De la Gap la Nisa prin Alpii Provensali


Ah, nuuu, n-am plecat nicăieri, deși aș fi vrut eu să scriu acest jurnal "live", de undeva de la umbra unui leandru. Sunt încă acasă, sunt încă pe baricade. Pregătisem acest articol parțial, încă din iunie, dar nu l-am mai continuat, nu știu să spun exact din ce motive. Pentru că așa funcționez eu, mă entuziasmez repede și apoi o las baltă, inclusiv în ceea ce privește blogul, dovadă stând în draft o mulțime de articole începute și neterminate. Cine știe, poate totuși până la pensie le scriu. Însă la începutul verii am fost în sudul Franței. Nu mult, doar un weekend și mai mult cu treabă. Și tot cu treabă ajunserăm și la Gap, iar cu alta a trebuit să coborâm spre Nisa. Păi să tot fie treburi din astea, că nu m-aș supăra să fac drumul Gap-Nisa nici de 100 de ori.

Se făcea că era o o zi de vineri în care nu ne trezeam acasă, ci undeva într-un camping de lângă Martigues, care Martigues este lângă Marsilia. Să tot te trezești așa, cu mirosul Mediteranei la nas. Am pornit spre Gap, un orășel despre care habar nu aveam că există, până cu vreo câteva săptămâni înainte, dar când am văzut unde pe hartă este situat, l-am îndrăgit pe loc. Drumul până acolo l-am făcut pe autostradă, așa că nu prea am nimic de povestit, decât poate una alta despre asfalt, indicatoare, parapete și alte treburi "autostrădești". Pentru că vedeți voi, e bună autostrada asta la ceva, e rapidă, e sigură, e curată, dar până la destinație nu vezi nimic. Da' nimic nene! Pentru că e construită undeva la n-șpe km de orice peisaj frumos, astfel încât să fii sigur că ratezi absolut tot. Bine aș mai adaugă eu și prețul tot la dezavantaje, dar nah, asta este, bine că există măcar și nu ești nevoit să mergi pe drumuri județene atunci când te grabești.

Dar ajunge cu teroria autostrăzii. Ajunserăm la Gap, făcurăm treaba pentru care venirăm, după care pornirăm spre următoarea treabă, care urma să se desfășoare la Nisa. Pentru că nu ne grăbeam prea tare, am luat la roți șoseaua națională, ca să mai vadă și ochii noștrii una-alta, că vorba aia, nu ajungem pe aici chiar în fiecare zi. Pentru că deși suntem în aceeași țară, noi și sudul, ne despart totuși sute de kilometrii, kilometrii care nu sunt atât de ușor de parcurs oricând și oricum. Revenind din nou, am trecut de Sisteron și de Digne-les-Bains, frumoase de vizitat, dar fără timp pentru ele în acel moment. Ne-am văzut de drum și am intrat în munte, la sensul figurat desigur, Doamne ferește să fie la propriu. Șoseaua prin Alpii Provensali, este splendidă și nu mă refer aici la asfalt. Șerpuiește, urcă, coboară, printre stâncile uneori domoale, alteori ascuțite, lăsând loc din moment în moment la câte o panoramă ce-ți ia ochii. N-am făcut poze chiar peste tot, că mai vroiam să mă bucur și cu ochiul liber. În plus nu ne puteam opri la fiecare 5 km, iar din mers e cam greu să-ți iasă o fotografie bună.



 
Moriez- o mică localitate pierdută pe harta Franței, unde am oprit pentru a ne dezmorți fundurile

 

 


Am continuat pe Naționala 202 până ce am dat nas în nas cu Lacul Castillon, al doilea lac ca mărime și frumusețe de pe râul Verdon, după Sainte Croix. Turcoazul lui, ca al întregului Verdon de altfel, este ireal de frumos. Dacă nu l-aș fi văzut cu ochii mei, ai fi zis că a trecut un pic prin photoshop. Dar nu, Verdonul este prelucrat în photoshop de natură. De bine ce este colorat de natură, este construit de om. Lacul Castillon este un lac artificial, format de barajul cu același nume. Pe fundul lacului zace vechiul sat Castillon care a fost inundat odată cu construcția barajului în 1948. Se spune, adică wikipedia spune, că uneori, când apele scad, (nu, nu apar fantomele locuitorilor!) se vede un vechi pod. Tare, nu?

