Despre lucruri simple pe malul lacului Varennes

De când mă știu am iubit natura și timpul petrecut în mijlocul ei. Ador activitățile în aer liber, de relaxare, de aventură, sau diverse sporturi și simt că mă sufoc când trec prea multe zile fără să părăsesc orașul, în care din păcate încă mai locuiesc. Pentru că, vă spun sincer, niciodată nu mi-a plăcut viața în oraș. Sau cel puțin nu în cele mari. Nu știu, poate sunt eu mult prea idealistă, însă visez să am cândva o casă cu o curte mare și umbroasă, cu o tersa cochetă unde să-mi beau vara cafeaua, cu un mic colț unde să cultiv legume, cu livadă, peluză și de ce nu, o mică piscină. Iar dacă atunci când aș deschide fereastra aș vedea și un pisc de munte, atunci ar fi perfect. Desigur că nu m-aș muta nici în mijlocul pustietății, dar un sat, sau orășel agreabil mi-ar conveni de minune. Până atunci însă, mă mulțumesc admirând cu jind grădinile altora, sau mă amuz petrecându-mi zilele libere în locuri sălbatice, cât mai departe de clocotul vieții urbane și cât mai aproape de natură.




Am copilărit la țară, alături de bunica din partea tatălui, într-un sat din câmpia Bărăganului, un loc nu foarte pitoresc, dar pe care nu l-aș schimba cu niciun altul. Am avut ceilați bunici tot la țară, într-un sat frumos, pitit printre dealurile argeșene, astfel că m-am putut bucura mereu de zile petrecute la aer curat, m-am putut bucura de plimbări în natură, de verdeață și de liniște. M-am mutat fără să vreau în București, pentru că așa a fost să fie și oricum nu aș fi putut atunci să decid singură, dar n-am reușit niciodată să îndrăgesc acel oraș. Nu pentru că n-ar fi frumos, sau pentru că ar avea cine știe ce lipsuri, ci din simplul fapt că traiul în mijlocul îngrămădelii urbane mi se pare un chin. Forfota, vâlva, repeziciunea cu care se scuccede totul, îmbulzeala, zgomotul, toate acestea mă amețesc. Nu zic că detest orașele mari, zic că le pot aprecia doar pentru câteva zile. Ador Parisul, de exemplu, dar nu mi-am dorit nici un moment să locuiesc acolo, pentru că n-am reușit niciodată să simt plăcerea cosmopolitului, sau a aglomerației.  O plimbare din când în când îmi este suficientă.

Am plecat din București și am ajuns tot într-un oraș, pentru că așa a fost să fie. Însă Tours este altfel. Mic, calm, potolit, fără blocuri înalte de beton, cu miros de lemne arse în șeminee iarna, cu verdeața de pe malul Loarei vara, m-a făcut să închei un compromis cu viața la oraș, cel puțin pentru moment, până în ziua când vom avea căsuță noastră cu grădină mare și mulți leandri albi în jur. Până se va împlini visul, profit de zilele libere și ori de câte ori am ocazia, fug în mijlocul naturii. Mai ales vara. Nu contează prea tare unde, numai aer curat și iarbă verde să fie. 

Anul acesta, vara a fost destul de generoasă cu noi locuitorii din Touraine. Cică n-au mai fost atâtea zile însorite una după alta de nu știu când. Nu știu exact, pentru că nu locuiesc aici decât de 2 ani, dar știu că anul trecut n-a fost nici pe departe unul atât de călduros. Parcă nu mi-a venit să stau în casă, sau să aleg alte activități de interior. Parcă nu aș fi vrut să treacă vara și să nu apuc să profit de ea, pentru că în fiecare zi am avut impresia că se va sfârși. Parcă aș fi vrut să rețin tot soarele, cu toți porii, să-mi ajungă până la anul. Vara nu s-a sfârșit nici astăzi și nici n-o va face prea curând, dar cel puțin am trăit-o la intensitate maximă. Pielea mea poate depune mărturie.
 
Și uite așa am ajuns săptămâna trecută la Marçon, pe malul lacului Varennes. Situat pe Valea râului Loir (care este altul decât Loire/Loara ), satul Marçon pare pierdut undeva în mijlocul nicăieri-ului. Drumul până acolo se face pe o șosea departamentală îngustă, printre lânuri de grâu și de floarea soarelui. Ici colo printre câmpurile galbene, mai răsare câte o fermă sau câte un petic de pădurice. E tare plăcut. Sub arșița de iulie câmpurile acestea îmi aminteau de satul copilăriei. 

