Paris, parca niciodata destul


M-am trezit marti la 5 dimineata, ca la 6 jumate sa fiu in tren, iar la 8.20 sa cobor pe peronul garii Austelitz din Paris. Ileana ma astepta cuminte pe peron. Si ea se trezise cu noaptea in cap si traversase tot orasul, care nu e mic, de altfel, ca sa ajunga la timp la gara. Data viitoare promit sa nu mai ajung la ore asa matinale! Tot drumul mi s-au inchis ochii, in timp ce priveam pe geamul trenului care gonea spre capitala, rasaritul de soare. Mi-era prea lene sa scot aparatul din rucsac, desi ar fi mers tare bine tras in poza si ma consolam cu gandul ca oricum geamul nu e prea curat sa-mi iasa niste poze faine. 

In timp ce citeam La rascruce de vanturi, ma gandeam cat de tare poate sa fie ca ma intalnesc cu Ileana, fosta colega de liceu si prietana, inca actuala prietena buna, la Paris. Pfff, ce drumui intortocheate mai are si viata asta! Asa cum scria si ea zilele trecute, imi amintesc inca zambind, cum in clasa a 12-a, care a fost acum vreo 11 ani, ne cumparam impreuna manualul de franceza, pentru ca ni se parea inutil sa dam banii amandoua pe el, urmand sa-l imprumutam de la una la alta, cand va fi sa ne facem temele. Ma intreb daca chiar om fi facut vreodata temele alea?! La fel de inutila consideram atunci si disciplina care era limba franceza. La sfarsitul clasei a 12, ca sa fim corecte, am taiat manulal cu foarfeca pe din doua, ca fiecare dintre noi sa pastreze o bucata ca amintire. Amintire a manualului in sine si poate si al dezinteresului nostru pentru respectiva materie. Ce stiam noi atunci ca peste 10 ani vom ne vom plimba prin Paris, mai mult decat ca doua simple turiste?! Coincidenta sau destin, astazi dupa 10 ani, de la sectionarea manualului, locuiesc in Franta, si Ileana partial la fel, momentan si poate in curand chiar cu totul. Desi manualul ala l-am aruncat cine stie pe unde, culmea a fost ca, indirect, el m-a urmarit pana astazi, si inca mai invat astazi, direct sau indirect, cu sarguinta, tot ce sunt convinsa ca scria in el.

Revenind, cum spuneam, marti Ileana ma astepta pe peronul garii Austerlitz. Dupa doua vizite care mi le-a facut in Tours, iaca acum vin si eu la ea, la capitala. Nu imi facusem nici un plan de plimbare, desi mai am multe de vazut prin acest oras, am avut incredere in ce imi va propune ea. Nu m-am inselat, fireste, doar ne cunostem de ceva vreme! Nu stiu cum, dar parca mi-a anticipat dorintele. Asa ca iata-ne intr-o dimineata de septembrie, pe amandoua pornind la pas, prin cel mai frumos oras din lume. Primul obiectiv turistic in care ne-am oprit si pe care doream cu ardoare sa-l vizitam, a fost desigur prima bodega iesita in cale ( a se citi cafenea pariziana) pentru a savura licoare magica a fiecarei dimineti ( a se citi cafeluta). Aceasta fiind servita, acum ça va, on y va!!!

Jardin des plantes
Incepem cu Jardin des Plantes, langa gara, o foarte faina si mare gradina pariziana. Si cu multe plante, cum altfel, doar n-au botezat-o asa degeaba. Ziua nu era prea insorita, as putea spune chiar ca era un nor de ziceai ca in secunda doi incepe uraganul, dar ce conteaza, Parisul e frumos pe orice fel de vreme, buna sau rea. Povestind una alta, facem turul gradinii, admiram culorile, care parca nu cunosc inca toamna, atat de vii sunt, iar dupa ce terminam cu ea, cu gradina, iesim si ne continuam drumul. Poate o iesi si soarele asta!

Jardin des plantes
Place de la Bastille
Traversam Sena, spre Gare de Lyon, ca vroiam si eu s-o vad. N-am ajuns niciodata cu trenul in aceasta gara, constructie impresionanta de altfel, dar o stiam prea bine din filmul Hugo si de la National Geographic, de unde am vazut eu un documentar si retinusem ca acolo a avut loc unul dintre cele mai grave accidente feroviare din Franta. Cum ce s-a intamplat?! Cineva a omis un lucru minor, sa schimbe macazul si trenul care se apropia a intrat in altul statea linistit la peron.... Da stiu, nu e deloc funny! N-am mai intrat inauntu, de aici am pornit mai departe spre Place de la Bastille, un loc cu o insemnatate istorica enorma pentru aceasta tara. Se stie ca acolo a cazut la 14 iulie 1789 vechea fortareata-inchisoare Bastilia, in timpul revolutiei franceze. Doar se sarbatoreste ziua nationala la acea data.  Nimic nu mai aminteste astazi de acele vremuri tulburi, doar poate manualele de istorie si columna care este ridicata in centrul scuarului.