Micul golf Angles de pe lacul Castillon

Lacul Castillon 

Golful Angles 

Am lăsat Verdonul în urmă, să coboare la vale și să-și sape cheile, chei pe care sper cândva să le văd și am continuat spre Nisa, pe un drum îngust, unde muntele se ridica în stânga ta, că să se prăbușească imediat în dreata, în niște râpe amețitoare. Am mai făcut un popas, unul din multele, înainte de satul Rouaine, un alt sat pierdut pe harta Franței, spânzurat pe un vârf de "alp" provansal. Am oprit lângă așa numita Roche Percée, un bolovan scobit, prin scobitură căruia trece chiar șoseaua, bolovan lângă care s-a amenajat expres un mic refugiu, unde să oprești să să admiri pentru câteva clipe satul și roca.



  la Roche Percée

Rouaine

Imediat ce se trece de Rouaine, urmează partea cea mai făină a traseului. Drum de munte în toată regula! Îmi plac la nebunie astfel de trasee, nu mă pot opri din admirat, dar nu neg că la anumite curbe îmi stă inima în loc. Bine că nu conduceam eu! 




După Rouaine șoseaua începe să coboare din munte, trece granița departamentului Alpes de Haute-Provence în departamentul Alpes-Maritimes și întâlnește fluviul Var la Entrevaux, fluviu alături de care vom merge și pe care-l vom vedea cum crește, până la Nisa. La Entrevaux am oprit totuși puțin. Adevărul este că nu ai cum să treci fără să te oprești: obloane colorate, sat fortificat urcat pe un deal, cetate medievală în vârf, intrare sub formă de pod peste râu. Magnifique!

Entrevaux- loc militar strategic în vremea regatului Franței 




Cred că este frumos de vizitat, dar câte nu sunt frumoase de vizitat în zona asta, în țara asta, în lumea asta mare? Cu ce să începi, cu ce să termini, în ce ordine să-ți stabilești prioritățile? Nu știu. Cine oare știe? De la Entrevaux am continuat pe marginea Alpilor Maritimi până la Nisa. N-am mai făcut poze, dar nici n-am văzut ceva spectaculos. Am rezolvat treaba pentru care venisem, iar după ce am terminat am declarat început weekendul. Mare avem, plajă este, munte în spate, pe Coasta de Azur suntem. Ce să cerem mai mult? Hai să ne bucuram de soare și de vara care abia începea si ne plimbăm la pas prin Nisa!


Nisa arata la fel că ultima dată când o văzusem, poate chiar mai frumos, dat fiind că era vară. Deși vară, iarnă, pe aici nu prea contează, oricum totul e colorat în jur. Am făcut o plimbare prin centrul vechi, împreună cu o prietenă care locuiește în oraș, după care ne-am retras la o terasă, pentru o bere rece. Mi-a plăcut Vieux Nice, centrul istoric din Nisa, mi-au plăcut clădirile sale atât de colorate și străduțele înguste, mi-a plăcut aerul atât de italian pe care îl respiră. De fapt, să zic sincer, îmi place orașul ăsta cu totul!
 
Place du Palais de Justice


Cours Saleya- principala stradă pietonală din centrul vechi al Nisei


Palais de Justice 

Rue de la Prefecture



Baie des Anges (Golful Ingerilor)


Oare unde  merge?

După vreo câteva ore vine și vremea să o luăm din loc. Și ce greu mai îmi este să o iau din loc, când locul respectiv este Nisa! Dar asta este, trebuie să mai mergem și acasă, mai ales că seară începuse să se lase. M-am consolat totuși cu gândul că în seara aceea acasă era la Marsilia, nu în Tours, ceea ce m-a motivat un pic să las Coasta de Azur în urmă. Off, grele mai sunt despărțirile astea!

Citeste si articolul anterior: Weekend Provence-Alpi-Coasta de Azur

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

37 comentarii:

  1. Ce locuri de vis! Nici nu mă mir că nu te-ai săturat să sorbi cu privirea acele drumuri! Sunt tare frumoase! Mie îmi place orășelul pierdut pe harta Franței. Știi, uneori ce e mai frumos, lipsește!;)
    Te pupic! Weekend frumos să ai, Lari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-au placut Maria!
      Weekend frumos si tie! Pupici!

      Ștergere
  2. si mie mi-a placut Nisa. iar traseul, dinspre Alpi spre Coasta si apoi spre Provence, sau spre Toulon/Hyeres, sau spre Montpellier, merita facut incet, cu zeci de opriri, in stilul frantuzesc.
    Sisteron chiar merita o oprire, la fel si Digne, de Verdon nu mai zic, mai jos un pic e Valensole, daca e vara e lavanda...da cate nu merita pe acolo...timp sa ai. amintirile ma chinuesc :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citisem despre Sisteron si Digne la tine, dar asta este, cu urmatoarea ocazie.
      Lavanda n-am prins ca era iunie. M-am cam suparat un pic, ca tot vedeam pe marginea drumului indicatoare cu lavanda in sus, lavanda in jos.
      Cine stie poate candva o merg si sa stau mai mult prin zona. Dar cred ca tre' sa stau vreo cateva luni ca sa vad cam tot ce as vrea, ca sigur 3-4 zile nu-mi ajung :)).

