Mont Saint Michel - un colț din Normandia

Din momentul în care am aflat că Mont Saint Michel există pe harta Franței, în urmă cu vreo câțiva ani, mi-am dorit să ajung să-l vizitez într-o zi. O mânăstire-cetate medievală, construită pe un deal, înconjurată de mare, nu-i ceva ce întâlnești la tot pasul. În plus, Normandia mi s-a părut dintotdeauna un tărâm de legendă, rupt parcă din alte timpuri, cu câmpii verzi nesfârșite, cu sate pitorești și faleze impunătoare. Nu-i foarte departe de mine, așa că atunci când am început să mă gândesc la locul unde vom merge să sărbătorim un an de căsătorie, această regiune deosebită a Franței mi-a revenit brusc în minte. Și uite așa, m-am văzut pe 2 iunie, fix la un an de momentul în care spuneam oui în fața ofițerului stării civile, pe meleagurile de vis ale Normandiei, la poalele bătrânei cetăți Mont Saint Michel



Despre Normandia se pot spune multe. Însă, doar când pui piciorul acolo, realizezi că că acest ținut este de poveste. În Normandia poate că nu cresc palmieri și nici leandri nu înfloresc la colț de stradă, însă odată ce ai ieșit de pe austostrada și ai intrat pe șoselele departamentale ce taie satele acestei regiuni, te simți cumva teleportat într-o altă lume: case de piatră, specifice, cu obloane colorate și curți pline de flori, mori de vânt de sute de ani, câmpuri verzi întretăiate de pădurici umbroase, ferme tradiționale, vechi parcă decând lumea, livezi întinse de meri, sau turme de vaci ce pasc leneșe la margine de drum. Normandia este cunoscută în primul rând pentru brânza Camembert, cea mai împuțită brânză franceză, dar și pentru băutura tradițională, coniacul de mere, Calvados. Brânza am încercat-o în nenumărate rânduri, Calvadosului i-am zis pas. Dincolo de tot acest peisaj rural deosebit, se întinde coasta Normandiei, la canalul Mânecii, cu plajele sale întinse, și falezele grandioase, locul unde s-a scris cândva o pagină din istoria Europei. Patrimoniul Normandiei s-a păstrat în ciuda încercărilor grele la care a fost supusă acesta regiune în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toții am auzit de Marea Debarcare din Normandia și de luptele sângeroase care s-au purtat pe aceste câmpii, astăzi atât de indolente și verzi. 

Înaintând pe o șosea îngustă, care șerpuiește parcă prin mijlocul unei pustietăți apăsătoare, zăresc dintr-o dată în depărtare silueta impunătoare a cetății Mont Saint Michel. Pare răsărită de nicăieri, străpungând vremurile. Văzută de acolo, de departe, nu are cum să nu te uimească: imaginea ei este unică. Loc important de pelerinaj încă din secolul al X-lea, abația din vârful cetății, se înalță spre cer   de pe un deal stâncos, aflat în mijlocul unui golf. Parcarea pentru vizitatori este amenajata destul de departe, însă este destul de încăpătoare, dat fiind numărul impresionant de turiști pe care acest monument îi atrage an de an. De la parcare și până la digul care separă cetatea de țărm urmează o portine de mers pe jos, de vreo 20 de minute. Odată ajuns la dig, se poate merge pe jos până la cetate, sau se poate lua un autobuz gratuit până la poarta. La dus noi am ales mersul pe jos, pentru a ne bucura mai mult de peisaj. 






Pe tot parcursul drumului pe dig aveam în față imaginea impresionanta a cetății, care devenea mai mare, tot mai mare, pe măsură ce ne apropiam. Din păcate, se lucrează de zor la restaurare și la consolidarea digului, așa că peisajul din jur este un pic cam dezolant. Dar să privim partea bună a situației, oamenii au grijă de monumentele istorice. Pe dig nu circulă mașini, doar pietonii și navetele, însă din câte am observat se lucrează la un altul mult mai solid și modern. Golful l-am găsit sec, se umple cu apă doar când vine mareea, pe care noi din păcate am ratat-o. Nu sunt convinsă dacă mareea acoperă digul complet, însă cu apa categoric peisajul ar fi complet diferit.

