Lacul Varennes- porumb si lavandă

Gata, s-a zis cu vara la mine! A fost, a trecut, s-a dus. S-a terminat cu plaja, bălăcelile, picnicurile, sandalele, maiourile. E vremea să scoatem puloverele, pantalonii, încălțările de toamnă. Doar 17 grade au fost azi la amiază în Tours. 17 grade la care se adaugă vremea mohorâta și ploaia mocănească. Am ieșit de dimineață cu Azorel, să facem plimbarea obișnuită și vă spun sincer că am cam degerat, deși aveam adidași în picioare și un hanorac pe mine. Însă până la urmă ce pot să cer, încă o săptămână și va fi toamnă în toata regulă. Să nu mă plâng totuși, are și toamnă părțile ei frumoase, zilele ei însorite, dar parcă, nu știu de ce, vara asta n-aș fi vrut să se termine vreodată...


Până duminica viitoare, când începe toamna calendaristică, toamna în care voi schimba și prefixul vârstei, am pregătit mai jos un set de fotografii de vară, făcute cu vreo două săptămâni în urmă, la Lacul Varennes. Am mai povestit despre el, e un lac unde mergem frecvent, mai ales de când Andrei a pescuit acolo o știucă și trei crapi. De data asta, eu am preferat o plimbare în jurul lacului, în loc de stat la soare și scăldat. Oricum, nu prea avem la ce soare să stau, era cam nor!  Așa că mi-am luat aparatul foto la spinare, pe mama și pe Azorel, pe care chiar dacă n-aș fi vrut să-l iau, tot m-ar fi urmat, așa cum mă urmează peste tot prin casă, chiar și când intru la baie și mă așteaptă la ușă. Turul Lacului Varennes nu este tot una cu o drumeție pe verticală, pe un munte, sau cel puțin pe un deal, nici nu exista ceva remarcabil de văzut, în afară de lanuri de porumb, copaci, văcuțe și ceva lavandă, dar e plăcut pentru picioare și minte. 

Era liniște. Atât de liniște și pace încât îmi puteam auzi parcă gândurile, chiar dacă pe mal erau ceva mașini trase, oameni care se relaxau în jurul unui grătar, sau la peste. Nimănui nu-i urlau boxele, nimeni nu râdea în hohote, nimeni nu făcea gălăgie, asta doar dacă  nu vrea să fie dat afară, sau să primească vreo amendă usturătoare. Am mers așa, agale, cu aparatul în mână, până am făcut tot turul lacului. Vreo 2 ore cred că a durat, nu mai mult.  A fost plăcut, fără să fie ceva excepțional. Am respirat aer curat, m-am mișcat, am admirat natura, așa în toată simplitatea câmpiei. M-am întors, am servit masa și am continuat lenevind pe iarbă. Nimic complicat, nimic inedit si totuși o duminică excelentă!

 Ghinde încă verzi

  Plaja amenajată, în aceea zi aproape goală.

Văcuțele erau tot la păscut, sau mai bine zis la siesta de după masă. 


Nici o canoe, nici un caiac de data asta. Liniște... 


Unii au câmpuri de lavandă, eu am de lanuri porumb. 


 În scurt timp pădurea aceasta va fi colorată de toamnă.  


De veghe în lanul de...porumb 


Se poate face înconjurul lacului și cu bicicleta







Bărci cu pânze, numai că lipsea vântul în ziua respectivă 

Ah, dar uite și o tufă de lavandă!!!


Plină de fluturi. Mulți fluturi, dintre care eu abia am reușit să fotografiez unul... 


Lavandă pe malul lacului Varennes! Mirosea teribil de bine, parcă n-aș mai fi plecat


Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

42 comentarii:

  1. Ce frumos !!! Se vede ca te perfectionezi, fotografiile tale sunt din ce in ce mai bune ! Iar zona in care stai e absolut minunata. De cate ori iti citesc blogul de atatea ori vreau sa merg in Franta. Pana o sa ma plimb eu pe acolo, calatoresc prin intermediul tau si imi place !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Georgiana! Cred ca intervine doar exercitiul, pentru ca de studiat carti, cursuri n-am prea avut rabdare.

      Ștergere
    2. Practica e mama invataturii !

      Ștergere
  2. cat este de frumos! si ce fericit zburda Azorel! :) Minunata zona descrisa!mi-ar placea mult sa-mi petrec zilele pe malul lacului... fericita esti ca locuiesti într-o asemenea zona!
    O duminica minunata in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E tare fericit in natura, mai ales daca nu-i prea cald :).
      Si tu locuiesti intr-o zona minunata, cu locuri foarte dragute, unde poti face surte iesiri, din cate observ pe blogul tau.
      Multumesc Carmen, o seara placuta iti doresc!

      Ștergere
  3. Și noi așteptăm să spunem cât de curând "La revedere!" verii. Păcat numai că se duce și soarele odată cu ea!:(
    Te pup, Lari! Am speranța, totuși, că toamna aceasta va trece repede și fără neplăceri!;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai ca dupa ce va trece toamna va veni iarna :(. Asta este, pana la urma fiecare anotimp are farmecul lui.
      Pupici Maria! Bine ai revenit!

