Cu Loara la picioare prin Saint-Cyr

Nu știu cum am trăit doi ani în Tours fără să știu că la doi pași de casă există un loc care oferă o panoramă splendidă de la înălțime asupra Loarei. Dar în momentul în care am aflat, absolut întâmplător, căutând una-alta pe internet, mi-am înșfăcat aparatul foto și în secunda doi deja urcam dealul ce domină fluviul, pe Strada celor 100 de trepte din Saint Cyr. Pentru că așa se întâmplă adesea, aproape de noi se găsesc locuri deosebite, despre care nu știm, sau pe lângă care trecem poate zilnic, fără nici măcar să le observăm.




Vă povesteam de curând despre Saint Cyr sur Loire, o suburbie a orașului Tours, o localitate cu case elegante și străzi liniștite. Am trecut adesea pe acolo, dar niciodată n-am avut curiozitatea să caut mai multe. Saint Cyr nu este inclus în ghidurile turistice, ca sat remarcabil, nici nu ascunde cine știe ce obiective inedite, așa că nu mi-a atras vreodată atenția. Însă într-o zi, în timp ce mă plimbam cu mama pe malul Loarei, ea m-a întrebat dacă n-aș vrea să mergem Saint Cyr, pentru că pare o localitate destul de drăguță. Bineînțeles, i-am zis, până la urmă de ce nu.

Prima dată am mers fără un scop exact, doar pentru a căsca gura la case și grădinile oamenilor. Apoi m-am gândit că data viitoare ar fi de preferat să am o hartă, că să știu măcar unde sunt, eventual pe unde să mă întorc acasă. Nu că ar fi greu: satul e cocoțat pe deal, nu trebuie decât să cobori valea spre Loara și ai găsit drumul. Totuși, pentru următoare plimbare m-am documentat puțin, căutând pe internet diverse informații și un plan.

Și uite-așa am dat peste Parcul Perraudière, așezat strategic, exact pe coasta dealului, surplomband Loara. Dată fiind poziția, am fost sigură că de acolo trebuie să se vadă ceva frumos, așa că n-am mai stat pe gânduri și dusă am fost. Am traversat podul Napoleon și în 20 de minute eram deja în Saint Cyr. Am urcat o stradă-scară, numită Strada celor 100 de trepte, despre care nu știu exact dacă sunt 100, pentru că nu le-am numărat, dar dacă așa îi zice, probabil atâtea sunt, am cotit și am găsit parcul. L-am traversat repede, pentru că de data asta nu mă interesau nici florile, nici arborii, nici conacul din mijloc; eu aveam un singur gând în minte: să văd Loara de sus


Strada celor 100 de trepte


Conacul din mijlocul parcului, sediul primariei din Saint Cyr


 Peluza din fața primariei, de unde se zăresc blocurile albe din Tours


N-a mai durat mult și tăind aleile în grabă, am ajuns la un punct unde ai senzația că poteca se spintecă brusc în fața ta. Orizontul se lărgește dintr-o data, dându-ți impresia că tot parcul se prăbușește sub picioarele tale, în apele tulburi ale Loarei. În față se întinde o parte din oarșul Tours, cu blocurile sale albe. Pare atât de aproape, încât  ai impresia că le poți atinge. Însă doar când te uiți mai atent, observi hăul ce te desparte de el, albia prin care Loara își croiește drumul sau la vale.
 
Am mers puțin mai sus, la punctul oficial de belvedere al parcului. Acolo este așezată strategic o plăcuță, cu câteva cuvinte aparținând marelui Honoré de Balzac
 
 "Nu mă întrebați de ce iubesc Touraine; nu o iubesc nici cum iubești leagănul copilăriei, nici cum iubești o oază în deșert... O iubesc așa cum un artist iubește arta; fără Touraine poate că n-aș mai trăi." 
"Le Lys dans la vallée"- "Crinul din vale" 

În cazul în cazul în care te întrebi ce a vrut să spună, este suficient să-ți ridici ochii din tăbliță și să privești în fața ta. Vei înțelege într-o clipă!  












