Drumul vinului Saint Nicolas de Bourgueil

Ce se întâmplă toamna??? În afară de faptul că eu îmbătrânesc cu un an... Toamna se culeg strugurii. Și ce se face cu strugurii??? Se mănâncă... Sau???? Se transformă în vin! Dacă cineva mă întreabă ce avem noi în zona aceasta, primele lucruri care mi-ar veni în minte ar fi: castele și vinuri. Dacă mergi cu mașina prin regiune, pe un drum național eventual, nu o să vezi altceva decât vii, din care răsar, din loc în loc, castele, mai mari sau mai mici, mai turistice sau nu. Nu știu să zic care îmi plac mai mult, vinurile sau castelele, dar mai bine nici că aveam cum să nimeresc. Eh, poate nimeream și mai bine dacă din vie vedeam niște piscuri muntoase veșnic înzăpezite, dar asta este acum, nu le poți avea chiar pe toate. Până una alta, mă mulțumesc cu vie cât văd cu ochii. Pe acest principiu am pornit la început de septembrie pe drumul vinului la Saint Nicolas de Bourgueil, să ne plimbăm pe vii, să degustăm licori magice și să ne clătim ochii cu peisaje frumoase. Așa, ca la început de toamnă.


Fiind o regiune viticolă și oamenii aceștia având o mare pasiune a vinului, toamna pe Valea Loarei se organizează o sumedenie de evenimente ce se învârt în jurul licorii lui Bachus: târguri, festivaluri, drumeții, sărbători ale culesului, ale recoltelor, tot ce vrei și ce nu vrei. Printre ele se numără și ceea ce aici se cheamă Vignes, Vins et Randos (Vii, vinuri și drumeții), eveniment care se ține în fiecare an, timp de 2 zile, în primul weekend din septembrie. Noi nu știam despre el până anul trecut, când niște cunoștințe, fii de viticultori din regiune, pasionați până peste cap de vinuri, ne-au iunvitat să mergem cu ei. V-am povestit la momentul respectiv despre drumul vinului Saumur Champigny. Ne-a plăcut la maxim, astfel că Vignes, Vins et Randos a devenit cel mai așteptat eveniment pe 2013. Prognoza nu arăta încurajatoare, dar nici nu conta. Putea să plouă, să ningă, sau să vină uraganul, sâmbătă, 7 septembrie, eu trebuia să mă plimb cu paharul de gât prin vie.

Cum se desfășoară treaba la Vignes, Vins et Randos en Val de Loire? Păi... timp de 2 zile, în primul weekend din septembrie, după cum spuneam și mai sus, aproape fiecare podgorie din regiunea viticolă a Loarei organizează drumeții tematice prin vii, cu explicații și degustări. Partea proastă a problemei este că multe dintre drumeții se suprapun, în aceeași zi și la aceeași oră, astfel încât, într-un an, nu poți face decât cel mult două, una sâmbătă după-amiaza și alta duminică dimineața. Și hai să fim serioși, drumeția de duminică e ca și cum n-ar fi, cine merge să deguste vin la 10 dimineața?! Sâmbăta mai este cum mai este, întrucât se pleacă în jurul orei 14, numai bine, ca să ai timp să te trezești târziu, să iei și micul dejun, chiar și prânzul, astfel să nu mergi la degustare cu stamacul gol. Inițial am fost un pic cam dezamăgită, pentru că eu aș fi vrut să fac cât mai multe într-un singur an, dar apoi mi-am dat seama că organizatorii au luat o decizie inteligentă, să suprapună drumețiile. Vă dați seama ce ar fi inseamnat ca oamenii să facă 3-4-5 drumuri ale vinului într-un weekend? Ar fi inseamnat ca evenimentul să-și schimbe numele în "stare de ebrietate generală en Val de Loire". 


Pe scurt, se ajunge la locul cu pricina, la punctul de plecare al drumeției alese, informație pe care o aflii cu ușurință de pe internet, de pe site-ul oficial, sau prin viu grai de la prieteni, îți iei în primire paharul, de sticlă și cu picior, ar fi o jignire să servești vinul altfel, Doamne ferește în pahar de plastic. Ți se dă și un suport cu un cordon, să-ți agăți paharul la gât ca să nu faci scurtă la mână, sau poate ca să nu verși vinul pe tine mai la sfârșitul drumeției, când picioarele tale vor refuza să mai meargă drept. Primești și un rucsac din pânză să-ți bagi în el catrafusele, un plan al drumeției cu diverse informații pe scurt, nu multe, că vorba aia cine mai citește când e rost de băutură și diverse obiecte promoționale, gen pixuri și alte minuni.

