Saint Nicolas de Bourgueil, din vie în cavă

Vă povestesc astăzi despre plimbarea prin vie de sâmbăta trecută, cu degustare de vin în cavă, desigur. Și nu orice vin, ci unul bătrân, de vreo 20 de ani. O să credeți că stau probabil numai pe la paranghelii cu vinuri și grătare, dar să știți că nu-i așa. Bine, nu m-aș supra să fie, acum cui nu i-ar plăcea s-o țină într-o petrecere continuă. Dar din păcate nu se poate. Totuși în ultimele două weekenduri am avut parte, pur și simplu întâmplător, de astfel de exepriente. După ce acum două săptămâni am fost la Village Gastronomique, unde m-am delectat cu mâncăruri și vinuri tradiționale, săptămâna trecută am onorat invitația unor prieteni, proprietari de vie și cavă, de a chefui cu ei, la Saint Nicolas de Bourgueil.


Distracția despre care vorbesc ținea nici mai mult nici mai puțin decât 5 zile și 5 nopți, dat fiind multitudine zilelor libere din mai, însă noi n-am putut ajunge decât în weekend. Oricum nu aș fi supraviețuit unei petreceri atât de lungi. Am îmbătrânit, ce mai! Așa că sâmbătă pe la prânz am pornit cu tot cu Azorel spre Saint Nicolas de Bourgueil, o comună la vreo 60 de km de Tours, cunoscută cu precădere pentru vinurile roșii care se produc în zonă. 

Ajunși la locul cu pricina, după bisous-urile de rigoare, s-au scos sticlele de vin din cavă și s-a dat imediat drumul la grătar și la voie bună. Totul cu măsură firește, ca să rămânem în formă până seara târziu. Oamenii pe aici sunt la fel de amatori de grătare în aer liber ca și noi românii, numai că la ei se fac în liniște, fără mese mari întinse afară, fără boxe asurzitoare și gălăgie. Vremea nu era prea încântătoare, dar cel puțin nu ploua. De frig, clar era frig și vântul te lua pe sus, dar masa s-a pus oricum înăuntru. Ca o mică paranteză vă spun că eu seara mai dau drumul la centrala termică, asta ca să vă faceți o idee cam cum stă treaba cu temperaturile în mai prin Tours. 

După masă am ieșit la o plimbare prin vie, ca să se așeze mâncarea mai bine. A fost plăcut, mai ales că gazda ne-a însoțit și ne-a împărtășit din cunoștințele sale viticole. Oamenii ăștia chiar au o cultură a vinului! Citisem cândva, undeva, că vinul s-ar fi născut francez. Acum nu știu dacă chiar este așa, sau francezul se naște cu pasiunea vinului, însă cert este că în puține locuri din lume vinurile exprimă atât de bine secole întregi de tradiție. Viile de aici aparțin micilor producători, în general familii care au moștenit și apoi au transmis mai departe copiilor acesta meserie. Din păcate astăzi mulți tineri refuză să ducă mai departe tradiția și iau drumul orașelor. Păcat! Pe mine nu m-ar deranja să-mi dea cineva câteva hectare de vie! 


Zona viticolă Bourgueil, se întinde pe malul drept al Loarei, la granița dintre regiunile istorice Touraine și Anjou și produce în special vinuri roșii, cel mai cunoscut fiind Saint Nicolas de Bourgueil. Este un vin sec, elegant, fructat, iar în cartea vinurilor Loarei scrie că merge de minune cu niște rillettes și rillons de Tours, dar nu-i rău nici alături de o friptură sau o brânză proaspătă de capră. Soiul Cabernet Franc domnește aici, fiind stăpânul absolut în aceste vii, iar uneori este completat de Cabernet Sauvignon.


