Sancy prin zăpadă și ceață


În  prima dimineață la Mont Dore m-am trezit cu noaptea în cap, adică pe la 7. N-am pus ceasul să sune, probabil aerul de munte m-a deșteptat, nu știu. Îmi trezesc soțul și desigur și pe Azorel, care dormea în pat cu cracii în sus, ca de obicei. Arunc un ochi pe fereastră. Ceață. Nasol... dar poate se ridică. Desigur că nu s-a ridicat până seara, dar asta nu ne-a împiedicat să avem o zi drăguță, pentru că, nu-i așa, întotdeauna trebuie să vedem partea frumoasă a situațiilor. 


Tragem echipamentele de munte pe noi, toți trei, inclusiv cățelul, căruia îi adusese Moș Crăciun un costum drăguț, numai bun de zăpadă și ieșim în căutarea unei bodegi unde să mâncăm ceva și cel mai important, să bem o cafeluță. Doar noi, firește, nu și câinele. Nu este chiar amator de cafea! Până la urmă am băut doar cafeaua pentru că nicăieri nu serveau de mâncare, decât croissanturi și alte dulcegării. Unde mi-o fi fost mintea, doar locuiesc în Franța! 

Am băut licoarea magică, după care am pornit către Pied du Sancy cu mașina. Pied du Sancy este un loc, la vreao 3 km de Mont Dore, exact la piciorul lu' Sancy muntele. Aici sunt pârtiile de ski împrăștiate pe toți versanții, pe creste, pe sub versanți, peste tot pe unde s-a putut profita și s-au putut face. Tot aici sunt, implicit și instalațiile pe cablu, teleschi, telescaun, teleferic, tele-ce vreți voi. Aici este concentrată și toată populația, firește. Majoritatea schiază, însă mai sunt și unii ca noi care fac alte chestii, gen drumeții, snowboard, alpinism. Spre surprinderea mea, nimeni nu este aici doar să caște gura. Dacă nu ești cu mașina nu-i bai, sunt autobuze care vin din Mont Dore până-n buza pârtiei. Totul pentru bunăstarea turismului, ceea ce nu este un lucru rău, dimpotrivă. 

 



Ne garăm și o luăm la pas spre teleferic. Sunt două, dar unul nu funcționează. Ghiceam că în față se ridică Masivul Sancy și mi-l imaginam după chipul și asemănarea pozelor văzute pe internet. Fizic, în acel moment, era așa de bine ascuns într-o ceață albă, că în fața mea putea fi la fel de bine câmpie, ocean, cosmos, nu-mi dădeam seama.  Alb cât vedeam cu ochii. Totuși sunt obișnuită. Nu cred că am mers vreodată într-o tură pe munte iarna fără ceață. Ei, oi fi mers, dar în foooarte puține. A devenit o prietenă atât de bună ceața de pe munte, încât încep să cred că mă orietez mai bine cu ea, decât pe vreme senină. 


Stația finală a telefericului Sancy 
 



Planul nostru inițial pentru această zi era să urcăm cu telecabina până sus, de acolo să mergem pe vârful Puy de Sancy, și apoi eventual să coborâm pe jos pe traseul GR4E. Încă de când văzui ceața dimineața, am lăsat GR4E-ul ăla pentru la vară. Plus că tanti de la hotel când a auzit că vrem să călărim creasta mai avea puțin să ne lege de recepție. E prea periculos, ceață, zăpadă crevasata, gheață, alvalansă și alte treburi de genul. Și tanti de la telecabină ne-a zis același lucru, astfel încânt, chiar începuse să mi se facă teamă. Teoretic traseele acestea sunt deschise iarna, dar DOAR în anumite condiții, care desigur nu se îndeplineau în momentul de față.

Cu toți ne bucurăm de munte

Așa că am luat până la urmă bilet dus-întors la telecabină. Costă cam 9 euro de persoană. Câinele e gratis, oricum îl țineam în brațe. Ajunși la stația terminus, ce să vezi. Nimic! Alb în toate părțile. Am citit când am ajuns acasă că ar fi foarte populară ceața groasă și albă prin acești munți. Și că în general condițiile meteo iarna sunt destul de nasoale față de cum îmi închipuiam eu că ar fi pentru un masiv de numai aproape 1900m. L-am cam subestimat pe Sancy ăsta. 



Cum își așteaptă un câine stăpânul

Ne-am plimbat puțin, pe lângă stația telecabinei, ne-am învârtit, am făcut niște poze, am profitat să facă și Azorel cunoștință cu zăpada, după care am intrat înăuntru. Ca la orice telecabină, există și un restaurant-cafeterie. Nu e deloc scump cum mă așteptăm, prețurile sunt exact ca la restaurantele de jos. Fiind deja ora 11, în timp ce noi beam un ceai au început să servească masa, pentru că desigur, v-am mai povestit, aici nu se servește masa când vrei tu, ci între anumite ore. Am zis că dacă tot suntem acolo să și mâncăm, sperând ca până mâncăm să se mai ridice ceața. Dar ce s-a ridicat?! Nici gând.