Place des Vosges
De aici patrundem mai departe in celebrul si vechiul cartier Marais, acela atat de prezent in carti si filme, un fel de simbol al vechiului Paris, printre multe alte simboluri de altfel si ajungem in Place des Vosges, cea mai veche din Paris. Aici ne si oprim pe o bancuta si parca si soarelele incepe sa-si arate primele raze. Ce bine! Piata v-am aratat-o aici. Magnifica este putin spus. Intrand pe poarta ei, intri parca pe poarta timpului, si ajungi cu sute de ani in urma, cand Henri al IV -lea a dispus construirea ei. Pe colt la numarul 6 se afla casa memoriala a lui Victor Hugo, pe care am si vizitat-o, dupa ce am facut tot turul pietei sa o gasim. Fireste ca am pornit din coltul care nu trebuia, cum altfel?! Tot pe un colt este si Hotel Sully, o cladire impresionanta, in stil Louis al XIII-lea, cu o mica gradinita, o oaza in tumultul orasului.

Hotel Sully
in curte la Hotel Sully
Rue Saint-Antoine
Dupa ce terminam cu piata, o luam la pas pe strada Saint Antoine prin fata bisericii Saint-Paul-Saint-Louis, care era in renovare, asa ca n-am poze, ne pierdem pe niste stradute ca sa lasam batranul Marais in urma si sa iesim la Sena, chiar in dreptul podului Marie, ce leaga malul drept de insula Saint Louis. Traversam podul pana pe insula. Nu o mai explorasem pana acum pe asta mica, fusesem doar pe Ile de la Cité, dar stiam de ea ca se afla acolo in mijlocul Senei. Oricum cele doua insule din mijlocul raului mi se par fantastice. Continuam plimbarea pe malul insulei, cu cladiri faine de o parte si Sena pe cealalta, apoi traversam pe Pont Saint Loius si iata-ne pe celebra Ile de la Cité, fix in spatele catedralei Notre Dame, care tot acolo era, desigur, nu se miscase si nu se schimbase deloc, de ultima data de cand o vizitasem, asa cum nu s-a schimbat oricum de sute de ani.

Pont Louis-Philippe

Celebra Notre Dame
Stomacul isi cere portia de papa, asa ca traversam Pont Saint Michel si intram in Cartierul Latin, cu scopul precis si clar de haleala.  Gasim un resto très simpa, ne asezam si hai sa avem pofta, alaturi de o sticla de Cote de Provence, unul din vinurile rosé pe care eu le ador, ca doar nu bei cico in Franta. Sper ca si Ilenei i-a placut recomandarea mea! 

Cartierul Latin
Biserica Saint-Étienne-du-Mont

Cu burtile pline parca mai venim de acasa si parca revine cheful de hoinareala, mai ales ca s-a mai si incalzit un pic vremea. Urcam spre Sorbone, celebra universitate, Ileana mi-l arata si pe batranul Eminescu care se odihnea la umbra unui copac, sculptat in piatra ,cum altfel, imi arata si biserica ortodoxa romana din Paris (pfff, fata asta cunoaste toate coltisoarele orasului, n-ati vazut asa ceva!) si pornim catre un loc preferat al ei: Panthéon-ul. Intr-adevara ii dau dreptate! Cladirea este grandios de impreionanta, la fel ca si cele din jur. Panthéonul este un monument in stil neoclasic, situat in Piata Panthéonului, pe dealul Saint Geneviève in mijlocul Carierului Latin. Creat initia pentru a fi o biserica, a devenit astazi un monument ce cinsteste marile personalitati ce au marcat istoria Frantei. Zona este frecventata se pare de multi studenti, datorata universitatilor din jur. Dar dincolo de asta, este cu adevarat un loc care pastreaza o mare parte din farmecul acestui oras. Piata pavata cu piatra cubica, pe care tinerii stau turceste pe jos, citesc, mananca sau beau cafea, inconjurata de cladiri ce urla istorie si cu un varf de Tour Eiffel ce se zareste in fata, ma conving incaodata ca ala care zice ca Parisul este naspa este fie orb, fie nebun.