      Ștergere
  4. Fotografiile sunt minunate, preferata mea este cea cu Azorel, splendid cadru! :) Iar lacul este foarte frumos. :)
    Eu am gasit lavanda in Gradina Botanica, si i-am facut zeci de fotografii, insa ce m-a mirat a fost ca fluturasii albi(exact cum ai surprins si tu) doar acolo se opreau. Mie mi-a fost greu sa-i pozez asa ca m-am orientat spre altfel de fluturi, ceva mai colorati si mai cuminti. :))
    Ce va invidiez ca la voi sunt doar 17 grade. La noi e canicula...cat curprinde, un soare orbitor, desi speram sa se mai racoreasca. Insa, din cate am inteles, si luna septembrie va fi la fel de calda, deci, ramanem in continuare in sandale si tricouri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac tare mult fluturii, mai ales sa-i fotografiez, insa uite ca pe aici nu prea am vazut. O avea Franta asta de toate, dar uite ca fluturi nu are :)). Intr-adevar acestia albi sunt foarte rapizi, am facut mai multe poze, dar doar cea de pe blog mi-a iesit ceva mai clara.

      Stiu ca la voi este inca vara in toata regula, ceea ce nu ma mira, imi amintesc de canicula care era uneori in septembrie cand eram in tara. E sufocanta, stiu, dar parca nici 17 grade brusc nu e bine. Sper totusi la niste temperaturi rezonabile in septembrie.

      Ștergere
  5. Da... nici eu nu m-am săturat de vară! Îmi plac nespus de mult imaginile pe care le faci... Și noi ne-am în tors dintr-o super-tabără ieri seară, dar nu pot nici măcar să văd pozele (nici pe calculator, nici pe aparat)!!!
    Numai bine! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Iuliana, ma bucur ca iti plac!
      Cum a fost tabara? Sper ca te-ai distrat si ca te-ai intors cu amintiri placute! Sper sa scrii mai multe pe blog.

      Ștergere
    2. A fost chiar frumos, dar, din păcate (așa cum ți-am mai zis) nu mai avem nici o poză și trebuie să primim de la alți copii cu care am fost. Așteptăm. Voi scrie multe, poți fi liniștită!;)

      Ștergere
  6. Povestea ta este un balsam pentru sufletul meu.

    RăspundețiȘtergere
  7. In fata naturii trebuie sa taci, e cea mai frumoasa multumire ce i-o poti aduce. Superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine spus! Ai dreptate, e foarte adevarat...

      Ștergere
  8. La mine e un fel de vara-toamna. Temperaturile sunt in jur de 20 plus si minus, depinde de zi, iar sambata a fost tare ciudat. a plouat torential toata ziua, insa n-a fost frig. Bine, eu eram infofolita in geaca, insa copiii care au iesit la plimbare in pauza dintre prima parte a ploii torentiale si a doua parte, purtau doar tricou, pantaloni scurti si slapi. Nu stiu cum pe Valea Loarei, insa pe la Londra au preconizat o toamna calduroasa. Sa vedem, sper ca vara n-a mancat-o lupul caci inca nu m-am saturat nici eu.
    Pozele sunt superbe, Azorel e un scump de imi vine sa-l pup pe nasucu-i umed.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Tina!
      Din cate am observat nu sunt mari diferente de temperatura intre Londra si regiunea mea. Nu suntem foarte departe. Deci daca la voi au anuntat o toamna calduroasa, nu pot decat sa sper ca asa va fi si pe aici.

      Ștergere
  9. Pozele cu lavanda sunt superbe!
    Nu te speria de pe acum, poate o sa mai fie un pic de vara, mai e inca timp!
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Asa m-am gandit si eu, ca mai e loc de putina vara...

      Ștergere
  10. Sa stii ca si la mine au fost 17 grade cateva zile, dar si-au revenit la 25 cu ”feel like” 35 de la umiditatea mare. Oribil, dar se pare ca au trecut si astea, iar acum e o vreme ciudatica, un fel de vara pe jumatate.
    Tot pe langa casa m-am invartit si eu si tot porumb e si la mine, chiar si o tufa de lavanda si dupa cum stii, fluviul cu apele sale late de-i spune lumea mare...

    Zilele astea chiar ii simt lipsa unui "Azorel" care sa ma scoata fortat la plimbare ca maine-poimaine vine toamna si se cam termina sezonul de orice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce nu va luati un catel? Cu el vei iesi afara vrei nu vrei, fie vara fie iarna, cel putin de doua ori pe zi. Im plus zilele o sa ti se para mai pline si mai vesele cu el alaturi :).

      La voi e urata problema umiditatii! Dar de acum vine toamna, banuiesc ca va fi mai respirabil aerul.