Dacă pe dig nu sunt foarte mulți turiști, situația se schimbă odată ajuns la poarta cetății: o mare de oameni. Sute de turiști, veniți din toate colțurile lumii, vorbind toate limbile pământului te înconjoară. Cred că în viața mea nu mi-a fost dat să văd atâția. Nu există taxa de intrare în cetate, în schimb dacă vrei să vizitezi abația din vârf trebuie să scoți din buzunar 7 euro de persoană. Noi nu am vizitat-o pentru că nu puteam intra cu cățelul, dar nici nu aveam de gând, ne-am mulțumit s-o admirăm din exterior. 








Așa că am luat-o la pas pe străduțele în pantă ce înconjoară vechea abație, pierzându-ne în mulțimea de turiști. Frumos, nimic de zis: case vechi remarcabile, cu bârne de lemn, cu grădini mici închise de ziduri, obloane colorate, plus o vedere extraordinară asupra golfului. Însă mult prea aglomerat pentru gustul meu! Poate pentru că era duminică, sau poate aici așa este mereu, nu știu, dar clar îmbulzeala nu mi-a priit. 

La parterul caselor există o multitudine de restaurante, baruri și terase care te îmbie să te așezi și să guști ceva din specialitățile locului. Prețurile sunt destul de mari, sau cel puțin mie așa mi s-au părut, dar fiind unul dintre cele mai turistice locuri ale Franței, este de înțeles. Ne-am oprit și noi la o terasă să mâncăm ceva, fiind ora prânzului. Eu am ales o omletă Saint Michel, iar Andrei niște scoici marinate (bleah!), preferatele lui. Sincer mă așteptam la o omletă imensă cu de toate, așa că am rămas dezamăgită când am primit o omletă simplă și fadă. Nici scoicile n-au fost extraordinare, erau foarte mici, foarte puține și nu foarte gustoase. Cu siguranță dacă voi reveni la Mont Saint Michel vreodată, îmi voi pune un pachețel în geantă. 




După masă și după ce am cumpărat câteva suveniruri ne-am îndreptat spre poartă. N-am mai luat digul la pas, ci am ales variantă navetei care ne-a dus până aproape de parcare. Și uite așa am lăsat în urmă bătrâna cetate, cu regretul că n-am găsit o turmă de oi păscând pe câmpiile din jur, să le trag în poză cu abația pe fundal. Până la autostradă ne-am mai delectat puțin cu peisajul normand, gândindu-ne ce frumos ar fi să avem o mică fermă prin aceste locuri. Nu știu alții cum sunt, dar noi ne imaginăm câte o căsuță prin fiecare regiune a Franței pe care o traversăm. Pentru că fiecare este specială în felul ei, și toate parcă îți bucură privirea prin ceva unic.


Concluzia mea despe Mont Saint Michel? Mi-a plăcut! Este ceva unic, pe care, dacă ai ocazia, merită să-l vezi cel puțin o dată în viață. Este un loc turistic remarcabil, deosebit, special. Aș fi putut sta ore în șir pe câmpul verde ce înconjoară golful doar privind silueta cetății. Este impresionantă! Nu mi-a plăcut în schimb aglomerația și aspectul de bazar din interior. Prea mulți turiști, prea multe magazine. De fapt, nu știu când să vii la Mont Saint Michel ca să fie liber. Probabil niciodată.