Biserica Saint-Étienne-du-Mont
Panthéon-ul
Piata din fata Panthéon-ului
De aici Ileana planuise o plimbare prin Jardin du Luxembourg, pentru ca stia ca eu nu mai fusesem acolo si tot o admiram pozele ei. Intr-adevar nu m-a dezamagit, arata exact ca in fotografii: Jardin du Luxembourg est magnifique! Palatul Luxembourg, sediul senatului de altfel, impresionant pe fundal si o gradina foarte eleganta si colorata...de vis! Insa ghivecele de piatra cu muscate roz si palmierii inalti dadeau un aer atat de exotic locului. Creata in 1612, la initiativa reginei Maria de Medici, restaurata apoi, ramane unul dintre cele mai speciale locuri ale capitalei Frantei. 

Jardin du Luxembourg
moi dans le Jardin du Luxembourg
Aveam trenul spre Tours pe la 5 jumate asa ca de aici am pornit catre gara, trecand pe langa Biserica Saint-Sulpice, apoi pe langa Saint Germain de Pres pana la Sena, iar de aici pe cheiul ei pana la gara. Inca cred ca Parisul vazut de pe cheiul Senei este cel mai frumos. Cred ca as putea sa ma plimb in sus si in jos pe rau fara sa ma plictisesc vreodata.

Biserica Saint-Sulpice
Institut de France
Notre Dame
Pont Tournelle
Am promis ca revin, in noiembrie. Ce sa mai vad atunci?! Sincer nu cred ca mi-ar ajunge o viata sa surprind farmecul acestui oras. Da, mi se pare cel mai frumos! Nu stiu altii cum sunt, dar eu il vad inca elegant, romantic si rafinat. Il vad un oras care respira istorie si cultura prin fiecare por, un oras care iti patrunde in suflet, mie cel putin, si care ma cheama neincetat. Cu riscul de a ma repeta, Parisul insusi este un muzeu in aer liber. Sa ma pierd pe stradutele lui vechi, in admosfera aceea tipic pariziana, mi se pare de vis. Si voi reveni in noiembrie si pentru ca  Ileana este un ghid minunat. Cred ca si-a gresit cariera, dupa cum i-am si spus. Sau poate si ea iubeste acest oras si o inteleg.  Se spune ca Parisul este un oras de vis. Pentru mine chiar este. Cu adevarat.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

35 comentarii:

  1. Foarte multe locuri vazute in scurta ta vizita :)
    Eu dupa 7 zile nu am inteles Parisul si atunci mi s-a parut ca ok, e frumos, dar parca prea multi negri si prea mare ccomunitatile de imigranti, ca e prea putin autentic, etcc
    Deabia la a doua intalnire cu Parisul am inceput sa ii vad detaliile atat de frumoase si sa gust din orasul acela rafinat si elegant de care vorbesti! Am trecut singura peste niste etape pentru a putea sa vad Parisul acela unic si extraordinar de frumos!
    Ultima vizita la Paris, din iarna am vazut orasul cu alti ochi, mai de localnic fiind obisnuita cu el, fara prea multi turisti, cu frig si ger!
    Acum mi-e un dor teribil de Paris, dar doar asa de un weekend cat de un cheese fondue, un vin bun, o plimbare prin Cartierul Latin si una pe malul Senei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am mers vreo 14 km cica :)))!!!
      Da, Parisul trebuie descoperit si depinde de fiecare cum il priveste. Am mai auzit persoane care n-au fost impresionate, dar cum spunem depinde de cum il privesti. El nu cred ca este intr-un fel anume, este asa cum il vedem noi si asa cum vrem noi sa fie...ca sa filozefez un pic :))

      Ștergere
  2. Parisul este si va ramane un oras superb, ne avand importanta anotimpul sau ziua din saptamana. Multe din edificiile tale de mai sus le-am vizitat si eu. Pentru mine Parisul are amintiri frumoase dar si dureroase!
    O seara faina draga Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau sa aud ca ai amintiri dureroase din acest loc :(! Dar da, dincolo de toate ramane un oras frumos, pana la urma nu degeaba este vizitat de atatia oameni :)). Seara faina iti doresc Minnie!

      Ștergere
    2. Citeste te rog postarea de la povestea parfumata si ai sa întelegi ce e cu Parisul si cu mine... :))

      Ștergere
  3. Noi am fost azi gand in gand, cu precizarea ca tu chiar ai ajuns in Paris saptamana asta... Ufff... oare ce sa-ti recomand sa vezi data viitoare? Desi cred ca ai vazut deja tot ce am vazut si eu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, vazui ;)...eh, mai merg si eu din cand in cand...usor usor poate o sa-l cuprind pe tot intr-o zi...

