Calatorii culinare

sursa foto
Nu sunt o persoana gurmanda, n-am fost niciodata. Mananc, desigur, dar in cantitati ceva mai mici, nu pentru ca tin neaparat la silueta, ci pentru ca atat imi cere stomacelul.  Cu toate astea, sunt foarte pofticioasa si imi place sa incerc de fiecare data cand am ocazia preparate cat mai deosebite, variate si unde poti sa faci asta mai bine, decat in vacante. Mancaruri pline de savoare, care mai de care mai speciale si mai diversificate, bauturi traditionale, obiceiuri culinare... gastronomia fiecarui loc prin care trec mi se pare fascinanta.

Iar atunci cand nu calatoresc, imi place sa aduc toate acestea la mine acasa, mai exact in bucatarie, preparand mancaruri felurite din toate colturile lumii. Imi place sa citesc retete si despre retete, sa invat, sa descopar arome si imbinari de ingrediente. Nu va ganditi ca sunt un mare bucatar. Desigur ca nu toate imi ies cum trebuie, dar perseverand ma voi imbunatati... zic eu. Sau, alteori, mai simplu, fac inconjurul lumii cu gustul, prin restaurantele specifice anumitor tari sau popoare, ce imi ies in cale, sau pe care adesea le caut sau le gasesc la fiecare pas.

Am observat in ultima vreme, la multi oameni, tendinta de a calatori cat mai mult si cat mai pe fuga, uitand sa se bucure cu adevarat de locurile in care se afla. Mancam iute un sandvis, de la ghereta din colt, in timp ce alergam grabiti, cu harta in mana, sa vedem cat mai mult. Uneori ma intreb de ce atat graba? De ce atata agitatie si repezeala? Oare obiectivele alea turistice se muta de acolo? Oare viata noastra este chiar atat de scurta, incat nu putem cuprinde tot cat de mult am vrea? Calitatea unei calatorii a devenit atat de neimportanta in fata cantitatii? Sau poate firea mea ceva mai molcoma si domoala nu se incadreaza in acest secol al vitezei in care traiesc? 

Mie imi place sa calatoresc incet, linistit, fara graba, chiar daca stiu ca nu voi  avea timp pentru tot. Pana la urma cine ma zoreste? Ce daca nu e vreme pentru cate sunt de vazut? Imi place sa ma pierd pe strazi, fara scop si fara o tinta anume, sa simt mai mult decat vad. Imi place sa ma contopesc cu admosfera locului si sa ma las invaluita de ea. Imi place sa calatoresc cu toate simturile deschise si printre ele se inumara, fireste si gustul. Dincolo de catedrale, muzee, palate, sau cetati, o calatorie pentru mine inseamna si o multitudine de arome, parfumuri, gusturi, sau miresme. Gastronomia locala este insasi un obiectiv turistic la care ma opresc de fiecare data, sau cel putin incerc sa o fac. Pentru ca o tara, o regiune, un loc se identifica intotdeauna printr-o bucatarie specifica. Daca nu iau o mica potie din ea, inseamna ca am venit degeaba, sau ca sejurul meu a fost fara... gust.

Fireste ca fiecare dintre noi are modul sau de a calatori. O sa-mi ziceti ca trebuie sa ne hranim mai mult sufletul decat stomacul. Perfect de acord, dar totusi "banala" mancare poate insemna mult mai mult decat o simpla hrana, necesara pentru a supravietui. Gastronomia poate fi si chiar este o arta, o parte din sufletul unui loc, in care se imbina armonios istoria, cultura si traditia sa. Eu cred ca o tara si chiar o regiune se poate decoperi si prin gastronomie, nu doar prin obiective turistice, din beton sau piatra. Un restaurant traditional, la sfarsitul unei zile de hoinareala, de la masa caruia poti admira in liniste orasul pe inserat, o mancare savuroasa acompaniata de un vin asortat, un desert delicios pentru mine sunt nelipsite.