Nu știu dacă aș mai vrea să revăd Mont Saint Michel, însă categoric aș vrea să mă întorc în Normandia. Poate că nu este cea mai frumoasă regiune din Franța, poate că toate sunt frumoase în felul lor, însă este o regiune care m-a fermecat și de care m-am îndrăgostit. Data viitoare aș vrea să nu ratez Plajele Debarcării, care se înșiră una după alta pe țărmul mării, și care pot fi vizitate cu buncarele, cu cimitirele și cu muzeele lor și nici micuțul oraș pescăresc Honfleur, de care până astăzi nici nu auzisem. Sinceră să fiu, nu știu dacă mi-ar ajunge o viață să vizitez atâtea câte vreau în Franța. Și pe măsură ce văd unele, descopăr altele și altele. Probabil ca să văd tot, ar trebui să-mi planific vacanțele până la adânci bătrâneți. Totusi lumea asta e prea mare și prea tentantă să nu fie descoperită.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

52 comentarii:

  1. minunat! si eu vreau Bretania si Normandia. a fost o amica, a scris si pe blog, sunt niste orasele pe acolo...de vis. Iar Saint Michel...numai locatia face cat o mie de vorbe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si Bretania-i faina. Dar Normandia....e chiar deosebita.

      Ștergere
  2. In poze arata bine si de departe si de aproape. E oarecum normal ca turismul excesiv a aglomerat un pic zona si a adaptat-o cerintelor (cei mai multi turisti, cei care au o vacanta pe an vor sa plece macar cu un suvenir acasa). Mai mult ca sigur o zi din timpul saptamanii, care sa nu fie in perioada concediilor si combinata cu o prognoza defavorabila, ar mai elibera putin stradutele alea faine cu pretul vederii lor de sub umbrela :D
    Cat despre mancat... eu am invatat de mult lectia asta, in locurile foarte turistice e o adevarata loterie a portiei si a gustului pentru ca preturile sunt din start mari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Majoritatea locurilor mult prea turistice si mediatizate cred ca sunt asa: aglomerate, scumpe. Pe de alta parte nici nu merita ocolite. Multe dintre ele nu degeaba sunt renumite si vizitate.

      La inceput de iunie nu era sezon, asa ca tind sa cred ca locul asta e aglomerat mereu. Ai drepate, e bine de mers in timpul saptamanii, dar e un pic mai greu de avut zile libere.

      Ștergere
  3. Buna, Larisa...este prima oara cand scriu pe blogul tau cu toate ca l-am descoperit de ceva vreme...asa ca Bine te-am gasit! :)...am vizitat Le Mont Saint-Michel in octombrie anul trecut si sigur o sa-l revad si vara. Abatia merita vizitata pentru panorama si gradina din varf(aglomeratie este tot timpul anului, dar mai ales vara). Mie mi-a placut la nebunie, dar cu toate astea nu este pe primul loc in topul meu(noi locuim in Bretania).
    In iulie impinim 5 ani de la nunta si am ales sa petrecem un week-end pe Valea Loarei :). Daca ai putea sa-mi dai cateva sfaturi despre ce sa vizitam, mi-ai fi de mare ajutor. Merci frumos. Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit Alina!
      Scrie-mi adresa ta de mail si daca vrei vorbim acolo mai multe despre sejurul pe Valea Loarei. In masura in care pot si cunosc te voi ajuta cu mare drag.
      Multi ani frumosi si fericiti impreuna va doresc!

      Ștergere
  4. Foarte frumoase imaginile, l-ai surprins in cele mai mici detalii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-au placut, mersi!
      Da, uneori fotografiez tot ce-mi iese in cale.