      Ștergere
  4. Ok, in primul rand partea cu manualele imi este ataaaat de familiara! :)) Faceam si eu asta cu prietena mea care mi-a fost si colega de banca inca de la gradi si pana in clasa a12a. :D Si in al doilea rand, inca putine articole ca astea si ma voi gandi serios la o schimbare temporara de domiciliu :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))...Deci si voi aveati "drag" de manuale :))Ar fi o ideea cu schimbarea de domiciliu:p!Desi cred ca dupa stat mai mult in Paris, incepi sa-l vezi mai comun..

      Ștergere
    2. Daa, erau unele pe care nu le consideram atat de utile, profii da. Si ca sa impacam si capra si varza, luam unul pentru amandoua :)) Sa, ma gandesc ca, ajungand sa il cunosti mai bine, exact cum ai spus si tu, incepi sa il vezi mai comun. De aceea am si zis ca ar fi temporara schimbare de domiciliu. Oricum, mi-ar placea sa imi fii ghid ;)) Off, trebuie sa ma trezesc :(

      Ștergere
  5. Desi nu am ajuns in Paris, simt ca-l cunosc din calatoria parintilor mei in orasul de pe Sena si din zecile de poze aduse de acolo. De altfel am facut si un articol pe baza lor... Sunt convinsa ca e altceva cand esti la fata locului, ca simti totul altfel, dar deocamdata nici nu visez la un asemenea loc scump, mai degraba ma tenteaza Praga. :D
    Foarte reusita plimbarea si fotografiile tale. :)
    PS
    Ma gandesc ca poate, Parisul, asa stilat si elegant cum il prezinti tu, nu se potriveste totusi personalitatii mele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Nice!
      Trebuie sa-l incerci, pe el pe Pris, poate ti se potriveste totusi... Intr-o zi o sa ajungi acolo, eu iti doresc din suflet! Adevarul este ca Parisul este asa cum vrem noi sa fie, depinde de cum il privim, de noi insine, de stare, de moment...Il putem vedea incantator, sau il putem vedea mizerabil. Dar nimeni nu are cum sa spuna ca e un oras urat...

      Ștergere
  6. cat de faina trebuie sa fie intalnirea cu un prieten intr-o tara "straina"....cu siguranta vezi si simti altfel orasul, locurile.....

    si...ti-am mai spus, prin tine indragesc si mai mult tara asta! o prezinti cu suflet, chiar daca stim cu totii ca peste tot sunt probleme....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Alice este faina intalnirea cu cineva drag, am simtit asta si cand mama a fost aici...E ceva unic...Cat despre Franta, da este o tara faina, n-am ce spune, sunt multe de vazut si sper in timp sa ajung sa vad si mai multe..putin cate putin...

      Ștergere
  7. mi-a placut povestea cu manualul. de-ar sti omul ce-ar pati...ar cumpara manuale si ar invata franceza :))))Parisul e frumos, cu bune cu rele, are ceva doar al lui. Nice sa stii ca Praga mi s-a parut mai scumpa decat Parisul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) da si mie mi se pare amuzanta acum povestea manualului..chiar o sa-l caut data viitoare cand ajung in tara, banuiesc ca-l mai am pe undeva..cred ca nu l-am aruncat la gunoi :))

      Ștergere
  8. Ai dreptate, Larisa, orice loc poate fi frumos sau urat, depinde cum il privesti. Uneori, mai legi locul respectiv de anumite amintiri - placute, romantice sau triste - si asa este acel loc pentru tine. Intotdeauna mi-am dorit sa vad Parisul, era orasul la care am visat mult - mie franceza chiar mi-a placut si imi place mult, mi se pare romantica, nici nu mi-as imagina sa se vorbeasca alta limba in Paris :)) Am vazut Parisul, dar prea putin si acum din nou mi-ai starnit un dor teribil de el... mi-ai amintit de plimbarile pe stradutele lui vechi... Charmant! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, depinde de ce legi locul respectiv. Prima data cand am vazut Parisul eram atat de intragostita, incat cred ca si Medgidia as fi vazut-o grandioasa (n-am nimic cu orasul, este doar un exemplu!). Dar si altfel, sunt convinsa ca mi-ar fi placut, cred ca depinde de firea fiecaruia, de gusturi, placeri...

      Ștergere
  9. Foarte adevarat ! niciodata destul si parca te cheama la el... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te cheama iar si iar si iar....fara incetare :)!