Plătești desigur, doar nu credeați că e gratis, o taxă de 4 euro de persoană (sumă care este diferită în funcție de podgorie, dar se învârte oricum în jurul a 5 euro, nu mai mult) și pleci la drum în grupuri de câte 30-40-50 de oameni, copii, câini și alte ființe dornice de randonnées pe coclauri viticole. Nu vă închipuiți că de 4 euro bei de stai în cap, este vorba doar de degustări, însă la sfârșit ai posibilitatea de a cumpăra sticle de vin direct de la producator. Anul acesta furăm vreo 5 grupuri cred, fiecare de vreo 30-40 persoane, doar la Saint Nicolas, fiecare cu 2-3 oameni ca ghid. Pe valea Loarei s-au organizat 15 astfel de drumuri. Vă las pe voi să faceți calculul, câți oameni au participat în total aproximativ, ca să vă faci o idee despre cât de apreciate sunt drumețiile prin vie cu degustări pe aici.


Podgoria Saint Nicolas de Bourgueil este situată în jurul localității cu același nume, la granița dintre provinciile istorice Touraine și Anjou. Da, fac ce fac și tot acolo în Anjou ajung. Viile sunt așezate pe colinele domoale ce domină Loara și se bucură de un sol nisipos-argilos și de un climat cu influențe oceanice, condiții care fac vinurile probabil așa de bune. Soiul de strugure dominant este cabenet franc, soi ce dă vinuri roșii și rosé, echilibrate, suple, seci și demi-seci, cu ușoare arome de fructe roșii, sau violete. Cu o tradiție în viticultură ce coboară încă în perioada romană, cu denumire de origine controlată obținută în 1937 și o producție anuală de aproximativ 59 000 hl de vin, din care doar 2% rosé, vinurile Saint Nicolas de Bourgueil au devenit unele dintre cele mai apreciate dintre vinurile Loarei. 
Drumeția a durat vreo 4 ore, timp în care am parcurs 6 km. Am mers prin vii, unde am făcut câteva mici popasuri pentru explicații, apoi ne-am oprit să degustăm la diverși producători. Toate viile aparțin viticultorilor obișnuiti, care dețin un teren și o savoire faire tradițională, de obicei moștenită din tată în fiu, unii mai mai mari sau mai mici, după posibilități, toți producând același vin, după aceleași norme și toți strânși în asociații și sindicate care îi ajută să-și se dezvolte și să-și vândă producțiile. Am vizitat și o cavă, piviniță pe românește, unde se păstrează vinul. Populare aici sunt beciurile naturale, în piatră, beciuri care păstrează o temperatură și un nivel de umiditate propice maturării naturale și îmbătrânirii frumoase a vinului.   

Am degustat vin roșu și rosé, acompaniate de produse locale, brânzeturi, rillettes, foie gras, am asculat muzică în vie și ne-am întors de unde am plecat, în sala de festivități din sat, un fel de cămin cultural local. Acolo producătorii așteptau să-ți împărtășească din cunoștințele lor viticole și să-ți vândă vinuri. Erau expuse și câteva fotografii, ale fotografilor locali, tema fiind desigur via și vinul, fotografii care au făcut deliciul serii pentru mine. Fiecare participant la tur a primit din partea organizatorilor la sfârșit o viță de vie într-un ghiveci ca amintire. Cum noi nu avem curte, cum via nu crește în ghiveci și cum primisem două (noroc că nu-i dădură și lui Azorel una!) i-am rugat pe prietenii noștri să le ia, părinții lor locuind la curte chiar în Saint Nicolas. Au fost de acord, deci credeam că am rezolvat treaba cu via. Numai că, atât cât am mai stat noi pe acolo la un pahar, am hotarât să băgăm via în mașină (la noi) urmând să le-o dăm la final. Desigur că toată lumea a uitat, așa că m-am trezit acasă cu 5 vițe de cabenet franc, cu tot cu indicații de plantare și îngrijire. Să fie ăsta un semn? O chemare? Momentan sunt în ghiveci pe balcon, însă urmează să le plantez pe terenul unui alt prieten. Cine știe, poate ne apucă dragul de viticultură!