Lângă Marçon se află Lac des Varennes, o întindere imensă de apă pe malul căreia s-a amenajat un "parc de loisirs", adică de activități în aer liber, păstrând totuși pe alocuri sălbăticia naturală. Deschis din aprilie până în octombrie parcul Lac des Varennes oferă tuturor celor care ajung aici o mulțime de îndeletniciri: plajă, teren de mini-golf, teren de tenis sau volei, hidrobiciclete, caiac, canoe, parc de tras cu arcul, mini-perete de escaladă, echitație și cel mai important: pescuitul. Lac de Varennes este un paradis pentru pescari în apele lui înotând crapi, șalăi sau știuci. 

N-a fost un weekend chiar perfect, au fost și câteva situații cam neplăcute, care au adus cu ele mulți nervi, dar ca de fiecare dată, încerc să păstrez amintirile frumoase, făcând abstracție de cele neplăcute. Până la urmă depinde doar de noi cu ce alegem să rămânem. Am pescuit, ne-am bălăcit, am alergat desculță prin iarbă, am fotografiat, am dormit la cort, am luat cina sub cerul liber, am admirat cireada de văcuțe, m-am plimbat printre baloți de paie, am traversat lanuri de floarea soarelui și m-am relaxat la soare. N-a fost o ieșire într-un loc inedit, n-am văzut ceva spectaculos, doar m-am bucurat de lucruri simple: o vacă, o gâză, o ploaie caldă de vară, un crap prins. De multe ori tocmai aceste lucruri simple aduc bucurie. Doar că noi privim de multe ori prea sus că să le observăm.


O săptămână minunată vă doresc, bucurați-vă de vară și de toate lucrurile simple care se întâmplă în fiecare zi!






























Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

28 comentarii:

  1. Zile ca acestea sunt deosebite, mă bucur că ai reținut doar părțile frumoase, așa tind să fac și eu, viața are și aspecte mai puțin plăcute, dar în timp am cam învățat că pentru orice situație neplăcută vine una minunată. O, tu lege a compensației, cât ești de bună cu noi!! :))

    In altă ordine de idei, eu ador orașele, dar cum: de exemplu așa ca acum, adică locuind într-un sat la 5 minute de o un oraș frumos cum e Clujul (bine, sunt lipite practic, dar eu tot la sat mă simt că stau). Nici eu nu mi-as dori neaparat să locuiesc în Paris sau în Florența, dar ar merge de minune să pot locui pe un deal la câțiva km de ele :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa mi-ar placea si mie. La cativa km de oras este perfect. Te bucuri de liniste, de aer curat, dar ai si orasul aproape pentru diverse activitati.
      La cativa km de Florenta nu suna deloc rau :).

      Ștergere
  2. Vai! Dar e minunat! Și mie îmi place ideea de a locui la o casă, dar când mă gândesc că pot să te fure, iar din întâmplare să fi în casă, la câte gângănii poți întâlnii etc. îmi trece dorul... Mai bine la bloc într-un oraș, pt că te poți duce în excursii cu asemenea locuri la care visezi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde unde locuiesti Iuliana, depinde de localitate. Daca locuiesti intr-un loc civilizat, nu cred ca iti fura nimeni din curte.
      Deci sa inteleg ca tu preferi un apartament in oras :).

      Ștergere
    2. Da, dar în timpul liber să merg în locurile astea de la țară... :D

      Ștergere
    3. Stii cum se spune, gusturile nu se discuta. Important este ca fiecare sa faca ce ii place si ce i se potriveste cel mai bine.

      Ștergere
  3. totul e de vis....si iti doresc sa iti indeplinesti cat mai curand visul cu casuta..si sa ne inviti si pe noi la o cafea pe terasa ta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai scris foarte frumos despre lucrurile simple si frumoase. Pe care si eu le iubesc la fel de mult si cred ca stiu sa ma si bucur de ele. :) Despre astfel de lucruri simple ador si eu sa scriu de cele mai multe ori :) Cat priveste sentimentele legate de orasele foarte mari...ti le impartasesc pe deplin. Simt la fel. :)
    Locurile din fotografii sunt splendide. Nu stiu, nu pot sa aleg vreuna din fotografii. Mi-am zis ca da... dar toate sunt foarte reusite :)
    O saptamana minunata sa ai, draga Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Elly.
      Stiu ca si tu te bucuri de lucruri simple si e foarte bine. Daca ne petrecem viata asteptand doar mari realizari...nu cred ca ne vom bucura prea mult de ea.
      Tu care ai o gradina atat de frumoasa, pe care o adori cum sa vrei sa locuiesti intre 4 pereti.