Asa ca ati ghicit, pe unde merg, fie in Franta, fie dincolo de Franta, fie chiar si in Romania, imi place sa ma opresc intr-un restaurant traditional, fie el taverna sau bodega, care nu trebuie sa fie neaparat scump sau extravagant, dar sa fie cald si primitor si gust din preparatele locale. Este si asta un fel de "a vizita", de a cunoste, de a descoperi gusturi, arome, traditii si obiceiuri. Iar uneori aceste arome imi raman in minte mult mai puternice decat imaginile oraselor, cladirilor sau peisajelor vazute. 

Vara trecuta am fost la ocean. Va spun sincer ca mi s-ar fi parut culmea ca la cina sa manc un sandvis sau o pizza in loc de un preparat din peste, fructe de mare. E ca si cum ai merge in Italia si ai manca la KFC, sau ai vizita Franta manacand pizza. Inacceptabil! Fireste ca buzunarul nu permite mereu cine copioase la restaurante rafinate, dar nu intotdeauna e nevoie doar de multi bani. Este suficienta putina imaginatie, ceva deschidere si un pic de curiozitate.

Italia este pentru mine tara in care as petrece o adevarata vacanta gurmanda. Adica as face un circuit care sa includa, in loc de obiective turistice, doar restaurante traditionale, piete, targuri sau podgorii. Cine nu ar face asta? Franta la fel. As face un tur al tarii asteia, din regiune in regiune, doar ca sa mananc si sa beau vinuri, iar din cand in cand sa ma opresc la vreun castel sau prin vreun sat pierdut de lume. Imi place si bucataria germana, desi nu am avut ocazia sa gust prea mult din ea, dar sunt dispusa sa descopar, pentru ce am incercat m-a incantat teribil.  Iar Romania....pfff...nu cred ca mi-ar ajunge o viata sa ma satur de bunatatile noastre, mai ales acum, cand sunt atat de departe de ele si le simt din ce in ce mai tare lipsa. Ce mai, as face multe tururi gastronomice, chiar si un inconjur al lumii daca as putea... lumii culinare, desigur. Dar as sari peste Asia totusi, pentru ca va spun cu mana pe inima ca nu simt nici o atractie fata de manacrea chinezeasca, japoneza, vietnameza sau de care o mai fi ea. In concluzie, v-ati prins, da?! Pentru mine o vacanta nu este vacanta daca nu este acompaniata de o mancare rafinata si un vin bun. Ca si viata insasi, de altfel.

Dar voi? 
Va place sa experimentati diverse preparate locale, traditionale in calatoriile voastre? Ati merge intr-o "calatorie gurmanda" intr-o tara, regiune anume?

Prajitura cu nuca si scortisoara insiropata cu miere si rom- made by me, of course ;)

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

33 comentarii:

  1. Te dezamagesc.... si rau de tot!
    Prefer sa vad "La défense" cu un croissant în mana si sa merg în Tenerife doar cu cazarea platita fara mese asigurate. De cand cu explozia asta de E-uri si criza economica nu mai am încredere în nimeni, cu atat mai putin în restaurante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai si croissantul ala are E-uri :)).
      E normal Minnie, fiecare are modul lui propriu de a calatori. Important este sa te simti bine asa cum iti place. Cu mese asigurate sau all inclusive nici eu nu calatoresc, prefer sa am mobilitate, chiar si cand vine vorba de mancare :p

      Ștergere
  2. Si eu sunt o pofticoasa innascuta, asa cum sustin toti cei care ma cunosc. Nu concept sa descopar un loc nou fara sa ii descopar si bucataria. Si prin Romania cand merg aleg mancaruri traditionale specifice zonei in care am ajuns. Cea mai interesanta experienta culinara am avut-o in Slovacia cand am ales supa crema de usturoi. Si imi place si acasa sa gatesc si sa incerc din bucataria internationala. Caci fie vorba intre noi, cand nu calatorim gatim:))Mi-e imi place foarte mult bucataria mexicana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona, si eu ador bucataria mexicana, chiar am descoperit un restaurant simpatic la mine in oras si mergem acumdestul de des. Asta pentru in general, imi plac mancarurile condimentate :). Si in Romania categoric fiecare regiune are specificul ei,imi plac la nebunie preparatele traditionale romanesti. Supa crema de uturoi n-am gustat niciodata, dar suna tare interesant!!!