În concluzie, a fost frumos, mai ales că vremea a ținut cu noi. Inițial când văzusem prognoza mă cam speriasem, deja îmi făcusem planul să scot de la naftalină bocancii și hainele de munte, dar până la urmă s-a dovedit a fi soare și vreme de mânecă scurtă. Cu toate astea, mi-a plăcut mai mult anul trecut la Saumur, peisajul acolo fiind cu mult mai interesant și  organizarea cu mult mai bună. În plus la Saumur am vizitat mai multe cave și am făcut o plimbare prin satul Turquant, ceea ce mi s-a părut un pic mai diversificat. Anul acesta peisajul n-a fost la fel de spectaculos, nici organizarea prea bună, dar fu fain în orice caz. Eh, peste tot sunt plusuri și minusuri, cert este că abia aștept acum anul următor! Nu știu unde vom merge încă. Poate ne vom depărta ceva mai mult de casă, spre ocean, la Nantes, să gustăm muscadetul de acolo, poate vom alege tousi Chinon, sau ceva mai aproape, nu știm, dar mai este vreme să ne gândim. Sănătoși să fim, că via nu se mută din loc, dar nici nouă nu ne va trece pasiunea vinului prea ușor!






























Cine a mai făcut drumuri ale vinului și unde? Cine ar fi tentat de asemenea experiențe? 

Eu aș face unul prin Toscana...Nici nu vreau să mă gândesc ce aș bea, ce aș gusta și mai ales, ce aș vedea acolo!!!
 

 
PS1: În cazul în care, printre multele poze pe care le-am inserat aici, mi-au scăpat vreunele, iar voi aveți curiozitatea să le vedeți pe toate, le găsiți în albumul de pe picasa.
 
 PS2: Ca să vedeți pozele la dimensiune originală, dați clic pe prima și apoi scroll, sau click în continuare, sau săgeată, sau ce vreți voi, până la ultima.
 

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

40 comentarii:

  1. Doamne ce minunatie...si eu am facut aici la Treviso o zi pe o parte din La strada del Vino....e fantastica !!! Tentatia Toscanei o am si eu :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, Toscana! Imi plac vinurile de acolo, doar ca pe aici nu prea gasesc. Cum sa vanda astia pe aici vinuri italiene?! :))

      Ștergere
  2. hai noroc atunci :)
    am facut si eu vinul...cam 120 litri...dupa ce se aseaza poti face un alt drum al vinului sa te servesc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am facut un tur al castelului care se numeste Luchey-Halde si care se afla in Pessac la cativa km-etrii de Bordeaux, 2 ani la rand, apoi in 2011 am mai fost si in St Emilion unde se organizeaza vizite la cele mai renumite podgorii din zona...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, in zona St Emilion as merge si eu. Sotului meu ii plac tare mult vinurile de acolo.

      Ștergere
    2. "St-Emilion" sunt cele mai bune si cele mai scumpe vinuri din Franta, dupa vinul de Bordeaux, desigur

      Ștergere
  4. Foarte frumos articol. Ce locuri minunate. Ce ordine si ce organizare. Si viile acelea asa de frumos aliniate. Mi-ar placea sa fiu pe acolo in perioada asta, cu atatea festivaluri si degustari de vinuri. Si ce vinuri. Francezii sunt renumiti pentru vinurile lor minunate, imi inchipui ce licori parfumate ai degustat acolo.

    O zi cat mai frumoasa, Larisa! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca este vorba de pasiune si traditie, o traditie veche de secole.

      Da, e chiar placut sa vizitezi Valea Lorei toamna, pe langa peisaje colorate, te poti bucura de o multime de evenimente viticole.

      multumesc, la fel si tie!

      Ștergere
  5. Ce peisaje pitoreşti! Doamne, n-ai vrea să vezi cum arată viile din Moldova că-ţi vine să plângi! :(
    Săptămâna viitoare ne pregătim şi noi să facem vinul! În familie la noi este o tradiţie de peste 30 de ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate stiu :( si este trist! Insa am citit si am auzit ca incepe sa se miste ceva si in ceea ce priveste viticultura din Romania.

      Si bunicul meu facea vin, din pacate n-a mai rams nimeni care sa duca traditia mai departe. Ce frumos ca in familie la voi s-a pastrat!