Se produc și vinuri rosé la Saint Nicolas, dar acestea sunt în general pentru consumul propriu. Citeam de curând într-o revistă că vinul rosé se obține din aceeași struguri ca vinul roșu, doar că procedura de vinificare este diferită. Viticultorul lasă mai puțin timp strugurilor roșii să macereze în cuve, astfel că mustul nu se înegrește suficient. Nu știu de ce eu credeam că există struguri...roz!

După ce am văzut via, am intrat în cavă. În această regiune vinurile sunt păstrate în așa numitele caves de tuffeau, adică beciuri săpate în rocă numită  tuffeau. Eu nu i-am găsit traducerea exactă în română, dar este o rocă sedimentara calcaroasa, moale, albă, foarte întâlnită în zona Loarei. Ei bine, așa cum am mai povestit, această rocă a fost exploatată cu precădere în evul mediu, fiind folosită la construcția castelelor și orașelor. Asta în caz că cineva s-a întrebat vreodată de ce toate castele de pe Valea Loarei sunt albe. Găurile imense rămase au fost transformate în cave pentru păstrarea vinurilor. Unele dintre ele servesc drept ciupercării, sau în altele s-au amenajat locuințe.

În cava gazdei noastre am găsit bine ascunse prin cotloane vinuri foarte vechi. Nu știu ce vârstă aveau, dar după cum arătau sticlele păreau foarte bătrâne. Chiar am degustat un vin din 1992, roșu, parfumat, foarte bun. Cavele acestea pietroase păstrează o temperatură și un regim de umiditate favorabil îmbătrânirii vinului, însa eu am cam înghețat de frig înăuntru, în timp ce mă plimbam printre butoaie. 

După ce am ieșit din cavă, pe două picioare desigur, am continuat seara cu o masă îmbelșugată și multă veselie. De fapt, cum altfel poți să fii după câteva ore într-o cavă, decât vesel?! Duminică spre prânz am luat drumul casei, încheind un alt weekend interesant și licoros. Și nu a fost ultimul. La sfârșit de mai urmează un festival al vinurilor în Tours. Este vorba despre Vitiloire, organizat chiar în centrul orașului, unde se vor aduna în căsuțe de lemn mai mulți producători din regiune. Deci petrecerea continuă!
 
























Sincer, ador astfel de evenimente ce includ cave, vinuri și podgorii. Nu trebuie să fii mare băutor că să îți placă, experiența în sine contează mai mult. Un pahar de vin bun, o mâncare savuroasă, câțiva prieteni și multă voie bună și uite-așa un sfârșit de săptămână devine perfect, chiar aici, lângă casă.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

38 comentarii:

  1. deci chiar ca numa intr-o bauta o tii :))) totul s-a nascut francez :D foarte fain satul iar beciuri de alea n-am vazut in viata mea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt foarte populare beciurile in stanca aici. Nici eu nu vazusem prin alte parti. Eu ma intreb cum nu le este teama, ca am observat ca mai cade cate un perete, cate un tavan...:))

      Ștergere
    2. Exact la asta ma gandeam si eu: numai in bauta si in mancate pe alese si cum nu pot spune ca ma pricep, savurez articolele astea! :">
      Unde mai pui ca si pozele sunt tare faine, se vede ca-i o atmosfera destinsa acolo :P

      Ștergere
    3. :)) nici eu nu ma pricep prea tare. Cred ca tocmai de aceea imi place sa merg, sa-mi imbogatesc cunostintele.
      Multumesc Claudia! Atmosfera cred ca ar fi si mai destinsa daca vremea ar fi ceva mai frumoasa. Insa din pacate tot frig se anunta :(.