      Ștergere
  5. Incredibila amploarea pe care a luat-o turismul. Aproape ca nu exista obiectiv care sa nu fie luat cu asalt de curiosi veniti din toate colturile lumii, iar fotografiile artistice sunt din ce in ce mai greu de realizat. Si cu toate astea, in jurul meu, in offline evident, dau doar de oameni care spun ca ei nu sunt interesati de calatorii in strainatate, ca Romania e cea mai frumoasa tara din lume si nici prin cap nu le trece sa isi petreaca vacanta in alt loc decat casuta personala amplasata in cea mai linistita zona rurala romaneasca. :) :D

    Ce pot spune decat ca m-am indragostit de Normandia. :) Nici nu era greu dupa prezentarea facuta de tine si dupa imaginile relevante care o insotesc. :) Magnifica cetatea medievala, clar pe gustul meu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice cred ca depinde de gusturile fiecaruia. Dar daca ai posibilitatea, mi se pare pacat sa nu vrei sa cunosti lumea. Orice calatorie iti deschide noi orizonturi si iti aduce o experienta noua. Eu personal, daca as avea bani, categoric asta as face. Deocamdata nu-mi permit sa calatoresc atat cat as vrea.

      Ștergere
  6. In aprilie 2009 la Mont Saint Michel am petrecut 2 zile de vis! A fost una dintre cele mai frumoase escapade ale noastre! Aici am avut ocazia sa vedem mareea pentru prima data. In plus, am nimerit si cand era la nivel maxim. Pacat ca nu ai putut sa vezi cum apa marii cucereste pamantul. E incredibil cat de repede avanseaza! Vestita omleta à la mère Poulard am incercat-o si noi, si la fel, ni s-a parut, seaca si innecacioasa. In 2009 parcarea era la intrarea in oras. Acum accesul pe dig e controlat si e mai bine, asa isi pastreaza un popor frumusetile. Un weekend cu soare, Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate nu am prin mareea aici. Stiam ca nu va fi, consultasem un calendar pe internet, dar nu mai aveam cum sa schimb data calatoriei. Sunt convinsa ca in zilele cu maree cetatea arata minunat. In schimb am vazut mareea in alta parte, undeva langa La Rochelle in urma cu cativa ani.
      Multumesc, un weekend insorit si voua!

      Ștergere
    2. Mareea apare de 2 ori in fiecare zi, cam la 11-13 ore distanta intre cele 2. Imposibil sa n-o prinzi, daca insisti :). Evident, timpul variaza de la zi la zi, poti prinde maree la 6 sau la 11 dimineata. Orarul apare pe site-ul de turism: http://www.ot-montsaintmichel.com/en/horaire-marees/mont-saint-michel.htm

      Recomandarea e sa te prezinti cu macar o ora inainte pt a vedea cum inainteaza apa. Noi am prins perioada de maxim si am observat cum se retrageau apele in timp ce vizitam.

      Abatia era bijuteria, in varf de tot exista o gradina interioara cu coloane de jur imprejur. Eu am fost chiar de pastele catolic anul asta, si era plin de turisti si atunci.

      PS: tot la Mere Poulard am luat si noi teapa.

      Ștergere
    3. Din cate stiam si din cate am citit si pe site, desi fenomenul se produce in fiecare zi, apa nu ajunge sa inconjoare muntele decat in perioada mareelor puternice, astfel ca nu este mereu vizibila. Asta este n-am avut noroc...

      Oricum noi am ajuns in jurul pranzului acolo si nu am fi ramas nici peste noapte, asa ca oricum probabil am fi ratat-o. Dar nu-i bai, am avut ocazia sa o admir prin alte parti.

      Multumesc de recomandare Mihai, data viitoare voi vizita si interiorul abatiei.

      Ștergere
  7. Fără suflare te lasă imaginile astea, nu știu exact cum arată în realitate, dar l-ai surprins excelent! Superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Bia!
      M-au deranjat macaralele si utilajele din jur, dar cine stie poate voi mai avea ocazia sa revin peste cativa ani, cand restaurarea se va termina.