      Ștergere
  6. Eu am facut o excursie tematica in Romania in anul 3 de facultate. 10 zile de degustari de vinuri. A fost o experienta, ce sa zic!
    Eu nu sunt mare consumatoare, adica spre deloc, in afara de vinul de Porto (care cand am fost in Porto l-am cam degustat si la crama si mai apoi in tara) nu prea beau vin. Tatal meu e producator ... poate de aceea nu ma prea pasioneaza ...
    In tinerete am baut prea mult :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce tare! Nu stiam ca tatal tau este producator de vinuri. Pai inseamna cu tu probabil ai inceput sa te saturi de ateatea vii, vinuri, podgorii :).

      Intr-adevar, pentru cineva care nu este prea pasionat de vinuri, drumurile astea nu sunt tentante. Poate doar sa fie pentru experienta in sine, plimbare si fotografii.

      Ștergere
    2. M-as duce pentru experienta. Pentru fotografii si mici degustari. Cu branza, la o poveste, merge :) mai ales ca e tematic in regiune.

      Ștergere
  7. exact ce banuiam, dupa struguri urmeaza vinul :)
    normal ca si Azorel a avut pahar :)))))
    noi tot am zis ca facem treaba asta prin Provence dar n-am mai apucat (sunt atatea de vazut/facut ca nu ai timp de toate, vorba aia nu ne-au ajuns 2 ani)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost si Azorel mebru al grupului cu drepturi depline :)).

      Prin Provence si mie mi-ar placea un drum al vinului! Insa vorba ta, la cate sunt de vazut pe acolo, de unde timp pentru toate. Poate nimeresc vreodata toamna...

      Ștergere
  8. Cine ar fi tentat de asemenea experiențe? :)) Eu, Eu, Euuuu :) Off, dar cât îmi place!! Bine, nu mai zic de faptul că și în Toscan aș merge la așa ceva, as merge de fapt oriunde s-ar organiza, deci si in România.

    OK, pozele cu vie cât vezi cu ochii sunt DEMENTIALE (mă mai uit odată la ele pe Picasa), m-as arunca acolo in ele ca de pe o scenă peste o multime :)) Nu ca am făcut asta, daaar :P

    Splendide weekenduri acolo pe la voi :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Bia! :*
      Incercam pe cat permite timpul, banii si vremea sa facem diverse activitati in weekenduri, sa profitam de ce ofera zona.

      Ștergere
  9. Normal ca as fi tentata, dar mai mult pentru peisaje, fotografiat si atmosfera decat pentru degustat. Nu prea sunt eu cu vinul... Cu alcoolul in general. Dar cred ca este o experienta inedita. Eu iubesc mult strugurii, dar exclusiv pe cei de masa. :D Sunt fructele mele preferate, toamna as manca doar struguri... Must beau, imi place, dar putin, extrem de putin.

    Ai surprins excelent zona viticola, excelente fotografii. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ma gandesc si eu, ca se merita drumetia, macar pentru pentru plimbare, oameni, atmosfera, fotografii, nu neaparat pentru vinuri.
      Chiar daca imi plac vinurile, tot pentru experienta in sine merg si eu.
      Multumesc Nice!

      Ștergere
  10. Cine nu ar fi tentat de astfel de experiente? Superbe pozele si articolul este extraordinar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Adriana! Da chiar, cine nu ar fi tentat?

      Ștergere
  11. wow! esti de invidiat! superba zona in care locuiesti si ma bucur mult pentru tine ca esti activa, traiesti serbarile comunitatii nu doar privesti vecinii din spatele perdelelor.
    Minunate povesti si fotografiile însotitoate. Azorel este un scump! :)
    Te pup. Un start bun în weekend!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incercam sa profitam, Carmen, de zona si sa participam la serbari, activitati. In primul rand de placere si apoi si pentru ca este o modalitate placuta de a te integra in comunitate, de a cunoaste oameni, obiceiuri. Privind dupa perdele, nu te adaptezi niciodata, parerea mea.
      Pupici!

      Ștergere
  12. O parte din pozele tale se vad ciudat, chinuite intr-un colt de pagina. S-ar putea sa fie problema mea. O sa incerc si alt browser. Restul articolelor insa le vad bine, doar aici e ceva ciudat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi de sesizare Kadia!

      Sncer, nu stiu ce se intampla, la mine se vad bine, iar alti cititori n-au sesizat nimic. Intr-adevar, uneori apar suprapuse peste poze titlul si descrierea blogului, chiar si la mine, dar dupa un refresh la pagina se vad ok. Tine-ma la curent daca persista problema.