Honoré de Balzac s-a născut pe 20 mai 1799 în Tours, într-o casă pe rue de l'Armée d'Italie (astăzi rue Nationale), casă care a fost demolată în 1940. Copil fiind, este găzduit o bucată de vreme de o doică chiar în Saint Cyr sur Loire, loc pe care îl îndrăgește și unde se va întoarce mai târziu, cu amanta sa Madame de Berny. N-am citit din operele lui decât Eugénie Grandet și Femeia la 30 de ani, dar a fost suficient ca să-mi dau seama cât de aproape a fost regiunea Touraine de sufletul lui.
  
M-am dezlipt cu greu priveliște, dar și mai greu mi-am dezlipit aparatul din mână. Parcă nu mă mai săturăm să privesc, să admir, chiar dacă soarele îmi bătea în cap, de mă făcea aproape să leșin de căldură. M-am mișcat din loc până la urmă și am continuat plimbarea prin parc. Am coborât și am ieșit exact în dreptul bisericii Sainte Julitte, mică, dar interesantă, că orice biserică gotică. În față ei am găsit un măslin, sub care se "scălda" la soare o tufă de lavandă, probabil singurul "cuplu" de acest gen din tot orașul și împrejurimile, așa că le-am pozat pe toate părțile, imaginându-mă pentru o clipă undeva pe malul Mediteranei. Dar m-am trezit repede din visare și am luat drumul casei. 

Cine știe, poate o să mă întorc cândva, că tare mi-a mai plăcut...


Parcul Perraudière


Saint Cyr


Saint Cyr


Biserica Sainte Julitte





Măslinul și lavanda

Biserica Sainte Julitte








Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

24 comentarii:

  1. Cautand eu ceva informatii pe net, despre cum sa fac o excursie de o zi, la 2-3 castele loire-ze, dinspre Paris, mai low cost, adica sa iau trenul pana la Tours, apoi cu un minibuz de la agentia de turism a orasului, v-am descoperit blogul si nu ma mai satur citind! Plus ca am acum, datorita descrierilor dvs., si l'embarras du choix, ca nu mai stiu ce castele sa selectez, parca fiecare merita vizitat.
    In ce loc minunat traiti, sincer, va invidiez (la modul pozitiv, bien sur :))!Si, apropo de nunta de hartie, la mai mare, sa fiti fericiti in continuare! Salutari si lui Azorel :)!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!

      Iar daca aveti nevoie de un sfat, o recomandare pentru excursia pe care o planuiti pe Valea Loarei nu ezitati sa-mi scrieti. In masura in care cunosc, va ajut cu mare drag.

      Ștergere
  2. superb...vin si eu cu o carte cu tine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunata panorama, superbe descrieri... :)
    O mentiune speciala si pentru strada 100 de trepte si Biserica Sainte Julitte. :)
    Cred ca ai fost tare incantata sa gasesti maslinul si lavanda... :D Larisa, eu ma bucur ca ati avut o vara calduroasa anul asta. Stiu cat de mult ti-o doreai tu. Iata ca poate fi vreme frumoasa, insorita, chiar caniculara si in centrul Frantei, pe Valea Loarei. :)

    O plimbare incantatoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Nice!
      Da, intr-adevar, vara asta a fost chiar frumoasa, calda, insorita, total diferita de vara trecuta, cand a fost cu adevarat "vara" doar vreo 2 saptamani, prin august :D. Tocmai de aceea am incercat sa profit si sa petrec cat mai mult timp afara, atat cat mi-a permis si timpul, desigur. Acum vine toamna...

      Ștergere
  4. Wow! Traiesti intr-o zona minunata, ce bine ca iti faci timp si o vizitezi pentru ca, uite asa, calatorim si noi cu tine. Minunate fotografii si descrieri.
    Pupici. Un start bun in weekend!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen!
      Incerc pe cat posibil sa profit si de locul in care traiesc, dar mai ales de vara, de soare, de natura.
      Insa profit incet, asa cum profiti de o prajitura bune, din care degusti cat mai putin, astfel incat sa o poti savura pe-ndelete si sa te poti bucura de gustul ei cat mai mult timp:).
      Pupici si un weekend minunat!

