Drumul Vinului Saumur Champigny

Nici o masa copioasa fara vin adecvat, n'est ce pas? Pentru mine cel putin. Cred ca un vin potrivit corect, mareste calitatile gustative preparatelor culinare si invers un preparat potrivit, evidentiaza mai bine calitatea vinului, daca acesta este bine ales. Eu ador vinurile! Stiu, pentru unii este o simpla bautura, sau nici macar atat, insa pentru altii este o arta, o stinta complexa, plina de mirosuri, gusturi, arome sau soiuri.



Cand am terminat si eu facultatea, a trebuit sa-mi fac ca tot omul o lucrare de licenta. Orice lucrare de licenta este plictisitoare dupa parerea mea si s-o citesti si sa o scrii, asa ca am vrut sa-mi usurez munca si s-o fac ceva mai interesanta. Eu am studiat treburi d-alea cu "clientul nostru, stapanul nostru", eu iti vand frumos, tu imi cumperi scump, treburi economice, plictiseli comerciale. Uneori ma intreb de ce naiba am studiat asta, ca nu mi se potriveste de loc. Pentru licenta m-am gandit ce sa le vand eu, nene, la astia sa-mi dea o nota mare... niste pantofi, niste masini, niste ciocolata.. dar daca l-as vinde niste vinuri? Zis si facut, lucrarea mea de licenta a fost despre... licoarea magica a lui Bachus. Studiind atunci mai multe, m-am ales cu un hobby interesant:  vinurile. Ca asa sar de multe ori hobby-urile, de unde nu te astepti. Am palavragit acolo despre care, ce, cand si cum le bem, cu ce le asortam, cum le obtinem ca sa fie cat mai bune, rafinate si savuroase, am adaugat fireste niste bulshituri economice, analize, grafice, studii de caz si le-a placut. Colac peste pupaza, dupa 5 ani de la lucrarea asta, am ajuns sa locuiesc in tara vinului, deci nici nu se putea mai bine. Aici am realizat ca vinul nu mai este de mult doar o bautura, vinul in Franta este o traditie de secole ce defineste acest popor.
 
Podgoria Saumur Champigny
La butoaie
Revenind la oile noastre, pardon vinurile, cica valea asta unde locuiesc eu, Valea Loarei, este a treia regiune viticola a Frantei. Peste tot, pe tot cursul ei, sunt podgorii, mai mari mai mici, mai cunoscute sau nu, cu vinuri albe, rosé sau rosii, spumoase, nespumoase, ce mai, de toate pentr toti. Pe langa aceste podgorii s-a dezvoltat si un turism al vinului, un turism viticol, mai exact, ce frate, sa vizitam atatea castele si muzee, hai sa ne plimbam cu paharul de gat prin vie, prin pivnite sau cave, ca-i mai misto! Drumuri ale vinului sunt peste tot prin Franta, pentru ca am descoperit ca nu e regiune fara podgorii, la fel ca peste tot in lume, chiar si in Romania. Mie una mi se pare foarte interesant, as face drumuri ale vinului fara numar. Ce sunt ele? Pai pentru pasionati, plimbari prin regiuni viticole de renume, vizitari de crame, degustari, tot tacamul. Insa si daca nu esti pasionat atat de tare de vinul in sine, traseele includ si sate pitoresti, orase, vizite la mestesugari, piete gastronomie traditionale, deci nu cred ca cineva s-ar plictisi.


Urcam dealul sus la vie


Pierduta in vie :))
Unii oameni locuiesc in pestera

Urmaream de mult o astfel de incursiune prin lumea vinului, insa cand as fi putut s-o fac mai bine decat toamna, cand se culeg strugurii? Cu ceva timp in urma am aflat de la niste cunostinte ca in fiecare an, in primul weekend al lui septembrie, fiecare podgorie din regiune Loarei organizeaza drumetii cu degustari si prezentari.  Atat am asteptat, am zis clar ca mergem si noi. Plimbare, degustare de vinuri, atmosfera, informatii noi, fotografii... cool! Ce este nasol totusi, este ca toate podgoriile isi organizeaza drumetiile in acelasi weekend, deci poti, cel mult, sa faci doua, una sambata una duminica, in anul respectiv. Spun asta pentru ca eu le-as fi facut pe toate :)). Si apoi doar cea de sambata merge, ca duminica  drumetiile sunt dimineata, cum naiba sa degusti vinuri la prima ora?  