      Ștergere
  8. Ce poze minunate... Prima oară am crezut că sunt luate de pe net, dar m-am uitat în unghiuri și am văzut... semnătura ta!:)
    Oh, când am citit "Normandia" mi-am adus aminte de cărți... și de descrierile lor! Logic, tu m-ai convins cu pozele și de trecut, și de prezent , fiindcă majoritatea cărților sunt, fără doar și poate, ficțiuni, deci sa nu le credem decât pe jumătate!:)
    Castelul pozat e excepțional, fără pereche. Este surprins în toată splendoarea lui!
    Oh, oh, tare aș mai vrea să merg acolo odată, de ziua mea, la un restaurant unde să petrec toată ziua admirând peisajul (chiar și cu acele utilaje care sunt foarte, foarte deranjante la ochi) și încercând să-mi vorbesc în franceză.
    Poate, după cum ne prezinți în scris, nu voi veni acolo decât pentru peisaj... și, după câte cred eu, și pentru doamna de franceză, să-i spun că am fost în țara unde nu trebuie să traduci nimic în română la așa-zisa materie "Limba franceză"!:)
    Te pup, Lari! O săptămână ușoară!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-au placut pozele.
      Daca le-as fi luat de pe internet, cu siguranta as fi pus sub fiecare sursa. Pentru ca asa este corect. Nu-mi place sa-mi insusesc munca altora. Insa, sunt pozele mele, ca in aproape toate postarile de pe blog.
      Iti doresti sa ajungi candva la Mont Saint Michel. Cu siguranta vei ajunge, daca iti doresti cu adevarat.
      Te pup Maria! O saptamana frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  9. Cea mai mare curiozitate a mea este daca aceasta superba si maiestoasa construiectie are vrun pasaj ce leaga castelul de cea mai indeparta casa care practic oarecum sub castel ca sa o zic asa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincera sa fiu nu stiu daca exista vreun pasaj subteran. In ghidurile turistice n-am gasit vreo informatie. Dar cine stie...

      Ștergere
  10. Cat de frumos e acolo... Sper ca macar o data in viata sa vad si eu minunile astea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu e foarte departe de voi Normandia. Deci poate ajungeti intr-un weekend.

      Ștergere
  11. E minunat! Am scos câteva informații la franceză despre Normandia...
    Să ne mai povestești din călătoriile tale! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o regiune deosebita.
      O sa mai povestesc. Timp sa am...atat pentru scris cat si pentru calatorii :).

      Ștergere
  12. Ador stradutele micute. Doar prin anumite parti ale Clujului am apucat sa merg si mi-a placut teribil de mult! :) Mult mai frumos in Mont Saint Michel insa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite ca eu la Cluj nu fusei niciodata :(!

      Ștergere
  13. e foarte frumoasa Normandia, mi-e tare draga! noi am mers in 2010 sa vizitam Mont Saint Michel, atunci parcarea era fix la poalele cetatii, ca sa zic asa. Am stat o zi intreaga, am vizitat tot pe acolo. Nici mie nu mi-au placut puhoiul de lume si aspectul de bazar, dar banuiesc ca mereu e asa. cel mai mult mi-a placut efectiv manastirea si povestea aparitiei asezarii. De mancat am avut sandvisuri la noi, deci nu am ratat nimic cu omleta pe care si eu am vrut sa o incerc :P toata regiunea are un farmec aparte, intr-adevar, plajele debarcarii din 1945 m-au impresionat cel mai mult...te pup, o saptamana faina sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit si eu ca inainte parcarea era exact la intrarea in cetate. Acum s-a mutat; am vazut ca reconstruiesc totul pe acolo.
      Oricum in ciuda tuturor partilor negative, ramane un loc deosebit, unic. Categoric merita vizitat.
      Off, plajele de debarcare si eu vreau sa le vad. Imi doresc mult. Insa n-am avut timp in ziua respectiva sa mai mergem si acolo, sa ne si intoarcem acasa. Cu urmatoarea ocazie..
      Te pup Milena!

