" Oare?! Oameni buni, niciodata sa nu ziceti niciodata si sa va ascultati (uneori) parintii! Niciodata nu am avut in minte sa parasesc tara. Tot mama era cea care radea de mine mereu, cica "mai rar un asa patriot!". Nu pot spune ca refuzam cu desavarsire ideea, dar cu singuranta nu era chiar un scop in viata. Aveam o casa, un job, o familie si o mana de prieteni. Dar lipsea ceva. Lipsea "El". Dar nu oricare el. Ci acel "El" anume, care sa ma intregeasca si alaturi de care sa ma simt completa. Acel "El" cu care sa imi doresc sa impart si bune si rele si alaturi de care sa vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata a vietii mele. Intr-o zi l-am gasit. Culmea a fost ca acest El, nu a fost sa fie nici in Bucuresti, nici la Ploiesti, nici la Bacau, ci in Tours, tocmai in Franta. Coincidenta sau destin, asa a fost sa fie, pentru ca astazi sunt aici, cu el alaturi si sunt fericita.

Iarna in Tours

Cum a fost sa plec? A fost greu. Stiam ce vreau, eram convinsa si sigura, dar tot era greu. Era greu sa imi iau ramas bun de la cei dragi. Mi-era greu sa ma despart de tot ce consideram aproape, firesc, normal. Mi-era greu sa ma despart de o viata si mi-era teama sa incep alta, care, fireste, nu stiam cum va fi. Dar mi-am facut curaj, pentru ca lucrul care il urasc cel mai tare la un om si implicit la mine, este lipsa de curaj. Unii oameni m-au felicitat pentru decizia luata, altii au incercat sa ma descurajeze, spunand-mi ca e rau, altii au fost invidiosi, altii bucurosi pentru mine. Nu i-am luat in seama, am incercat sa nu ma las influentata de nimeni. Nu stiu cum ar fi fost daca plecam cand eram mai "tanara", nici cum ar fi fost daca eram mai "batrana", dar stiu ca a fost momentul perfect pentru mine, o sincronizare a sortii, sa zicem.

Toamna pe malul Loarei
Cum a fost acest an? A fost un an care mi-a schimbat viata. Un an in care m-am reinventat, m-am redescoperit. Am incercat sa ma adaptez, sa invat, sa gandesc altfel decat eram obisnuita si toate intr-o alta limba. Nu a fost usor. Nu a fost nici prea greu. Dar a fost si inca este o experienta. Inca mai mi-e dor de cei dragi, si mi-e greu departe de ei, inca ma simt straina printre straini. Probabil mereu va fi asa. Probabil ca nu. Poate toate acestea se vor mai potoli candva. Am invatat franceza. Inca invat. Am invatat sa vorbesc, sa scriu, sa ma adaptez, sa ma acomodez, sa ma descurc. Inca mai invat cu fiecare zi. Am citit mai mult, am fotografiat, am vizitat, am descoperit. Am cautat, am aflat, m-am plimbat, m-am maritat, m-am regasit pe mine. Si toate acestea nu singura. Am avut intodeauna pe cineva alaturi. Pe El. El a fost cel care m-a ajutat, m-a sustinut din toate punctele de vedere, m-a indrumat si  ma sprijinit in fiecare clipa. Si ii multumesc. Fara el nu stiu cum ar fi fost.

Si unite asa, fix astazi, 19 august, se implineste un an de cand sunt in Franta. Cu momente grele, sau frumoase, imi place aici. Cu bune si cu rele, asa cum este ea, Franta, nu cred ca o alta tara mi s-ar fi potrivit mai bine. Nu am ales-o eu pe ea, ci ea pe mine, si ma bucur ca a fost asa. Nu este totul perfect, dar nici nu avea cum sa fie. Viata nu este niciodata perfecta, dar printre micile ei mizerii trebuie sa cautam si sa apreciem lucrurile frumoase. Eu asa incerc sa fac. Pana la urma, adevarata perfectiune nu o vom gasi niciodata, pentru ca ea nu exista, iar daca continuam sa cautam, vom sfarsi in nefericire. Totul este ca noi sa fim fericiti, impliniti si impacati cu noi insine. Si va spun sincer ca nu am regretat in nici un moment ca anul trecut mi-am pus viata in doua valize si am plecat...



Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

35 comentarii:

  1. Felicitari! Sa fii fericita si împlinita pentru înca 100 de ani. O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca a fost un an plin pentru tine dar cu siguranta a fost cea mai buna alegere! Esti fericita si asta conteaza pana la urma! felicitari pentru decizie si la cat mai multe impliniri in noua ta tara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci Alicee! Asemenea si tie iti doresc in noua ta tara ;)!

      Ștergere
  3. Eu mai am 1 luna si jumatate pana se face anul... La cat mai multi, de fapt la cati iti vei dori tu! :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci suntem pe-aproape ;). Asemenea si tie si la cat mai multe calatorii :)!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu numai ca nu trebuie sa regreti nimic, dar trebuie sa fii recunoscatoare ca cineva, acolo sus, a avut astfel de planuri pentru tine. Sa traiesti intr-o alta cultura si civilizatie este intotdeauna o experienta esentiala pentru viata ta. Si, in fond, Franta nu este asa departe, iar, in ziua de azi, e din ce in ce mai firesc sa traiesti acum aici si maine intr-un alt loc. Lumea e a ta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa a fost sa fie. Este intr-adevar o alta tara este o experienta din care se invata multe, uneori poate multe chestii minore, dar care impreuna contribuie la evolutia noastra ca oameni.

      Ștergere
  6. Este minunat Larisa, mă bucur mult pentru tine că ţi-ai găsit curajul şi ţi-ai luat viaţa în valize pentru a o continua atât de frumos alături de omul pe care îl iubeşti. Mulţi, mulţi ani împreună şi amintiri minunate să strângi cu fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc Mira! Uneori nu trebuie decat sa avem mai mult curaj si restul vine de la sine.

      Ștergere
  7. nimic nu e perfect si nicaieri lucrurile nu sunt doar roz. si apoi in Franta, fata de alte locuri, e chiar ok din anumite puncte de vedere(si asta o zice un om care ar avea atatea de zis despre Franta:D)
    sper ca anii care urmeaza sa fie macar la fel de buni ca asta. sunt sigura ca lucrurile se vor aseza toate pe fagasul lor, chiar si franceza va fi perfecta :) restul...ai vazut si tu ca uneori ca sa gasesti fericirea e nevoie doar de un suflet si de 2 valize

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, si tie iti doresc la fel :)! Da, Franta are si bune si rele dar eu ma gandesc ca in orice alta tara as fi ajung, ar fi fost la fel. Ai dreptate, nu are cum sa fie perfect. Macar aici cand am ajuns stiam si eu cateva cuvinte in franceza :)) daca ajungeam in China :)))

      Ștergere
  8. Iti doresc numai fericire si bucurii alaturi de cel drag. Oricum din felul in care scrii despre tara ta adoptiva arata ca te-ai adaptat foarte bine.
    Am citit cu multa atentie tot ceea ce ai scris despre Tours si despre castele, am intrat pe site-ul de turism al orasului si... iata-ma acum sunt in Tours. Vizitez castele si ma incarc cu energie pozitiva alaturi de familia mea.
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si ma bucur ca ti-au placut povestirile mele! Vacanta placuta in continuare va doresc, sunt intr-adevar multe locuri faine de vizitat in regiune :)!

      Ștergere
  9. eu cred ca ai fi regretat daca nu ai fi plecat. Franceza este o limba tare frumoasa, melodioasa, asa ca,sunt sigura, e o placere s-o vorbesti in fiecare zi. Si eu pot spune ca-s fericita doar de cand l-am gasit pe EL, tot destul de departe, la Timisoara. 550 km departare de Bucuresti.

    Felicitari pentru curaj si la cat mai multi ani de fericire pe meleaguri franceze sau... oriunde!:) Bisou:*

    RăspundețiȘtergere
  10. Mersi Anda, la fel va doresc si voua si la cat mai multe calatorii si povesti la fel de frumoase! Eu intotdeauna am zis ca exista un destin, o soarta, lucruri care trebuie sa se intample, nu stii niciodata unde e sa fie sa-ti gasesti jumatatea ...