      Ștergere
  2. Am mai citit despre cavele in care se pastreaza vinurile, tot aici, la tine. :) Dar abia acum vad, cat de cat cam cum arata locurile. Nu credeam ca sunt atat de inalte. Cu butoaiele acelea de afara nu m-am lamurit ce este...
    Remarc ca e foarte bine sa ai prieteni cu podgorii :) Asa, la o degustare, m-as cam plimba si eu. Nu la chefuri de zile intregi, asta nu.
    Interesant cum arata viile. Cum sunt taiate...
    M-am intrebat ce floare e aceea, a doua... Nu stiu. E foarte frumoasa. Mai e ceva ce nu stiu: cum de se pot posta trei foto, una langa alta. Esti pe blogspot, domeniu personalizat? Intreb fiindca nu prea stiu. Am mai vrut sa intreb candva...:)
    Voiam si cu Azorel macar o fotografie :) Nu este :(
    Te pup! O seara frumoasa in continuare, Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca butoaiele de afara erau vechi sau sparte. Oricum, clar nu le mai foloseau. Majoritatea beciurilor sunt naturale, dar eu cred ca au mai sapat si oamenii, le-au mai inaltat, largit.
      Da, categoric, la un chef de mai multe zile nici nu rezist si nici nu mai imi place. Ma plictisesc. Cand aveam 20 de ani poate ar fi fost diferit :).
      Uite ca am omis sa pun poze cu Azorel, o sa le pun separat, ca am cateva si cu el. Nu se putea altfel.
      Cat despre poze, eu folosesc un un cod html ca sa asez 2 sau 3. Se poate si mai multe, dar ar insemna sa le fac foarte mici. Daca vrei, scrie-mi in formularul de contact adresa ta de mail, si ti-l trimit cu mai multe detalii.
      Te pup si iti doresc un weekend frumos!

      Ștergere
    2. Merci. Iti trimit adresa de mail si mai vedem atunci. Nu stiam cum se poate. E frumos, imi place cum apar asa, 2 sau 3 poze. Eu am facut o cuplare de cate 2 poze dar atunci se deschid ambele... :(

      Ștergere
  3. Lari, e foarte frumos să te plimbi prin vie. Mie îmi plac pozele tale. Îmi fac poftă de o plimbare pe la țară înainte de teze!;)
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In perioada asta e foarte fain sa mergi undeva la tara, cat timp temperaturile sunt rezonabile si natura este proaspata ;)!
      Pup si weekend placut!

      Ștergere
  4. Entuziasmul cu care descrii vinul si modul sau de preparare m-a dus cu gandul parfumuri. Pentru care din cele doua au facut francezii o pasiune mai mare?
    Ce frumoase sunt lacrimioarele, eu nu am gasit pe aici sa fotografiez... Si, de asemenea, nu pot sa nu admir casutele idilice din imaginile articolului. Totul este la superlativ. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca pentru ambele Nice. Dar uite ca o parfumerie n-am vizitat niciodata. De fapt, cred ca n-am nici una in zona. Stiam cateva in sud, dar cand am fost n-am avut timp.
      Weekend fain iti doresc!

      Ștergere
    2. *m-au dus cu gandul la parfumuri.
      Ma bucur ca tu ai inteles esenta. :)) :P

      Ștergere
  5. Ador sa vin la tine pe blog! Serios!
    O bucatica de frigaruie aici, o gura de vin dincolo!
    Si nici nu ma îngras! :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))))
      Da, pai daca vremea e urata pe aici, n-am cum sa ma delectez altfel decat cu frigarui si vin :p.

      Ștergere
  6. Bine iti mai merge! in fiecare weekend mergi pe undeva! peisajele Loarei sunt superbe si vinul, cred ca ar trebui facut un tur al vinurilor cand mergi acolo! Nici ca se poate altfel
    Pana acum habar nu aveam de cave, ce bine ca te citesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un tur al vinului e foarte interesant, dar acum depinde, multi oameni nu sunt amatori de asa ceva. Insa, cum scriam in articol, nu trebuie sa fii mare bautor, exeperienta in sine, viile, cavele sunt faine.