      Ștergere
  14. Am fost si noi la Mont Saint Michel intr-o zi de miercuri din mai 2009 si era la fel de inundat de turisti. Poate doar iarna sa fie ceva mai libere stradutele, dar eu nu cred ca as vrea sa ma intalnesc cu vantul care bate iarna pe acolo.
    Din pacate nici noi n-am prins mareea, dar asa avem un motiv sa ne intoarcem. In schimb, am vazut pentru prima oara oile cele mari specifice Normandiei. Pacat ca n-am fost pe faza sa le si pozez.
    In rest, despre Normandia, atat cat am apucat sa vedem din ea, am numai cuvinte de lauda. Prin Honfleur n-am reusit sa ajungem, dar ne-a placut foarte mult in Deauville si recomand oricui sa-i faca macar o vizita de cateva ore.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru recomandare. Cred ca am auzit de Deauville, dar uite ca nu m-am gandit pana acum la el. O sa-l trec pe lista, poate fac o vizita cand mai ajung in Normandia.
      Eu n-am avut norocul sa vad oile :(, desi le-am cautat :).

      Ștergere
  15. Superb, in sfarsit am reusit sa citesc articolul si sa vad pozele! E absolut superb, sper sa ajung si eu candva pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merita sa-l pui pe lista cu "de vazut". Nu-mi pare rau c-am mers, in ciuda aglomeratiei.

      Ștergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nici macar in Franta n-am ajuns....dar tot mi-as dori sa vad aceasta cetate. Poate si un castel sau doua de pe Valea Loarei si desigur, Parisul. Dar cine stie? :)
    Oricum, ce ai vazut si fotografit aici e superb.
    Si articolul foarte frumos scris. Te pup! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine stie, bine ai zis...cine stie pe unde ne poarta viata?! Pe unde nici nu gandim...
      Multumesc Elly! Te pup! O seara placuta sa ai!

      Ștergere
  18. Ah ce mult îmi place prima fotografie! Încă nu am ajuns în zonă dar e trecut pe listă de mult. Nici mie nu-mi place aglomeraţia, dar din păcate la anumite obiective turistice niciodată nu scapi de ea.
    Felicitări pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :)!
      Cam asa este Cora, anumite obiective turistice nu sunt aglomerate degeaba.

      Ștergere
  19. Bag de seama ca s-au schimbat lucrurile. Inca de cand am fost noi in 2011 am vazut afise care anuntau lucrari la un nou dig. Au mutat deja parcarea, cand am fost noi era foarte aproape de cetate, nu la 20 de minute de ea, dar o parte din ea nu se mai putea folosi nici atunic, pentru ca era inundata cand venea apa. Erau atentionari clare sa nu lasi masina in anumite zone, ca puteai sa nu o mai gasesti la intoarcere.

    Legat de aglomeratie, cam asa e, vara cel putin, cam greu sa nu fie.
    Noi din fericire am prins foarte ok in aprilie. Ziua a fost lume, dar nu asa multa cum zici tu (si eu sunt la fel de agasata de aglomeratie si nu-mi prieste nimic daca e imbulzeala) dar seara cand ne-am plimbat prin cetate mai era doar o mana de oameni, a fost extraoridnar. Ne simteam ca in filme, explorand cetatea aproape singuri.

    Din pacate aglomeratia schimba total modul in care percepem un loc, si ne scapa multe detalii din cauza ei. Sper sa ajungi si alta data, cand nu e asa aglomerat, mai ales ca nu e chiar f departe de voi. Cand e mai liber ai sa vezi ca nu mai ai deloc senzatia aia de bazar, ci total opusul. Eu chiar m-am simtit teleportata acolo :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, aglomeratia schimba foarte mult locul. Nici n-am putut macar sa fac niste poze rezonabile pe stradute, fara sa prind in cadru vreo cateva capete :D.

      Vorba ta, probabil primavara si toamna este mai ok, dar trebuie sa ai noroc de vreme buna, sau ma rog, cat de cat buna. Sincera sa fiu, eu nu ma asteptam la atata lume la inceput de iunie...