      Ștergere
    2. Si mie imi plac tare mult condimentele. Nu ma impac deloc insa cu mancarea chinezeasca. Orezul imi place in toate combinatile, insa sosurile lor cu ciuperci sau bambus nu ma atrag deloc...poate doar puiul shangai:)

      Ștergere
    3. Ce ne asemanam!!! Nici eu nu ma dau in vant dupa mancarea chinezeasca, dar mai gust din cand in cand, foarte rar de altfel. Oricum am observat ca a devenit o adevarata "moda"...majoritatea persoanelor care le cunosc o manaca foarte des si cu mare placere...Fiecare cu gusturile lui pana la urma :D.

      Ștergere
  3. vai dar cum arata praji aia,am vazut-o si pe facebook, ma omori. pentru ca da, si mie imi place sa mananc, slava Domnului ca nu ma ingras:D la mine mancarea tine si de estetic, trebuie sa si arate cumva. cand vine vorba insa de calatorit...prefer sa nu mananc nimic toata ziua dar sa vad orasul :) DAR, am si momente cand vreau doar sa dorm si sa mananc (asa am facut la Praga de ex, am vazut orasul la pas de melc, ne-am intors la hotel, am iesit la masa,ca pensionarii :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mersi mersi...imi dau si eu silinta :))
      Clar si mie imi place sa hoinaresc, acum nici sa mergi undeva si sa stai doar sa mananci si sa lenevesti nu e bine :)) desi am observat ca foarte multi petrec vacante la all inclusive, nu stiu nu-mi place, poate la pensie...dar nici sa plec de acolo fara sa fac un restaurant taraditional, sa gust niste bunatati de-ale locului nu-mi place :D.

      Ștergere
  4. Larisa, o prietena imi povestea ca atunci cand ajunge intr-un loc strain, mananca mancare traditionala, intra in vorba cu localnicii si se plimba pe strazi. Este reteta ei pentru a cunoaste mai bine locurile.
    Mie, in plus, imi place sa vizitez si pietele, un adevarat spectacol.
    Da, sunt de acord cu tine. De ce trebuie sa vizitam tot, tot, intr-o fuga nebuna, sa ne obosim si, adesea, sa ne enervam? Nu castigam, de fapt, nimic. Imaginile le putem gasi pe internet, dar savoarea si atmosfera locurilor trebuie sa o descoperi tu insati, fara graba (adica sa facem "slow tourism", sa mancam "slow food" si, in general, sa traim mai "slow").

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, Mirela, savoarea si atmosfera nu le gasesti peste tot si de aceea zic, ar trebui sa ne buram mai mult de ele cat suntem acolo. Adica eu cred ca ar trebui sa existe un echilibru chiar si in calatorii. Mie una, imi place, desigur, sa vad cat mai multe, pentru ca adesea timpul este limitat, dar incerc pe cat posibil sa nu fac din vacante o goana nebuna si stresanta.