Am mai ieșit pe afară după masă, sperând să o convingem, dar n-a mers, așa că am zis mai bine să lăsăm baltă Puy de Sancy și să coborâm mai bine pentru a face altceva mai productiv jos,  decât să pierdem vremea pe aici.


Ajunși jos ne-am oprit să mai bem un ceai și să punem țara la cale. Nimic nu prea avea rost cu vizibilitatea 0 care era. Dar nici să mă întorc în Mont Dore și să mă plimb prin oraș nu-mi venea, așa că am hotărât să pornim într-o drumeție mică. Nu prea știam exact pe unde mergem, în sensul că nu era un traseu marcat, dar era la origine o partie mai veche de schi, astăzi dezafectată, sub Les Dents Bouches. Drumul șerpuiește, la început, destul de lin și anost printr-o pădure de brad. Liniște și pace, doar sursur de izvoare. Mai apoi cotește brusc și urcă pe sub un fost telescaun nefuncțional. Pare lejer, dar se urcă nu glumă. Eu merg mai încet decât restul trupei, care mi-o ia înainte, dar mie îmi place așa, că mă pot bucura de peisaj și pot face poze. 


 Capucin, un frumos vârf din lavă vulcanică, în vârstă de "numai" vreo 790 mii de ani
 




 Intrarea în Valea Courre
 



După vreo 2 ore ajungem la capătul telescaunului. Ceață era parcă și mai deasă, așa că decidem să ne întoarcem pe același drum. Nu avea nici un rost, oricum nu se vedea mare lucru. Și mâine e o zi până la urmă. Așa că ne întoarcem ușor, mai facem o poză, două, ajungem la mașină și pornim către Mont-Dore. După ce îmi schimb bocancii, care se pare că nu mai țin la zăpadă, o luăm la pas prin oraș, mai un vin fiert, mai o ciocolat
ă caldă și terminăm la restaurantul despre care v-am povestit, cu un castron de brânză Mont D'or topită, cârnați, jambon, salată și cartofi fierți, toate acompaniate de un vin foare bun de Savoie

  
Studiind traseul pentru mâine

După toate astea somn de voie desigur. A doua zi dimineață când mă trezesc, ce să vezi ce să vezi...senin și niciun nor pe cer...

  Citește și:


Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

37 comentarii:

  1. deci te rog sa ma ierti, m-ai pierdut de la Azorel cu cracii in sus :))))))))))) parca l si vad :)))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) da, are un fel foarte funny de a dormi. Tot zic sa-i fac o poza :))

      Ștergere
  2. Mie imi place faptul ca au autobuze pana la buza partiei! Vezi asa ceva ne lipseste in Romania! daca ar fi si la noi un sistem sanatos m-as duce mai des la munte

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da...nu stiu daca aici erau gratuite autobuzele, dar stiu ca prin alte statiuni montane prin Alpi, daca ai cazare in statiune, inclusiv camping, ai o cartela cu care circuli gratuit cu autobuzele regionale sau trenurile.

      Ștergere
    2. Super tare! vezi asa se face turism si se castiga nu gluma din asta :)

      Ștergere
  3. ai un fel de a povesti minunat, nu ma satur de povestirile tale! frumoase locuri, speram sa ajungem si noi. deocamdata suntem pe buget de studenti, dar o sa recuperam noi la un moment dat :D. te pup si un weekend frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recuperati voi. Nici noi nu umblam foarte des, dar incercam, mai ales pe aici prin apropiere...
      Te pup Milena! Weekend frumos si tie!

      Ștergere
  4. Cu ceaţă sau fără, a fost totuşi o plimbare frumoasă. Deci a doua zi aţi luat-o de la capăt sub un cer senin?! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost o plimbare drguta...iar a doua zi a fost si mai si :))...o sa povestesc...

      Ștergere
  5. M-ai pierdut dupa faza cu Azorel care doarme cu cracii in sus :)))))). Ce mai conteaza ca e fain rau, daca gandul meu a ramas la Azorel :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am savurat finalul...vin fiert, ciocolată caldă, mâncare specifică și VIN.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, finalul parca a facut ziua mai frumoasa...

      Ștergere
  7. Super! Îmi plac mai ales pozele...
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  8. Azorel cu cracii in sus :))
    Crede-ma ca mi l-am si imaginat dar daca-i faci si niste poze in postura asta ar fi super :)
    Si eu as fi avut intentia de a va lega de receptie in locul doamnei respective. :))
    Am marit toate pozele, sunt superbe. Excursia a fost frumoasa, cu toata ceata. Iar Azorel...eu sunt indragostita de el. E adorabil de frumos. Si stie sa pozeze frumos. Mereu e cu ochisorii spre aparat :)
    O seara faina, Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Tot zic ca-i fac niste poze. O sa-i fac cand il mai prin in postura respectiva :))
      Da, Azorel se uita la obiectiv mai ceva ca un om :)) trebuia sa-l facem fotomodel :))
      Seara faina si tie Elly!