Ce doriti sa beti?
Am cam rams...haaac...in urma...
Satul Turquant
Fereasta in stanca...decorata cu vie desigur

Noi am ales podgoria Saumur Champigny, aproape de orasul Saumur (app, acolo este si un castel) in regiunea Anjou, la vreo 70 km de Tours.  Asa ca sambata pe la pranz am plecat la drum, pana in satul Turquant de unde incepea plimbarea. Ajunsi la fata locului, am facut mai intai un picnic ca sa nu plecam in vie cu burta goala si ne-am aliniat cu restul de vreo, sa zic 300 de participanti si astia numai la plimbarea noastra, ea fiind una din cele vreo 10 din ziua respectiva. Faceti si voi socoteala si ziceti-mi ca nu apreciaza lumea vinurile!

 
Cum functioneaza treaba? Pai platesti 5 eur de persoana, ti se da un pahar de sticla, cu picior, ca doar nu degusti vin in pahar de plastic, cu un suport cu cordon pe care il tii de gat, sa nu care-cumva sa iti amorteasca mana pe pahar, un rucsac din panza cu diverse brosuri si materiale, inclusiv planul drumetiei, o insigna de fan vinuri, apoi oamenii se impart in grupuri mai mici de cate 50 de persoane, fiecarui grup atribuindu-se un ghid si se pleaca. Let's start the party!

Prima oprire s-a facut dupa ....hmm, vreo 5 minunte sa fie ?!  in biserica din localitate. Om bea in casa Domnului acum?! Nu, era doar o oprire ca primarul sa ne tina un discurs de bun venit. Si cum probabil nu era sala de festivitati, biserica parea locul ideal. Pana la urma vinul e prezent in toate ritualurile religioase, nu? Dupa aceea am pornit din nou,  am mers un pic prin sat pana la castelul Fessardière, proprietatea unui barosan local, pardon, producator de vinuri, unde ne-am oprit direct in pivinita, la butoaie. Doar nu plecam la drum cu gatul uscat, nu? De obicei, sunt mai multi producatori, particulari sau societati, care indeplinesc normele impuse si pot produce acelasi vin sub un singur nume. Fiecare degustare pe care am facut-o a fost pe domeniul unui alt producator, deci am gustat efectiv acelasi vin, dar de la producatori diferiti si recolte diferite. 


Dupa ce ne-am...potolit un pic setea cu vin rosu sec, am urcat in forta dealul ca doar aveam energie acum si am ajuns pe terasele de deasupra, unde nu era nimic altceva decat ....vie, fratilor! Vie nene, cat vedeai cu ochii! Au urmat prezentari, mers, degustari, iar explicatii, iar mers, iar degustari si tot asa pana ti se impleticesc picioarele sau nu mai intelegi explicatiile. Glumesc! Dupa atata vie, urmatoare oprire a fost intr-o alta cava, de data asta in stanca. 

Poate ma intrebati de unde naiba stanca aici in mijlocul campiei. Habar nu am, dar cert este ca de o parte si de alta a Loarei sunt zone cu un fel de dealuri, iar unii versanti sunt chiar din piatra. De-a lungul vremii piatra asta  a fost exploatata, infiintandu-se cariere de extractie. La inceput ea s-a extras pentru constructia castelelor, alea care le vizitam noi azi, apoi pentru constructia de case, strazi, orase, cave etc. Muncitorii care lucrau in cariere au gasit mai usor sa-si stabileasca domiciliul langa locul de munca, desigur, asa ca in gaurile ramase si-au construit, ce sa credeti??? Case. Si au aparut asa numitele locuinte trogloditice, adica case amenajate in stanca. Inca mai sunt multe in regiune, sunt oameni care nu s-au mutat inca din pestera. Oricum arata bine, sunt amenajate frumos. Sunt adevarate obictive turistice pe aici, prin zona. Iarna caldura gratis de la mama-natura, vara racoare....


Sa curga vinul
Stradute pietruite
Dupa atata vie si degustari ajungem inapoi in sat si drumetia continua pe stradutele lui. Ce sa spun, splendid: stradute pietruite, case de piatra si chiar IN piatra, flori colorate peste tot, la fereastra, la poarta, pe gard, sub gard, pe strada, sub strada... o placere. Am facut multe poze, dar o sa vi le arat separat. Plimbarea s-a treminat in centrul satului, cu o piata de unde puteai sa cumperi vinuri si ceva de mancat, plus puteai sta la masuta si asculta ceva muzica faina. Bine, aici s-a terminat drumetia insasi, ca noi am continuat petrecearea la un restaurant in Tours. Ca daca e sa fie petrecere, petrecere sa fie pana dimineata.
 