      Ștergere
  10. ai dreptate cu "ce drumuri intortocheate mai are si viata asta!" :)) Eu m-am întlnit în Paris exact acum un an - la începutul lui octombrie, cu 3 foste colege cu care am fost împreuna din clasa întâi si pâna in a 12-a! Prietenia noastra a batut lupta cu timpul :)) Ne întâlnim in mod regulat, de cateva ori pe an, cu toate ca 3 locuim (culmea nu?) în Germania, la 200-300 km departare una de alta si a patra prietena locuieste in Paris (e doctorita). De trei ani ne-am hotarât sa vizitam impreuna (4-5 zile) câte o capitala a Europei. Anul acesta a fost Bruxelles :)) La sf1arsitul lunii, de ziua mea, vor veni toate 3 cu sotii, la noi, sa serbam :)) Asa-i ca viata e frumoasa?! trebuie doar traita din plin si mai ales trebuie invatat sa ne bucuram mai ales de lucrurile marunte! :))
    Excelent fotoreportajul tau! Parisul este orasul pe care si eu si sotul meu îl iubim si-l cautam, macar o data pe an :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este foarte frumos ca prietenia voastra s-a pastrat de-a lungul timpului. De fapt prieteniile adevarate se pastreaza, dar depinde si de noi sa le intretinem. Da, viata este frumoasa daca noi oamenii o facem sa fie frumoasa, daca ne bucuram mai mult de lucruri marunte in loc sa ne plangem si sa asteptam mari realizari care nu vin poate niciodata...
      PS: la sfarsitul lunii este si ziua mea :)!!!

      Ștergere
    2. Ah, credeam la sfarsitul lunii asteia, septembrie...eu-s in septembrie pe 29 :D.

      Ștergere
    3. ah... m-am exprimat gresit... eu vad luna aceasta deja ca trecuta :))
      Dar ceva tot avem comun :)) suntem Balante :))

      Ștergere
  11. Wow! Larisa, suntem nascute in aceasi zi! Si luna, desigur! Si suntem si cu Carmen in zodie :)
    Uite ce descopar cu ocazia vizitei tale la Paris! Vizita care a fost minunata cred si pe care ai descris-o la fel de frumos, cum deja m-ai obisnuit. Cine stie daca voi ajunge vreodata... Ar fi grozav dar nu stiu daca imi voi permite. Dar nu se stie niciodata... :)
    Faina povestea cu manualul :)) Ca o ironie a sortii...de francza ai avut parte :)
    O noapte buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da?! I-auzi ce lucruri noi aflu ;)!Deci sambata e zi mare pt amandoua :))!
      Da Parisul e fain tare, iti doresc sa ajungi cat mai curand sa-l vazi. Niciodata sa nu zici niciodata, viata este imprevizibila. O zi faina sa ai Elly!

      Ștergere
    2. Este desi nu sarbatoresc, decat strict in familie...
      Stii? Nu-mi place ca mai adaug un an :(
      Preferam sa mai scap de unul :))
      Toate cele bune!

      Ștergere
    3. Da, si eu tot in familie sarbatoresc de ceva ani. Nu prea mai gust petrecerile cu multi prieteni si galagie :)). Si eu cred ca in curand voi incepe sa vreau sa inumar anii inapoi daca s-ar putea :)).

      Ștergere
  12. fabulos oras,mersi ca inca odata ''m-ai plimbat''prin el.pupp

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere :)! Da, intr-adevar fabulos!

      Ștergere
  13. Cand am vazut prima data imaginele numai la frumosul Paris nu m-am gandit, m-am gandit mai degraba la frumoasa Venetie, la frumosul oras ce se afla inconjurat de ape.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amandoua sunt frumoase, desi nu prea seamana...dar tot fascinante raman :)!

      Ștergere
  14. Mama ce multe ati vazut in mai putin de o zi! :)
    Cu ocazia articolului tau mi-am dat si eu seama ca probabil iubesc atat de mult Parisul pentru ca a fost prima mea calatorie adevarata in afara, si am avut 2 saptamani sa ii bat strazile... Si cum atunci aveam doar 17 ani, a fost un fel de first true love :))) BTW, in aceeasi vara m-am indragostit pentru prima data de sotul meu :P Vezi cate legaturi? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da??? Ce tare, intr-adevar cate legaturi!!! Si eu cred ca daca l-as fi vazut la 17 ani m-ar fi impresionat si mai tare, desi nu imi pot imaagina cum ar fi mai tare decat ma impresioneaza si acum :)). E frumos oricum....

      Ștergere