      Ștergere
  9. Ce vacanta superba! :) Si fotografiile pe masura! Dupa asemenea zile cred ca te-ai intors acasa plina de energie si entuziasm. Dar cum putea sa si urci si sa si faci poze cu un DSLR? Nu iti era greu? Aveai timp sa schimbi setari?
    Sa inteleg ca urmeaza si o continuare cu imagini din ziua senina? :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Arta cere sacrificii, nu? :)) L-am carat in spate...nu mi-a fost greu, sunt obisnuita pe munte cu rucsac greu, aparatul e chiar usor, mai ales ca am avut doar aparatul in rucsacul meu.
      Pozele sunt facute pe semi-manual, in calatorii, pe munte e cam greu sa stau sa shimb setari. Poate intr-o zi cand mai avansez va merge, dar momentan nu prea imi iese.

      Ștergere
  10. Hmm... ceea ce gasesc in ultima poza imi face crunt cu ochiul. Sa ma servesc? :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumos desi nu a tinut ceata cu voi. Imi amintesc ca am avut si eu cateva momente in care cel mai frumos soare iesea dupa ce plecam eu din locul pe care il vizitasem. Oricum plimbarica a facut bine la sanatate asa ca sa nu regretati:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asa ma gandeam si eu ca o sa se intample, ca va iesi dsoarele exact cand plec. Dar nici macar atunci n-a iesit :))

      Ștergere
    2. Pana la vara nu-l mai vedeti pe mandrul soare in Franta :) Eu sincer as mai vrea sa vad o zapada frumoasa in Bucuresti dar nu cred ca mai am sanse la cele 11 grade pe care le vom avea zilele acestea. Trebuie sa planuiesc o iesire la munte ..musai!

      Ștergere
    3. 11 grade?! e deja primavara :))
      Clar trebuie sa mergi la munte, acolo e zapada cat cuprinde.
      Aici acum e destul de frig, dar zapada nu cred ca o sa vad...doar ploaie, ceea ce nu e chiar placut....

      Ștergere
  12. Uff, abia astept până vineri când o să plec și eu puțin la zăpadăăăăă!!! :* In zonă, desigur :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super!
      Acum nu mai ma plang, am si eu zapada in zona :))...rugaciunile mi-au fost auzite si a nins :))

      Ștergere
  13. frumoase imagini , si Azorel e fericit :)...apoi i-ai tras iar cu branza sa-mi faci mie in ciuda , nu ??? :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Cum tocmai m-am intors din Austria de la schi, am vazut in postarea ta ca reteta se repeta si prin alte parti: muntele e bine exploatat si pentru toate gusturile si puterile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, Austria, Alpi, ce frumos! Abia astept sa vad pozele pe blog ;)!
      Da, mi se pare un lucru bun ca exista de toate pentru toti.

      Ștergere
  15. Azorel e in culmea fericirii! :)

    Ai avut parte de o vacanta super faina. Mi-ai facut si mie pofta de o urcare pe munte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-am facut pofta de munte :). Da o fuga, ce mai stai!

      Ștergere
  16. Foarte frumos munte. Sunt fericita ca am avut parte si eu de un pic de zapada. Mi-ai facut pofta de munte, abia astept sa ma duc la vara cand merg acasa in concediu. Ai un catel tare dragalas, mi s-a facut dor de al meu, eu am un labrador in Romania, acum are sora mea grija de ei. Si al meu doarme la fel cu cracii in sus si in tot felul de pozitii ciudate. Cel mai dulce e cand latra prin somn sau viseaza ca alearga si da din labe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Nu pot sa cred, ce amuzant trebuie sa fie cand da din labe in somn :))Azorel nu stiu ce viseaza, dar latra in somn, maraie asa...

      Ștergere
    2. Daaa, mor de ras cand il vad. Duminica ma duc acasa doua saptamani si daca o sa am ocazia il filmez, sa vada toata lumea cat e de amuzant ! Cu catelul ala nu ai cum sa stai suparat, e atat de iubitor si cauta sa-i dai atentie, vine sa il mangai,se pune cu botul pe marginea patului si daca nu-l bagi in seama nu te mai intelegi cu el, se uita la tine cu ochii aia mari, parca iti spune, hai alinta-ma un pic.

      Ștergere
    3. Apropo, am uitat sa iti spun ca al meu mai si sforaie. Sforaie mai ceva ca tata ! :)) Abia astept sa il filmez sa vezi cat e de zapacit !

      Ștergere