      Ștergere
  5. Strada celor 100 de trepte e superba! Fara exgarare. Sa te tot plimbi pe acolo, mie imi plac mult treptele. Deci o strada numai buna pentru facut miscare. :)
    Ce dezamagire pe mine sa aflu ca in Tours sunt si blocuri :( Credeam ca e un oras complet vechi. Glumesc, desigur. Dar vazand mereu doar cladiri vechi, din ce ai prezentat pana acum, mi se pare ca am venit deodata din trecut.
    Tufa de lavanda e uriasa, impresionanta, cred ca era si aerul parfumat in jurul ei. Imi place foarte mult lavanda.
    Nici nu stiu ce sa spun despre biserica fiindca, ca orice constructie gotica, cat ar fi ea de mica, e la fel de coplesitoare. Arata splendid. La fel de hotarata sa ajunga la cer, ca orice mare catedrala. :) Constructiile in stil gotic sunt dragostea mea. Dar stii :)
    Mi-a facut placere sa vad Tours de sus. Iar peste toate, declaratia de dragoste a lui Balzac pentru aceasta regiune este fermecatoare.
    Weekend placut, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, e o strada numai buna daca vrei sa-ti imbunatatesti sau sa-ti mentii conditia fizica. Eu pe la mijloc m-am oprit sa ma odihnesc, noroc ca oamenii astia cand au construit-o s-au gandit si au pus bancute din loc in loc :)).

    Sunt si blocuri in Tours. Nu multe, dar sunt. Partea buna este ca sunt mai spre margine, in centru au incercat sa pastreze o omogenitate in ceea ce priveste arhitectura si chiar inaltimea cladirilor. Chiar daca unele cladiri sunt noi, au acelasi aspect ca cele vechi si aceeasi inaltime, maxim 3 etaje.
    Din pacate parcul nu ofera o vedere spre centrul orasului. Ar fi fost fain, s-ar fi vazut si catedrala, turlele bisericilor, podurile...

    Biserica este draguta si in interior dar n-am putut fotografia pentru ca era slujba in ziua in care am ajuns eu. Nu puteam sa deranjez...

    Multumesc Elly pentru comentariul amplu, te pup si iti doresc un weekend frumos, acum la sfarsit de vara :)!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dacă locul acesta ar fi in alta tara (sa zicem una ca Romania), ar fi un punct turistic mega central, asa in Franta e doar un sat, un alt sat, o suburbie, ceva ce poate fi trecut cu vedere... grrr... :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, bine spus; doar un sat, un alt sat, unul din multele sate...

      Ștergere
  8. Franţa asta e inepuizabilă când vine vorba de locuri ce-ţi fură inima, zău aşa. Păi cum să nu te întorci, acolo, este prea frumos să treci acum pe lângă el şi să nu te mai abaţi din când în când, să mai descoperi câte ceva... :) Ştiu, mereu sunt alte locuri de văzut, dar unele ne rămân mai mult aproape de suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate Mira, unele locuri ne raman aproape de suflet si desi sunt altele care asteapta sa le descoperim, parca vrem mai mult sa ne intoarcem la cele ce ne-au furat inima.

      Ștergere
  9. Poza din fața primăriei zici că un colț din paradis! Ce frumos... Și felicitări! Eu nu aș reuși să fac atâtea poze frumoase...
    Te pup, Lari! O duminică frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineinteles ca ai putea reusi Maria draga! Totul este sa iti placa in primul rand si apoi sa citesti, sa inveti cateva regului, tehnici, etc. Asta este tot.
      Te-ai intors de la munte? Pupici!

      Ștergere
  10. Sunt locuri deosebite, despre care nu știm, sau pe care nu ajungem să le vizităm, dar avem minunatul tău blog!.

    RăspundețiȘtergere
  11. O adevarata splendoare toate locurile acestea!
    Si ce priveliste, mama!
    Si bisericile, si casele
    Ma tot gandesc la anul sa fac un circuit prin Franta, daca ma pun pe picioare din punct de vedere financiar!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca este destul de fain un circuit prin Franta. Eu am vazut din ea asa pe bucati, dar mi-ar placea candva sa fac un tur complet.

      Ștergere