      Ștergere
  5. Da, eu intotdeauna am in program un fel de mancare ce trebuie sa-l savurez la destinatie! binenteles mancare traditionala! face parte din 'programul turisti' :) uneori ma dau si pe bauturi desi nu-s mare fana! doar daca stau mai mult timp fiindca ma ia repede ameteala :)
    Am mancat o gramada de bunatati! am incercat in toate tarile in care am fost bucataria traditionala! de departe Italia invinge! fiindca iubesc pastele si pizza (desi stiu ca nu sunt foarte sanatoase)! In Franta m-am dat pe broaste, cheese fondue si chocolat fonduee(nu stiu daca am scris ok), delicios! Inca visez la painile prajite impleticinduse printre branza fierbinte! mi-e o pofta de mor! :)
    In Maroc, cus-cus si carnea de miel e baza! deasemenea clatitele cu somon! shake-urile in diferite combinatii! si nu in ultimul rand prajiturile delicioase!
    In Spania m-am indragostit de Paella si vinul lor Sangria! vinul meu preferat
    In Portugalia girinja (un lichior de cirese delicios) si mojito ce-l intalnesti ca bautura nationala! de atunci a devenit cocktailul meu preferat! Apoi prajiturele Pastel de Nata ma trezeau in fiecare dimineata! pt ele merita sa ma trezesc si la 5 ;:))
    In Londra ... ah Londra! mare dezamagire la capitolul mancare! am gustat din plin viata din Soho si cartierul chinezesc unde eram abonata pe la restaurante :)) Bauturile l-au mai salvat! White rusian comand si acum daca nu-s prea alcolizata! alternat cu mojito dansez toata noaptea :)
    De Ungaria, Romania nu mai zis! Prin Romania am facut o vacanta de degustari de vinuri, urmeaza sa scriu intr-o zi despre ea! A fost acum ceva ani si mi-e cam aburita memoria! de la alchool binenteles

    RăspundețiȘtergere
  6. Răspunsuri
    1. Mancarea marocana si in general cea orientala am gustat-o si eu, am avut cateva tentative si acasa de a prepara cateva chestii :)). Imi place, este interesanta combinatia de arome. Aici sunt foarte multe restaurante orientale, pentru ca sunt si multi marocani, algerieni etc in Franta. Sper intr-o zi sa o mananc la mama ei acasa :p.
      Mancarurile spaniole si portugheze nu prea le cunosc. Nu am fost nici in Spania, nici in Portugalia si nici n-am prea intalnit restaurante cu specific. Dar mojito, da, categoric, il cunosc :)), plus niste vinuri.
      De Italia nu mai spun, cum scriam mai sus, as merge doar sa mananc acolo :D. Si eu ador pastele si pizza. Franta la fel as strabate-o in lung si-n lat...
      Londra da,ai dreptate, englezii nu sunt asa priceputi in ale bucatariei :)), in afara de english breackfast si fish and chips n-am gasit nimic altceva traditional la ei. Pana si vin, am ales unul francez :))
      Pai sa scrii despre degustarea de vinuri, eu astept cu interes articolul :p.

      Ștergere
  7. Frumos articol, Larisa, şi împărtăşesc gândurile tale despre stilul ăsta de a călători. Oricum, este clar că, indiferent cât mi-aş dori, niciodată nu aş putea vedea toate locurile din lume, prin urmare de ce să nu mă bucur din plin şi să nu le savurez pe îndelete de cele pe care am ocazia să le văd. Ies întotdeauna din zonele turistice, rătăcesc pe străzi, chiar că mă simt ca un localnic. Şi nu se poate să nu încerc şi ceva specific bucătăriei locului în care mă aflu. Face parte din călătorie, din a descoperi altceva.

    În Italia mi-au plăcut mult salatele lor. Pastele şi pizza nu sunt chiar pe gustul meu, dar salatele alea pe care le făceau, pe lângă faptul că arătau extraordinar, erau buuune şi uşoare, o plăcere. Prima data am mâncat la un restaurant micuţ din Roma, aflat pe o străduţă oarecare, dar pe urmă zi de zi acolo mergeam. Avea atâta farmec locul acela. Pentru o salată din asta m-aş întoarce la Roma :)

    Cum spui, nu trebuie să mergem la restaurante sofisticate, localuri drăguţe unde se poate mânca bine şi mai ieftin se găsesc peste tot, dacă vrei să le găseşti :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact Mira, nu este nevoie de restaurante scumpe si extravagante, cum cred multi. Sunt atatea taverne ieftine, dar bune, patiserii, cofetarii traditionale, ca sa nu mai zic de piete, targuri... Important este sa fii putin deschis si sa iti doresti sa descoperi.
      Despre Italia, clar, nu am ce sa zic, orice mi se pare bun :))...mai putin tiramisu, stiu, pare de necrezut dar nu prea imi place :D.