      Ștergere
    2. Doar cand o sa am casa la curte o sa am si catel. Pisica poate... candva, cand ne-om stabili undeva.
      Vine toamna sa stii, a dat iama in copaci :D

      Ștergere
    3. Daca vrei un caine de talie mare sau medie, ai dreptate, ai nevoie de curte. E cam chinuitor pentru el intr-un apartament. Si noi speram intr-o zi sa ne mutam la curte si ma gandesc atunci la inca un caine, poate unul mai mare.

      Ștergere
  11. A fost un sezon estival plăcut, e o plăcere să citim ce scri... Ce bine ar fi să crie cineva așa și despre meleagurile noastre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Sunt multe bloguri care scriu frumos si cu pasiune despre Romania.

      Ștergere
  12. Larisa draga, de azi-noapte (spre dimineata) am incercat sa citesc articolul dar am picat de somn. Il vazusem pe Azorel si eram incantata dar n-am putut mai mult. M-am trezit cu laptopul in brate, cu gandul la micul Azorel.
    Despre despartirea de vara eu as scrie cateva zile la rand, asa, de mare tristete. Stii cat ma intristeaza venirea toamnei? Probabil ca si in privinta aceasta semanam.
    Totusi, chiar daca fotografiile au vreo doua saptamani, constata ca la voi vegetatia este foarte frumoasa, totul e verde. Pe la noi vegetatia este deja ingalbenita de mult. Se vad aspectele de toamna peste tot. Porumbii s-au cam cules in unele zone ale tarii.
    Foarte frumoasa linistea de pe lac. Fotografia aceea (unde vorbesti despre canoe si caiac) m-a incantat in mod special, apoi cea cu Azorel, dragul de el. :) Insa toate fotografiile sunt frumoase. Ghinda, ca de ea era sa uit, e foarte draguta. N-am mai vazut de mult o ghinda.
    S-a stricat vremea si pe aici. Au venit ploile, chiar si acum ploua...
    O noapte buna, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca aici vegetatia este inca verde pentru ca vara incepe ceva mai tarziu. De exemplu si mama se mira de cat de mic este porumbul prin regiunea mea fata de Romania. Alta explicatie nu gasesc. Apoi, o mare parte din vegetatia de aici, mai ales cea ornamentala din orase, parcuri, este verde tot timpul. Sunt multi artbori mediteraneeni pe care i-au adaptat aici, sa dea bine in anotimpul rece, sa nu fie chiar totul fara frunze.
      Te pup Elly, o zi frumoasa sa ai, chiar daca e sfarsit de vara!

      Ștergere
  13. Foarte frumoase pozele! Ai noroc ca stai intr-o zona atat de frumoasa si de rustica si aveti masina si puteti face weekend break-uri prin imprejurimi! Anul acesta am mai facut si eu in Ro!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, masina este si aici oarecum esentiala. Merge si fara, sunt trenuri si autobuze, dar nu atat de multe cat sa acopere fiecare coltisor indepartat. Sunt multe locuri faine efectiv in mijlocul pustietatii, nu prea ai avea cum sa ajungi fara masina. In plus nu te potrivesti mereu cu orarele autobuzelor, mai ales ca in weekenduri sunt ceva mai rare.

      Ștergere
  14. Buna ziua,

    Imaginea padurii inverzite ma duce cu gandul la padurea de stejar din zona Muzeului Satului Maramuresean. Si acolo, chiar daca vara este pe duca, toamna va asterne un covor deosebit de frunze, cu nuante extraordinare. Poza dvs cu barcile din panze este minunata!

    RăspundețiȘtergere
  15. foarte frumoase fotografiile
    http://idareyoutobefashion.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
  16. tare-mi doresc sa ma plimb intr-un lan de lavanda! nici in nu am vazut de muuulllttt timp!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, si eu! Abia am gasit o tufa de lavanda.

      Ștergere
  17. cat de frumos, ce peisaje linistitoare...de vis !

    RăspundețiȘtergere
  18. M-am plans mereu ca n-am fost mai nicaieri niciodata. De cand am gasit jurnalele de calatorie si al tau printre ele mai pasesc prin lume cu fascinatie. Am inteles ca natura e totusi cea mai de pret comoara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Clar! Si eu sunt de aceeasi parere, peisajele create de natura sunt cele mai inedite.

      Ștergere
  19. Ce fotografii frumoase, Larisa, simţeam mirosul lavandei... chiar dacă a fost acolo, o tufă, arată aşa de bine. Îmi place tare mult, sper să ajung şi eu într-o bună zi prin lanuri de lavandă, că de porumb avem şi aici din plin... :))) Ce minunat este că ai acolo în apropiere locuri aşa de frumoase în care poţi merge să te relaxezi cu adevărat şi să te bucuri şi de linişte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu imi doresc sa mai vad lanuri de lavanda. Cand am ajuns in Provence era la inceput de vara si inca nu era inflorita.

      Dar stii, copilaria mea a fost invaluita de parfum de lavanda. Se cultiva undeva, langa Bucuresti, la vreo 40 de km, la o statiune de cercetari agricole, unde lucrau parintii mei. Erau campuri intinse, exact ca in Provence. Era minunat! Acum din pacate nu se mai cultiva, nu mai sunt bani pentru asta :(...

      Ștergere