      Si cred ca ai dreptate, e mult mai bine sa ramai peste noapte undeva pe acolo, sa poti vizita seara, cand tot puhoiul pleaca.

      Ștergere
    2. Daca sunteti cu masina nu e nevoie sa fiti neaparat cazati fix acolo. Noi eram cazati la vreo 20 de minute de mers cu masina de MSM.

      Bine, acuma se mai adauga si mersul pe jos de la parcare la cetate dus intors, tot tot merita!!

      Ștergere
    3. Da, este si asta o idee. Ramane pentru data viitoare cand mai ajung pe acolo...

      Ștergere
  20. Prima fotografie este superbă... Cât priveşte experienţa culinară, am observat că în toate locurile astea super turistice, porţiile sunt tare mici (iar eu nu pot spune că mănânc mult, totuşi), iar mâncarea nu are gust, ca să nu spun că este chiar proastă. Dar afacerile merg şi aşa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar preturile sunt foarte mari. Se profita. Vine turistul, viziteaza si mai trebuie sa si manance.Data viitoare vin cu pachetelul :)

      Ștergere
  21. Sper sa nu ma tradeze memoria, insa tind sa cred ca pe aici ajunge an de an si Turul Frantei. Chiar si anul acesta :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-ar putea, ca e un loc foarte cunoscut, dar nu stiu sigur ca nu urmaresc turul.
      Mersi de vizita Laura!

      Ștergere
  22. Superbe pozele , ai reusit sa-l incadrezi perfect ! Am fost si eu in aprilie 2014, intr-o vineri , tot aglomeratie mare, f multe grupuri de elevi.dar in abatie am reusit sa prind o faza mai linistita , cred ca multi isi luau pranzul , dar eu am preferat sa vizitez mai intai abatia , care mi-a luat peste doua ore si nu am mai avut timp sa vizitez satul fostilor pescari. Ce mult am regretat ca am ratat omleta lui madame Poulard , si ce ma bucur acum ca am facut-o :)

    RăspundețiȘtergere
  23. De când am văzut anul trecut imaginile live din Turul Franţei cu Saint Michel, mă tot gândesc cum şi când o să ajung acolo. Deocamdată, sunt în faza de visare...
    De fapt, toată Normandia are nişte peisaje de vis... cel puţin din faţa televizorului (şi Corsica, şi Valea Loarei... - norocoaso!).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o imagine care-ti ramane in minte acest Mont Saint Michel. Insa dincolo de el, asa cum zici si tu, Normandia e si mai ofertanta in peisaje, sate, orase si alte obiective turistice. Si mie mi-ar placea sa o explorez mai pe-nedelete, dar de unde atata timp si atatia bani pentru cate sunt de vazut in Franta si in lumea asta mare?! :))

      Ștergere
  24. Draga Larisa, ar trebui se facem schimb de case pentu o saptamana :), eu locuiesc in Normandia, nu departe de plajele debarcarii si tare mi-ar place sa revizitez castelele pe valea Loarei. Cum locuiesc de mai bine de 10 ani pe meleaguri normande cred ca am vizitat de cel putin de 2 ori pe an atat Le Mont, cat si plajele. Dar cel mai impresionant din punctul meu de vedere ramane tot natura care e impunatoare in toata regiunea si in particular La Hague.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, ce dragut!
      Poate te contactez in legatura cu ceva informatii despre zona, atunci cand ma hotarasc sa revin. Imi doresc foarte tare sa vad plajele debarcarii si sa vizitez memorialele. De fapt am o lista asa de luuunga cu locuri de vizitat in Normandia, inclusiv la Hague :))!!

      Si desigur, nu ezita sa-mi scrii cand ajungi pe Valea Loarei ;)

      Ștergere
  25. Foarte frumos!Cautam pe net cateva informatii despre Normandia deoarece am de facut un referat despre ea si mi-a aparut acest site :) Am citit cu drag si chiar impresionezi cititorul prin cea ce faci :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!

      Ștergere