      Ștergere
  8. Cand fac o calatorie desigur ca incerc si cate ceva din traditia gastronomica a locului. Altfel parca nici n-as lua contact cu locul respectiv. Dar o calatorie numai pentru asa ceva n-as face. Mananc foarte putin si orice exces imi face rau. Fiind de la restaurant, cat de rezonabil ar fi pretul, tot imi va parea rau sa o las...deci cred ca as incerca s-o mananc pe toata si nu mi-ar fi chiar bine. :))
    Dar trebuie sa marturisesc ca am facut si calatorii, excursii mai grabite mancand mai mult chestii usoare, traditionale, cum ar fi diverse produse de patiserie facute pe loc: placintele calde, langosi, gogosi, prajiturele, covrigi de diverse sortimente dar nimic ambalat, doar din cele pentru care astepti sa fie gata...Sunt pasionata de asa ceva. Pe unde ajung, incerc sa vad cum se fac pe acolo. :)) Am si eu fix-ul meu ;)
    Mancare chinezeasca inca n-am gustat. Dar nici curiozitate n-am.
    Frumos articolul si apetisanta prajitura. E sigur foarte buna daca e cu nuca si insiropata. N-as pune scortisoara fiindca nu pot suporta aroma.
    Happy weekend, Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elly, clar si prin patiserii, coferarii, poti descoperi o multime de chestii traditionale, nu neaparat la restaurante. De exemplu Franta cred o decoperi cel mai bine intr-o bulangerie-patiserie, acolo sta jumate din arta culinara a acestei tari :).
      Multumesc pentru lauda adusa prajiturii mele :))...scortisoara este optionala, nu era in reteta, dar am adaugat-o de la mine.

      Ștergere
  9. Wow, ce articol tare!! Il citisem aseara, dar nu am apucat sa-l comentez, o sa-l trimit lui Clau, caci el e marele gurmand, dar in ultima vreme am inceput si eu ma comport mai slow în calatorii, asa ca savurez... si mancarea. Italia si Franta, nu doar ca imi plac vizual, dar stomacelul meu si papilele gustative le adora si ele :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, francezii si italienii, clar sunt cei mai tari in ale bucatariei. Si sotul meu este destul de gurmand si pe unde merge incercatul de mancaruri si produse traditionale este la loc de cinste :)), probabil de la el am luat si eu "boala" asta :)). Am fost asta vara, de exemplu, intr-un weekend in Germania, pe o canicula infernala, dar n-am plecat de acolo pana n-am cumparat jumate dintr-o patiserie traditionala :))..la insistentele lui desigur :p.