      Ștergere
  5. Vacantele copilariei, cand ne bucuram de toate lucrurile marunte care ne inconjoara. Pozele sunt superbe dar si peisajele ajuta :)
    Imi place cum arata totul, Franta e o tara minunata! pacat ca e atat de departe de noi si preturile sunt cam ridicate ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ca peisaj este o tara tare faina. Acum are si parti proaste, ca orice loc,dar le putem ignora din cand in cand :).
      Nu stiu daca este o tara chiar scumpa, dar da, este un pic mai departe de Romania decat alte tari euopene.

      Ștergere
  6. Ah, eu nu aș renunța la bloc... Mi-e frică de îngrijirea grădinii! Eu nu știu nimic despre cum să o îngrijești... Și apoi, nu mă voi atașa de oamenii de acolo așa mult... Nu-mi place că ei nu prea sunt dezvoltați mintal... Nu despre tine e vorba.... Așa, în general... Că toți copii pe care i-am cunoscut de la țară sunt prea... doar cu ce trebuie... dacă nu chiar mai puțin... Mi-e frică! Asta pot spune... Dar vara aș vrea să merg undeva la țară să mă joc... Chiar și cu acei copii, dar ca să mă mut! E ceva imposibil pentru mine!
    Ah, tu nu mai ai de gând să te întorci la noi? Eu acum mă prind... Credeam că o să stați acolo până la sfârșitul lunii de miere... Dar nu are legătură! Naivă mai sunt!:) Dar nu pot să cred că nu mai vii....
    Oricum, până atunci îți urez o săptămână ca în vise!
    Pupicei!
    P.S.:Ce mai face Azorel? Mi-e tare dor de câteva poze cu el!:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca nu sunt dezvoltati mintal, doar ca au o alta mentalitate si mai putin acces la toate cele la care are acces un copil la oras. Dar asta nu se intampla peste tot. De exemplu aici diferenta intre sat si oras nu este atat de mare, din punct de vedere al oamenilor, al preocuparilor, al conditiilor de viata.

      Am fi vrut noi sa avem o luna de miere atat de lunga :))! Insa locuim, lucram, traim aici.

      Azorel este bine, sanatos si foarte foarte voios. O sa pun in curand poze noi cu el ;).

      Te pup Maria! Vacanta placuta in continuare!

      Ștergere
  7. si mie-mi place la tara dar numai in vizita, recunosc :) in schimb nu pot sa zic ca ma omor nici dupa orasele imense, deci ceva la mijloc mi-ar fi pe plac :) faine pozele cu balotii.
    PS - cica si noi am avut super noroc anul asta, n a mai fost atat de cald la Londra de prin 2006 (si atunci cica a plouat ceva mai mult, acum mai mai ca se plangeau de seceta in iulie)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai voi sunteti norocosi din oficiu din cate observ :p!
      Imi inchipui ca si acolo e la fel, ca distanta nu e asa de mare. Am observat ca vremea e cam la fel mai mereu.
      Oricum, eu zic ca e bine sa incerci si orase mari si mai putin mari ca sa iti dai seama ce ti se potriveste.

      Ștergere
  8. Am vazut imaginile printre randuri inainte ca sa le vad propriu-zis. Avem perioade cand ne place sa descoperim locuri noi, interesante si perioade cand ne place sa descoperim locuri intru-catva familiare noua si amintirilor noastre, in care sa ne regasim, sa ne odihnim sufleteste, sa ne bucuram de repaos.

    Eu una n-as ezita sa ma mut intr-un sat uitat de lume (mai ales ca acum internetul e chiar si-acolo :D ) si daca se va putea vreodata, n-o sa ezit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca ai dreptate, sunt perioade. Cred ca vara asta am cautat linistea, natura, salbaticia.

      Adevarul este ca acum nu prea mai exista locuri izolate, decat geografic vorbind, ca in rest, internetul ajunge cam peste tot.

      Ștergere
  9. Orice iesire in natura e un prilej de relaxare si contopire...ca si tine iau la final numai ce mi-a facut bine.

    Maine m-as muta intr-un sat mai izolat, ori intr-un orasel mic si cochet. Eu calatoresc mult si vad locuri si case cu adevarat pitoresti pe la astia. M-as lipsi de apa calda dar de internet nu :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mi-ar placea sa scrii pe blog mai mult despre locurile prin care calatoresti. Chiar as fi curioasa sa citesc mai multe. Am vazut in albumele tale de pe picasa niste poze cu case cu adevarat superbe.