      Ștergere
  7. E fain ca din astfel de plimbari nu doar ca ramai cu peisaje superbe, capeti si anumite informatii pretioase privind vinurile si alimentatia. Sunt curioasa daca te-ai gandit ca pe viitor sa imbini cunostintele despre vinuri cu mancarea, sa te axezi si pe prezentarea unor retete specifice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca m-am gandit, insa nu pot sa spun ca sunt foarte talentata in bucatarie ca sa prezint pe blog retete de mancaruri.

      Ștergere
    2. Tind sa cred ca ai avea doua avantaje in urma acestei decizii: continut util pentru noi, cititorii dar si o acumulare de noi experiente culinare.

      Ștergere
    3. Cine stie, poate o sa incerc intr-o zi :)!

      Ștergere
  8. Te intrebai daca exista struguri roz. Exista. Bunica avea cateva tufe de vie cu struguri roz. erau foarte dulci si aromati, iar bobitele erau mici si rotunde. Asta este un soi, dar cred ca mai sunt si altele.
    In Franta, vinurile sunt mai apreciate cu cat sunt mai vechi, in Anglia dimpotriva. Nu stiu englezii ce-i bun.
    O seara faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, acum ca ai zis, imi amintesc ca si eu cand eram copil aveam in vie struguri roz de masa. Probabil de aceea m-am gandit ca or exista struguri roz si de vin :)
      Duminica placuta Tina!

      Ștergere
  9. imi place extraordinar de mult felul in care ai aranjat fotografiile în acest minunat articol!
    Frumos weekend! iti doresc in continuare zile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen!
      Cand incarc mai multe fotografii prefer sa le aranjez cate 2 sau 3 pe rand ca sa nu lungesc postarea prea mult.

      Ștergere
  10. O poveste pentru sufletul meu! Îmi plac viile și vinurile! Pozele surprind bine subiectul și atmosfera. Duminică plăcută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut Corina. Ma bucur ca si tie iti plac povestile cu vii si vinuri.
      Duminica faina si tie!

      Ștergere
  11. Vai ce poze faine, mi-au incantat cu adevarat privirea!
    Ce aparat foto folosesti? Are asa niste culori calde si placute, odihnitoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Folosesc un Nikon D7000.
      Ca sa para culorile mai calde, il setez pe "innorat" chiar daca afara este soare. E o chestie care am citit-o intr-o carte de fotografie si se poate aplica pentru orice aparat ca sa obtii o saturatie mai mare.

      Ștergere
  12. Pozele sunt superbe...te fac sa te simti ca te plimbi prin locurile acelea minunate atunci cand le privesti

    RăspundețiȘtergere
  13. Mă bucur că am găsit blogul tău, chiar dacă îmi stârneşte pofte lumeşti, prin cele ce povesteşti şi arăţi în pozele atât de îmbietoare. Francezii sunt renumiţi pentru vinul lor, dar şi noi avem pălinca noastră din prune, care este foarte apreciată de cei care ajung să o deguste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Categoric si noi avem palinca si alte bauturi traditionale care sunt apreciate. Cred ca fiecare tara are ceva bun si specific.

      Ștergere
  14. Măi, măi, dar ce veselie pe voi, aşa să tot trăieşti! :) Faină plimbarea, şi mie îmi plac mult experienţele astea. Deci şi pe acolo tinerii trag spre oraş şi lasă viile în urmă. Iar alţii, vorba ta, ar da orice să aibă o vie în Franţa... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si aici tinerii trag spre orase. Desi turistii gasesc satele franceze extrem de pitoresti, uite ca localnicii se satura de ele si pleaca spre orase mari si aglomerate.

      Ștergere
  15. Foarte interesanta experienta si foarte fain descrisa. La cat mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna ziua!
    Pozele dumneavoastra denota respectul oamenilor respectivi fata de cultura respectiva. Viile necesita atentie sporita, ingrijire periodica si temeinica. Minunate imagini, "calde" si multa insemnatate, cel putin pentru o persoana de varsta mijlocie, care a crescut in zone rurale. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Da, in zona aceasta oamenii viticultura este o traditie.

      Ștergere