      Ștergere
  3. tare-mi plac plimbarile cu tine :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Armonia arhitecturală, curățenia și dragostea de frumos, aș spune perfectă, te încântă permanent la francezi. Întoarcerea la ale noastre ne face să spunem ”Off, grele mai sunt despărțirile astea!”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt multe locuri faine de care te desparti cu greu. Desigur te poti intoarce cu alta ocazie. Insa cate alte locuri frumoase ce merita descoperite mai sunt?!...

      Ștergere
  5. Niciodată nu pot să citesc ceea ce scrii... îmi plac prea mult imaginile! :) App. știai ca verdele relaxează?
    Ce să spun?! Cine s-ar sătura de albastrul transparent al apei sau de verdele arbotrilor?! Imaginile sunt... magnifice e puțin spus!
    Un weekwnd minunat! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai atunci sa pun mai putine poze!!:))
      Glumesc! Multumesc Iuliana, ma bucur ca iti plac.
      Stiam ca albastrul relaxeaza, dar cred ca depinde de fiecare individ. De exemplu si pe mine ma relaxeaza mai mult verdele, dar verdele acesta al naturii.
      Weekend placut si tie!

      Ștergere
  6. Drumul este o calatorie, uneori uitam asta, uneori e prea scurta ca s-o realizam(cu avionul), dar sunt si momente cand avem parte de mai mult si daca si peisajul ajuta, ce poti cere mai mult?!?
    Lacul ala verde e de poveste, dar sa-l vezi in contextul unei calatorii si asa pitoresti este si mai si. Incep sa cred ca Franta e tara cu cea mai mare densitate in frumuseti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil are cea mai mare densitatea de frumuseti, insa ce este de admirat este faptul ca oamenii astia stiu sa le valoficice si asta e foarte important. Uneori ma gandesc ca ei ar fi in stare sa faca si dintr-un simplu bolovan un obiectiv turistic, dupa ce l-ar fi dichisit si promovat bine.

      Ștergere
  7. Fantastic !!! Eu e de ajuns sa vad orasele in piatra, lacuri cu o apa cristalina si deja ma indragostesc :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac la nebunie astfel de orase in piatra, fortificate. Nu cred ca m-as satura vreodata sa le vad sau sa ma plimb pe stradutele lor...

      Ștergere
  8. Povestesti foarte frumos si cu lux de amanunte, parca ieri ai trecut prin acele locuri. Ai o memorie fantastica si o mare bucurie a scrisului. Eu nu ma incumet prea des sa public articole de o asemenea amploare. Nu multa lume stie cata munca se ascunde in spatele lor.
    Dincolo de orasele colorate si cetati medievale, eu sunt fascinata si de lacuri si golfuri. De aceea, am ramas impresionata de frumusetea Golfului Angles si a Lacului Castillon. Peisaje de poveste! :)

    Un weekend minunat iti doresc, Larisa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar este destul de multa munca, insa imi face placere sa o fac, chiar daca pentru asta public ceva mai rar pe blog. Apoi sincera sa fiu, Nice, mie mi-e mai usor sa scriu despre calatorii, plimbari, sa povestesc intamplari. Parca ideile curg de la sine, iar uneori incerc chiar sa ma limitez, pentru ca am tendinta sa scriu un roman :)).

      Multumesc, un weekend frumos si tie!

      Ștergere
    2. Larisa nici nu poti crede cata admiratie am pt tine.Spun asta pt tu stii cum sa bucuri sufletele si ochii a mii de alte fiinte cu tot ce prezinti in blogul tau .Imi place mult sa calatoresc si o parte de Franta am vizitato dar imi doresc si mai mult.

      Ștergere
    3. Multumesc mult Viorica pentru cuvintele frumoase!

      Ștergere
    4. Simt pt tine o afinitate speciala inconstient ma faci fericita sa merg cu tine in toare locurile si sa vad prin oghii tai Multumesc ca existi!!!11

      Ștergere
    5. Ma bucur Viorica ca iti place sa calatoresti, chiar si asa, imaginar, odata cu articolele mele. Pana la urma asta este si scopul lor, al blogului...

      Ștergere
  9. Aproape acelasi drum l-am facut si noi anul trecut cand am tras o fuga la Nisa si in Monaco. Am coborat autostrada de la Grenoble si apoi am intrat pe N202 din acelasi motiv, sa admiram sudul Frantei. La acelasi lac Castillon ne-am oprit si noi atrasi de culoarea apei. Pfff, si ce priveliste de pe terasa hotelului am avut...amintiri frumoase ne-ai starnit Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur!
      Verdonul nu poate oferi decat privelisti inedite si nu poate lasa decat aminiti frumoase. E ceva cu adevarat special...