      Cred ca de internet nici eu nu m-as lipsi. De paca inainte de el nu ar fi existat nimic :))

      Ștergere
  10. Uite ca mai avem ceva in comun, nici mie nu imi plac orasele mari si aglomerate si culmea, locuiesc intr-una dintre cele mai mari capitale ale Europei. Dupa aproape un an aici in ca nu m-am invatat cu toata zapaceala asta, inca am atacuri de panica la metrou(sunt claustrofoba), de asta prefer sa merg o ora cu autobuzul decat 10 minute cu metroul. Iar fara masina,e foarte greu sa iesi in afara orasului sa vizitezi. Superbe pozele de pe lanul de grau, dar si cele de pe malul apei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu chiar ca locuiesti intr-un oras mare! :)
      Dar stiu cum este, uneori nu stii pe unde te duce viata, destinul, imprejurarile.
      Dar poate intr-o zi de vei muta ceva mai departe de aglomeratie. Aveti niste sate foarte dragute pe acolo. Hmmm o casuta la Cotswolds...:p

      Ștergere
  11. Visul vietii mele este sa am o casa la curte. Imi place la tara nespus de mult si cred ca as putea trai o viata acolo, fara sa ma plictisesc.
    Pozele tale sunt, ca de obicei, f frumoase, dar cum mie imi place la tara, astea sunt si mai frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc Mirela!
    Deci si tu imi impartasesti visul. Nici eu nu cred ca m-as plictisi la tara. Acum depinde de om si de ce face el in general ca sa nu se plictiseasca.
    Eu cred ca fie la oras, fie la tara, as avea cam aceleasi activitati. Poate chiar unele in plus acolo, ca gradinaritul de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  13. Are dreptate, Alice, Franta este o tara minunata, dar cam scumpa pentru buzunarele unui roman de rand. Am vazut niste peisaje incredibile, dar mai ales contructii admirabile, clar pe gustul meu, cu ocazia Turului Frantei. Nu ca nu le-as mai fi vazut si anul trecut, dar acum mi-am reimprospatat memoria. :D Desigur, cand o vezi la tv ai impresia ca e inegalabila, cea mai frumoasa tara din lume. Imi imaginez sentimentul live. :D
    Nici eu nu mai impac bine cu aglomeratiile urbane. In schimb, ador oraselele medievale, cu aer romantic, stradute inguste si casute de piatra. In plac in special cele situate in golfuri/peninsule, cele cu o spectaculoasa pozitie geografica. Dar nu mereu am gandit asa, in tinerete nu ma deranja Bucurestiul. Acum ma oboseste...
    Imi plac mult balotii aceia de paie, modelul vest european. Dar si al nostru e idilic. :P

    Si lanurile de floarea soarelui sunt grozave. Ma bucur ca ai o vara insorita si te bucuri de fiecare iesire in natura. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu in urma cu ceva ani, la fel ca si tine, apreciam mai mult orasul. A fost o perioada, o stare. Acum mi-am schimbat preferintele. Apreciez mai mult linistea, peisajele. Un orasel/sat cu o pozitie geografica spectaculoasa ar fi si pe gustul meu.

      Sunt multe locuri frumoase de vazut in Franta. Natura a fost darnica cu ei. In plus se intinde si pe o suprafata mare. Are istorie, cultura, gastronomie, clar este ofertanta din punct de vedere turistic. Poate este si scumpa, dar sunt altele si mai scumpe, zic eu, ca Anglia, sau Elvetia.

      Multumesc Nice! Iti doresc o saptamna buna si o revenire in forta in blogosfera. Ne-ai lipsit saptamanile acestea!

      Ștergere
  14. Frumoase rânduri, Larisa, (nu mai spun de fotografii, ştii doar că sunt încântătoare!), este minunat că nu laşi ca unele lucruri mai puţin plăcute să umbrească ceea ce este frumos. Şi eu încerc să mă bucur de acele lucruri simple pe care le aduce orice zi, indiferent cât de banală ar fi, acestea sunt apoi amintirile la care îmi zboară gândul şi mă fac zâmbesc.
    Nu pot spune că nu îmi plac oraşele, dar la fel de mult îmi place şi la ţară. Fiecare loc are frumuseţea şi avantajele lui. Cred că este ideal să locuieşti undeva la ţară, dar nu departe de un oraş mare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, cred ca acesta ar fi idealul, sa locuiesti undeva la tara, aproape de un oras. Astfel te poti bucura de amandoua, pentru ca asa cum ai scris si tu, ambele au avantajele lor.

      Ma bucur ca esti de acord cu mine, ca esti optimista si vezi "partea plina a paharului", sau cel putin incerci.
      Si sa stii ca se simte asta in toate povestile tale...

      Ștergere