Ca sa va spun ceva si despre vinul baut, el a fost Saumur Champigny, un vin excelent, rosu, sec, rafinat, exact pe gustul meu. Strugurii autorizati pentru obtinerea vinului Saumur Champigny sunt: Cabernet Franc, Cabernet-Sovignion si Pineu D'Aunis. In zona se mai produc si alte vinuri rosé, albe sau spumoase, dar ele nu faceau obiectul drumetiei noastre. Denumirea de origine controlata de Saumur Champigny a fost acordata in 1957 la 9 comune din jurul localitatii Champigny. Ce inseamna denumire de origine controlata? Ceea ce gasiti pe sticle in Romania sub denumirea DOC si aici AOC (appellation d'origine contrôlée).  Acest termen atribuit vinurilor  desemneaza o regiune viticola definita geografic, unde se produce vinul respectiv, impreuna cu factorii climatici ai zonei, tehnologia de productie, soiul recomandat, perioada de recoltare etc. Este de fapt este o garantie a calitatii, pentru ca, probabil stiti, cea mai importanta caracteristica a unui vin este podgoria unde a fost produs. Nu vreau sa intru in detalii, ca eu as scrie mult despre vinuri, daca vreti intrebati-ma, nu vreau sa plictisesc pe nimeni. 



Drumul de intoarcere...

Si cam asta a fost: ne-am miscat, am baut, am aflat chestii noi, am pozat, ne-am distrat. A fost o sambata pe cinste. Ce sa mai spun...imi plac vinurile, le ador pe cele frantuzesti, dar recunosc ca si italienii fac niste vinuri mama-mama, la fel si spaniolii. Da, imi plac si vinurile din Romania, ca doar le-am baut mult timp, insa tre' sa recunostem, oricat de patrioti am fi, ca este o diferenta uriasa. Si asta nu pentru ca noi nu avem potential si n-am putea face. Vinurile frantuzesti au cucerit lumea pentru simplul fapt ca sunt fabricate cu simt de responsabilitate, cu dragoste, profesionalism, cu gust si respect pentru client in primul rand, lucruri despre care producatorii de vin din Romania mai au multe de invatat, sau mai bine zis, au cam uitat in ultima perioada. Se zice ca vinul s-a nascut francez....incep sa cred ca asa este! 


Hipocrate, părintele medicinei, spunea ca:


„vinul este un lucru ce se potriveşte omului, fie el sănătos ori bolnav, dacă îl consumă cu bună cuviinţă şi dreaptă măsură”


Eu zic ca avea dreptate, voi nu?

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

27 comentarii:

  1. Mmm mi-a placut mult de tot articolul asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. hai ca ai nimerit bine, nici daca vroiai nu ajungeai in unul din cele mai importante locuri din Franta cand vine vorba de vin:) nu da cu pietre, dar eu rar gasesc un vin frantuzesc care sa-mi placa,mi se par un pic acrute,imi plac mai mult ale spaniolilor :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca eu vinuri spaniole nu prea am gustat pre multe, asa ca nu imi pot da prea tare cu parerea. Mai mult franceze si italiene...si cred ca sunt la egalitate pentru gusturile mele :) Stii, vinurile de aici din Fr care imi plac cel mai mult sunt rosé-urile de Provence :p

      Ștergere
  3. Eu una nu sunt absolut deloc pasionata de vin, dar iubesc strugurii! De ei nu ma satur nici-o data! Ai scris foarte frumos, cred ca puteai scrie în "povestile parfumate" ale Mirelei(http://mirelapete.dexign.ro/) de sambata viitoare... "parfumul potgoriilor"!
    O zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu, sincera sa fiu, nu prea consum struguri decat foarte rar. De fapt nu sunt o mare amatoare de fructe, stiu, e rau asta :)). Bine, nu iti inchipui nici ca beau vin in loc de apa :)) dar la o masa copioasa e musai :p. Interesanta initiativa Mirelei, poate o sa particip si eu cu o poveste parfumata. Mersi! O zi frumoasa si tie Minnie!