      Ștergere
  10. Paiii nu e asa simplu cum pui tu problema pentru ca sunt intrarile la obiective, transportul, shoppingul (de haine sau suveniruri) si daca mai vrei si masa la restaurant risti sa depasesti cu mult bugetul.
    Am fost recent in Dubrovnik si o masa formata din fructe de mare pentru doua persoane costa 50 de euro. Da, specificul local este dat de fructele de mare in Croatia, dar o portie era foarte scumpa si eu nu mi-am putut permite asta. De ce calatorim in fuga? Pentru ca unii doar pentru circuit(care este foarte ieftin si simplu de efectuat) au bani. Dintr-un grup de 40 de oameni, cati crezi tu ca am optat si pentru cina romantica pe Dunare(croaziera era deja platita)? Doar vreo 16 oameni, restul au ramas pe punte sa admire Budapesta noaptea...in frig.
    Nu toti suntem atat de curajosi si descurcareti incat sa calatorim singuri si sa ne pierdem pe stradutele unui mare oras. Unii nu stiu nici macar limba engleza. Ei ce ar trebui sa faca, sa ramana acasa?
    Eu am fost in Bruxelles la o prietena si am mancat din frigiderul ei si de la supermarket, nici macar o data nu mi-am permis sa dau 20 de euro la un restaurant pe o masa. Da, mi-am cumparat o bomboana de ciocolata si o gofra...
    E vorba si de posibilitatile financiare, Larisa. Evident ca ideal e sa te infrupti din bunatatile locale si sa stai zile intregi intr-un oras, dar nu este mereu posibil. Niciodata prioritatea mea nu a fost mancarea. Acum, in circuit nici macar nu mi-a fost foame. Ca eram cu gandul doar la fotografiat. :))
    In domeniul in care lucrez eu salariile sunt foarte mici, sacrificiile pentru o iesire in strainatate sunt imense. Si da, prefer s-o fac si in fuga decat deloc. Si asa ies afara din an in paste.
    Oricum eu am fost fericita si asa. S-au trezit unii sa-mi comenteze pe blog ca lor le place sa simta orasul, sa petreaca mult si bine intr-un loc, unii care nici macar nu au iesit din tara vreodata. Si ca ce genul meu de turism nu e de fapt turism, ca nu vizitez, doar bifez. Mie imi par teribil de rautacioase aceste comentarii venite din partea unor oameni care nu au fost nicaieri niciodata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice, categoric, fiecare calatoreste pana la urma dupa cum ii place si cum spui si tu dupa posibilitati. Nici pe mine nu ma dau banii afara din casa, iar vacantele care le avem sunt cu ceva sacrificii. De exemplu vara asta, n-am avut o vacanta adevarata, tocmai din motive de timp si bani. Nu te gandi ca imi permit cine stie ce restaurante exclusiviste. Multe chestii traditionale le gust de la colt de strada, sau vreo patiserie, cofetarie, magazin.
      Apoi, eu shooping nu fac in vacanta, nu-mi iau decat cel mult un magnet de frigider. Decat sa-mi cumpar haine, care mi le pot lua si de acasa, prefer sa merg la un restaurant. La obiective turistice intru doar daca sunt cu adevarat interesata de respectivul obiectiv, daca ma pasioneaza sau tin neaparat sa-l vad, dar nu dau bani pe obiective doar asa, ca se duce toata lumea acolo si trebuie "bifat" ca sa zic si eu ca l-am vazut. Si uite asa mai economisesc bani in excursii.
      Eu nu zic sa faca toata lumea ca mine, in nici un caz...important este ca fiecare sa se simta fericit si multumit in felul sau,fireste. Nici eu nu calatoresc intotdeauna asa, zic doar ca asta ar fi in viziunea mea idealul. Desigur ca sunt in joc, banii, timpul, doar incerc, pe cat posibil sa ma apropii de acest ideal...

      Ștergere
  11. Aici semanam, Larisa :) Nici nu concep o calatorie fara placerea de a sta sa gust pe indelete ce-i mai bun prin zona. De obicei am o lista cu tavernele si restaurantele despre care se scrie pe Net. Daca ne tine buzunarul, mergem si la un restaurant bun, daca nu, cautam ceva mai economic si de regula facem si un picnik cu bunatati cumparate din piata.
    Anul asta cea mai buna masa am luat-o la intoarcere din concediu, in drum spre casa, intr-o mica taverna ... peste proaspat, creveti, fava, salata ... a fost o mare descoperire, ca un bonus.
    Si imi cumpar si carti de bucate de pe unde calatoresc :) Sau macar o revista cu retete traditionale.
    Grozav arata prajitura ta - imi seamana cu o placinta de nuci, un desert foarte apreciat in Grecia. Se serveste cu inghetata de vanilie sau mastica :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, exact, asa facem si noi, daca tine buzunarul mergem la un restaurant, daca nu, cumparam diverse bunatati de la piata. Dar de multe ori gasesti si taverne ieftine mai peste tot... Mi-ai dat o idee cu cartile de bucate de cumparat prin calatorii, nu am cumparat pana acum...ddoar sa le gasesc intr-o limba pe care o inteleg :)).