      Ștergere
  10. Si eu as face drumul asta de cateva ori !Ce norocoasa esti Larisa ca locuiesti in Franta, e o tara SUPERBA !!! Datorita tie o descopar mai mult pe zi ce trece si ma indragostesc de ea, vreau sa ajung in atatea locuri, cred ca am nevoie de o vacanta de 3 luni acolo si un castig consistent la loto !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) asa ma gandesc si eu, ca as avea nevoie de un castig consistent la loto!
      Da, este o tara frumoasa, sunt multe de vazut si pe zi ce trece descopar alte si alte locuri. Probabil as putea sa-mi planific toate vacantele pana la pensie, fara sa trec granita :)).

      Ștergere
  11. Iarba din prima imagine e ca o catifea verde. E splendida, parca te invita sa stai intins pe ea...de fapt mie mi-ar parea rau sa stau pe ea, sa n-o stric cumva.
    Lacul Castillon e o frumusete turcoaz...piatra aceea e deosebita ca si ideea de a o pastra acolo.
    Toate locurile sunt frumoase. Ce strazi inguste sunt in Nisa! M-au mirat putin.
    Sa stii ca si eu am o multime de articole in draft, incepute. Nu cred ca vor ajunge sa fie definitivate prea multe dintre ele. :)
    O noapte buna, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar am stat intinsa pe iarba Elly, pentru ca intr-un anume loc, soseaua era blocata, intrucat dinamitau muntele pentru un nou tunel. Asa ca a trebuit s asteptam vreo jumatate de ora.

      Cat despre articole, eu cred ca depinde si de stare. Cand incepi un articol ai o anume stare, anumite ganduri. Iar daca nu il termini atunci si nu il publici atunci, starea, gandurile, emotiile vor disparea si nu va mai avea nici un farmec...

      Ștergere
  12. Cred că am mai zis pe aici pe la tine că Sudul Franței mi se pare o țară separată de Franța din rest, mi se pare că seamănă mai mult cu Italia decât cu Franța de Nord sau chiar Franța Centrală. Cu siguranță este un joc al influențelor în arhitectură și în stilul de viață... Ca de exemplu și în România, cum se joacă influențele săsești și secuiești în Transilvania, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e altfel clar! De fapt fiecare regiune a Frantei este altfel, in functie de influentele de langa: Alsacia este mai germana, Pirineii sunt mai spanioli, iar sudul, sudul este mai italian. Ca si la noi de altfel...

      Ștergere
  13. Superbe pozele!
    Cu siguranta Coasta de Azur este una dintre cele mai frumoase locuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ma gandeam si eu...
      Multumesc Raluca!

      Ștergere
  14. Ce frumoasă plimbare, chiar că ai avea în Franţa subiecte pentru cinci vieţi şi zece bloguri! :) Faină ţară poate să fie, nu ştiu dacă există vreun sătuc pe acolo care să nu te cucerească aşa, un picuţ măcar, dacă nu definitiv. De munte, mare, lacuri, de astea nu mai spun. La cât mai multe plimbări unde îţi doreşti, Larisa, şi pentru toamna care tocmai vine peste noi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) cam asa ceva! Timp si bani pentru plimbari, apoi inspiratie pentru scris sa fie! :)
      Multumesc Mira! Asemenea iti doresc si tie, o toamna plina de cutreierat locuri cat mai faine!

      Ștergere
  15. Buna, Larisa! Imi poti recomanda, te rog, o zona frumoasa de munte (sau mai multe), cu iarba multa si peisaje care sa taie respiratia, in apropiere de Nisa (sa zicem maxim 200-250 km departare)? Cautam un loc in care copilul sa alerge in voie, in care sa mancam bunatati si sa ne umplem de frumos. Multumesc! Iulia V.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In principiu cam toata Coasta de Azur are peisaje care iti taie respiratia. Insa pe coasta majoritatea sunt orase, sate, mai greu de gasit locuri linistite. Ceva mai departe ar fi satele din Provence..
      Iti recomand cateva site-uri ale oficiilor de turism din zona. Poti cauta acolo ceva care sa corespunda preferintelor tale.
      Oficiul de Turism al Coastei de Azur: http://www.cotedazur-nature.com/?lang=EN
      Oficiul de turism Nisa: http://en.nicetourisme.com/
      Toate cele bune!

      Ștergere
    2. Multumesc tare mult! Pot sa-mi spui, daca iti mai amintesti, desigur, unde au fost facute primele doua poze? Exact acolo vreau sa merg :) Salutari si ganduri bune! Iulia V

      Ștergere