      Ștergere
  4. imi place postul tau , si eu beau seara un deget de vin rosu facut de mine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi Coco :)! E bine daca poti sa-ti faci vinul tau, cand eram mica la tara aveam intotdeauna in beci un butoi de vin facut de noi...

      Ștergere
  5. In vino veritas, nu? Chiar auzisem numai de bine despre zona asta de care povesteşti tu colea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se fac vinuri bune aici pe Valea Loarei, n-am ce spune....

      Ștergere
  6. Eu ador vinul si am fost foarte fericita cand am avut parte de o degustare de vinuri cand am vizitat Parisul ultima oara. A fost o experienta minunata si nu pot decat sa te invidiez pentru minunata calatorie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super!!! Sper sa mai fac drumuri ale vinului pe aici prin regiune toamna asta, vizitari de crame...dar eu tot visez la drumul vinului ala din Alsacia ...pfff

      Ștergere
  7. Chiar daca nu sunt prietena deloc cu alcoolul, trebuie sa recunosc ca o asemenea incursiune in lumea vinului nu as refuza. Mai mult de dragul peisajelor si fotografiatului, dar ma incanta si perspectiva degustarii unui vin frantuzesc rafinat. Alb, demidulce...de preferat. :D
    Ce experienta frumoasa, dar nu am inteles ceva, totul a costat doar 5 euro?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, chiar si pentru cineva care nu este nici pasionat nici bautor de vin este interesant zic eu, pentru miscare, peisaj, fotografii, atmosfera....Pai atunci tre' sa faci drumul vinului de Alsacia, acolo sunt cele mai bune vinuri albe ;) Si eu visez la el :D.
      Da, drumetia cu degustare costa 5 eur...apoi la final, la targul respectiv, macare, bauturi, platesti separat ce consumi.

      Ștergere
  8. Atât de mult mi-a plăcut articolul ăsta, tare fain şi savuros :) Eu am fost în urmă cu câţiva ani pe Drumul Vinului prin Vrancea, interesant a fost, dar cum spui tu, mai avem multe de învăţat... Oricum, o asemenea excursie nici eu n-aş refuza vreodată, cred că în primul rând pentru fotografii :D Ultima fotografie e splendidă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Mira. Da, si mie mi-ar place si prin Romania un drum al vinului, peisajele cred ca sunt superbe, mai ales in Vrancea...si nu numai.

      Ștergere
  9. hac! ca bun articol ai mai scris Larisule! deja sunt ametita de atata savoare si era cat p-aci sa ma impiedic :D

    superba zona, ah...casele-alea din piatra....

    pacat ca nu poti vizita decat o data pe an, io imi faceam abonament frate :))))

    fotografiile? superbe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Renutzule!!!Se mai pot face vizite si in timpul anului, dar dor la anumite cave, sau la anumiti producatori. Circuite asa ca asta, doar odata pe an...sau poate or mai fi si altele, nu stiu, tre' sa ma interesez...vorba ta, sa-mi fac un abonament :)))

      Ștergere
  10. Larisa, mi-a placut grozav articolul, fiindca a fost extrem de placut de citit, desi eu nu ma omor dupa vinuri :)
    Desi fac vin, caci am o vie, nu prea mare.
    Happy Weekend iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Elly :)! Esti norocoasa sa ai via ta ;). Happy weekend si tie!!

      Ștergere
  11. Mai Larisa, mai!
    Tu vrei sa imi faci pofta de vin tocmai azi cand mi-am propus sa lenevesc si sa nu ies din casa? :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai...il bei acasa, la racoare...lenevind :)))

      Ștergere
  12. Minunata descrierea ta! Nici nu am stiut ce tema de lucrare de diploma ai avut!grozav! felicitari! :)
    si în Germania se acorda vinului pozitie de cult. Nu se bea vin facut în curte, de fiecare nene care aduna strugurii când are timp si pune zahar pâna sta oul drept în butoi. Si eu am participat acum câtiva ani la excursie de o saptamâna "Pe drumul vinului" si am pornit din Augsburg pâna pe granita cu Franta, la Strasbourg. În toate localitatile în care am poposit am vizitat viile, am ascultat specialistii si serile am degustat vinuri. A fost o experienta deosebita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :)! Wow! Un drum al vinului de o saptamana...trebuie sa fie tare fain. Mi-ar place si mie o excursie de genul asta...plimbari, degustari, explicatii...extraordinar!!!

      Ștergere
  13. Buna, Larisa. Putem comunica pe facebook?

    RăspundețiȘtergere