      Ștergere
  12. Gastronomia este in definitiv o forma de cunoastere interculturala. Una deosebit de gustoasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, poti cunoaste cultura locului si prin gastronomie si inca cum :))

      Ștergere
  13. Eu sunt mai.... timida cand vine vorba de noi mancaruri! :) Nu imi plac schimbarile in general si mi-e teama de ceva nou prin urmare cu greu ma convingi sa incerc un fel nou de mancare dar daca ai facut-o si-mi place continui sa mananc. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca nici eu nu incerc chiar orice, sunt multe chestii care nu le mananc de fel (carne de miel, scoici, melci,spanac, etc) si nu dau banii chiar aiurea ca sa arunc dupa. Incerc sa aleg cu atentie, sa fiu sigura ca nu are vreun ingredient care nu-mi place:D.

      Ștergere
  14. Mie mi se intampla sa fie oarecum emotional, am o greutate ok, nu am burta dar nici slab nu sunt si uneori mi se pare ca mananc mult deci practic eu zic ca tine foarte multe organism/metabolism.

    Ai putea scrie un articol despre cea mai buna mancarea a fiecare continent sau tari, ar fi super pentru mine!

    RăspundețiȘtergere
  15. "bestiala" fotografia din final! ce as lua o musca! ;))
    totdeauna cand sunt in concediu, incerc sa ma axez in alegerea meniului, pe specialitatile locale. Nimic nu poate fi mai gustos decat reteta preparata "ca la ea acasa" :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cat de bine arata prajitura ta, yammy! Felicitari! Sa pui si reteta ;)!
    Eu as proba preparate culinare noi, daca n'as avea asa mari probleme cu stomacul :(. Abia pot manca ce mancam eu in mod obisnuit, apai chestii noi :(.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa o pun !!! Mersi.
      Da nici eu nu mananc chiar orice, sunt cateva chestii care imi fac rau la stomac, in general cele acide su prea condimentate, asa ca le evit...

      Ștergere
  17. Larisule ce pierdere de timp si ce dezamagire mare daca ai venii in SUA intr-o astfel de calatorie :))))
    pe bune, dupa un an jumate nu pot sa dau denumirea unui fel de mancare american, care sa-mi placa :(
    si nici nu cred ca ai vrea sa mananci gogosi dulci cu hamburger si miere!!!!

    citind articolul, cred ca numai in Germania am cautat sa mananc cat mai mult si sa beau bere facuta local! asta si ptr ca nemtii au ceva de spus in ale gastronomiei (nu mai vorbim de bere) si chiar imi place mancarea lor;
    in rest, vizitez cat pot, nu ptr ca sunt in secolul vitizei ci ca ziua nu mai are 24 de ore...da, simt ca nu mai e timp ptr cate mi-as (ne-am) dori....

    cat despre pofte.....pai is cel pofticios Ren din lume! chiar daca nu mi-e foame, e clar ca mi-e pofta :D :))))

    frumos articol! big like

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gogosi dulci cu hamburger?! :))) God!!! Ce-s alea?!
      Da, imi dau seama ca nu au o traditie in ceea ce priveste mancarea, poate in ceea ce privesta fast-food-urile :))
      Da, nemtii au o bucatarie buna, desi nu este asa promovata ca a intalienilor sau a francezilor. Am fost si noi un weekend in Germania asta vara, aici mai aproape...desigur ca am baut bere, ar fi fost culmea sa nu beau acolo la mama ei..si am vazut si gustat o groaza de chestii bune. patiseria aia a lor in care am intrat, cofetarie ce-o fi fost...o visez si acum :)))

      Ștergere