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu ma bucur ca esti acolo . Nu am fost niciodata in Tours . In rest am stat 6 luni in Mulhouse si o luna in Paris ;) Iubesc Franta si acolo am de gand sa merg in vacanta peste 2 ani :) Am totul planificat :D De curiozitate,prin ce parte e Tours? Oricum Franta e frumoasa si parerea mea e ca si limba franceza e perfecta si usoara. Eu am invatat-o la scoala cand eram la College Wolf,asa se numea colegiul meu. Eram in cls a 9-a atunci . À plus tard,frantuzo!:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Norocoaso, Mulhouse, cat de frumos...in Alsacia! Imi place tare mult regiunea aceea! Tours este la 230 km de Paris, pe Valea Loarei, este un oras si o regiune draguta, destul de turistica. Da, Franta este o tara faina, si de locuit si de vizitat. Si franceza e simpatica, am invatat-o la scoala, dar am uitat-o asa ca am luat-o de la capat cand am ajuns aici :))

      Ștergere
    2. Eu am avut mare noroc ca am invatat-o in Franta si acolo am primit si primul meu sarut :)) De la un tip din Argentina :D :)) Nu pot decat sa rad ,acum . Dar ..cred ca vacanta se datoreaza si faptului ca vreau sa vad daca mai exista dupa atatia ani ;) El m-a invatat ,o gramada de chestii utile . Nu stiam cum se spune macar ,nici hartie igienica :P . Iar cand m-am transferat dupa 6 luni din Mulhouse aici, raspundeam cu "oui" profesoarei de lb. romana . Oricum nu se compara deloc, Mulhouse , cu Paris!:D

      Ștergere
    3. Sa inteleg ca ti-a placut mult mai tare Parisul decat Mulhouse, asa-i? Sau invers?

      Ștergere
  12. Wow, minunat! La cati mai multi ani. Sunt curioasa daca voi reusi sa fac si eu in sfarsit pasul asta la anu. Imi place mult ca ti-ai urmat inima :D :"> asa poveste frumoasa .. uff

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ahaaaa deci si tu te pregatesti sa pleci :p! Cantareste bine, nu te lasa influientata, si hotaraste cu inima, desi pare metaforic, este cel mai bun sfatuitor dupa parerea mea.

      Ștergere
  13. Cineva spunea ca franceza este sexi. Cred ca avea dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  14. La multi ani acolo, in minunata Franta, draga Larisa!
    Iti doresc tot binele posibil!
    O zi si o saptamana minunate sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  15. ah Larise, acel "EL" este Andrei, are un nume frumos ce trebuia mentionat :)

    e singurul meu repros...legat de articol :D

    la multi ani la fel de frumosi ca si primul, sa fiti fericiti si sa va iubiti o mie de ani! e tot ce conteaza :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cam de aici am eu de recuperat şi citit articole (vacanţa asta!!)... La multi ani minunati impreuna, in Franta şi oriunde... Felicitari pentru decizia de a o lua de la capăt în altă parte, am un respect deosebit pentru cei care îşi reinventează viaţa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Bia :)! Asa a fost sa fie...cateodata nu stiu cat a fost alegerea mea si cat destinul, soarta...

      Ștergere
  17. Felicitari!! ...Sa ai o viata plina de realizari ! Probabil ca ai destule resurse de unde poti invata limba franceza, dar iti mai zic si eu una : languageguide.org - partea cu cartile in care tu poti urmarii textu si asculta audio.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi pentru indrumare, am salvat situl, o sa intru sa vad ce si cum ;)!

      Ștergere
  18. Ma bucur mult ca ai avut puterea sa iti urmezi visul si marea iubire. Imi place mult blogul tau si tot ce ai scris despre experienta ta de cand te-ai mutat in Franta. Este exact stilul de viata la care visez si eu, dar probabil nu am curajul sa transform acest vis in realitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca iti place blogul Alexandra! Te mai astept pe aici ;).
      Si urmeaza-ti visul!

      Ștergere