      Ștergere
  13. Fotografiile se vad foarte bine, Larisa. Probabil la Kadia e vreo problema.
    Cata frumusete e acolo, la tine! Cata ordine e in acele vii...e extraordinar!
    Nu stiu, eu daca am vie si ai vazut ca fac si vinul acasa...nu cred ca as fi interesata decat o data, ca sa vad cum este. Cum este o asemenea excursie da, as fi curioasa sa vad, pentru ca n-am avut ocazia de a admira niciodata niste vii ca la carte, mai ales ca ele se afla in tara vinurilor. :)
    Foarte frumoase imaginile si mi-a placut cum ai povestit cum v-ati pricopsit cu 5 micute vite de vie :) Ce mai, va faceti, vrand-nevrand cultivatori de vita de vie. :)
    Iar Azorel e un dulce. Sa-l pupi din partea mea!
    O noapte buna, draga Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Elly!
      da sunt foarte ingrijite si ordonate viile. Si eu am fost surprinsa cand le-am vazut prima data, mai ales ca distantele dintre randuri sunt mult mai mari decat stiam eu in Romania. E placuta plimbarea, cum am scris si mai sus, ca experienta, ca peisaj.
      Vitele inca nu le-am plantat, n-am avut timp, sunt in ghiveci la geam :). Sper sa facem ceva cu ele curand, ca nu stiu cat vor mai rezista.
      Te pup Elly (si Azorel!).

      Ștergere
  14. Ah, Lari, nu am făcut astfel de excursii care sunt numai bune pentru luna septembrie! Când avem chef de struguri sau vin, mergem la țară. Acolo avem de toate felurile, deși nu asa mulți ca acolo unde ați fost voi!:) Oricum, ați avut o experiență frumoasă! Iar mie îmi plac strugurii oricum ar fi... Mustul e mai mult decât delicios!:))
    Foarte drăguțe pozele! Te pup!
    P.S.:Cred că Azorel n-a înțeles prea bine, dar, totuși, i-a plăcut!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand bunicii mei erau in viata si eu mergeam la tara si mancam struguri pe saturate toamna. Acum...cumpar de la supermarchet :).

      Da, asa este, Azorel n-a inteles prea mult, dar s-a bucurat ca a fost cu noi, nu singurel acasa. In plus a putut sa alerge in voie, ceea ce i-a placut la nebunie :)).

      Te pup Maria! Un weekend frumos sa ai!

      Ștergere
  15. Foarte fain, şi mie îmi plac experienţele astea... Am fost prin Vrancea, acum câţiva ani, oamenii cumsecade, dar cam atât. Destul de prost organizat.
    Apropo, şi la mine la fel se văd pozele cum spunea şi Kadia. Doar la articolul ăsta. Dar nu îţi face probleme. Probabil că numai la noi e puţin diferit... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pacat! Am avea potential viticol si in Romania. De peisaje nu mai zic.

      Nu stiu ce se intampla cu pozele la postarea asta, dar am o vaga banuiala ca este din cauza aranjarii lor. O sa revin la aranjarea clasica, una dupa alta, sper sa nu mai fie probleme.

      Ștergere
  16. Am citit postarea asta pe tableta zilele trecute cand eram plecata de-acasa si cum vedeam o vie cum imi aminteam de tine si de paharul ala legat de gat si de degustari...
    Postarea asta o sa fie greu de uitat :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      Deci ai fost la plimbare, de aici "prezenta" slabuta prin blogosfera in ultima perioada.

      Ștergere
  17. Le savoir vivre, les bonnes manières ? Simplu dacă trăiești ca un francez ce se respectă... și tu ești deja așa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu traiesc chiar ca ei, dar incerc sa aflu cat mai mult, sa cunosc, sa "degust" din celebra lor "art de vivre".

      Ștergere
  18. Buna ziua!

    Am prieteni pe valea loarei, acolo, din spusele lor este o adevarata cultura si industrie pentru sectorul viticol. Nu am reusit sa ajung insa imaginile sunt incantatoare. Oricum, cand pui suflet si muncesti din greu si cu cap, apar si rezultatele! Va doresc o toamna minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, intr-adevar oamenii astia au o traditie in ceea ce priveste viticultura si nu numai in regiunea aceasta, ci in toata tara. Asa este, unde exista pasiune, rezultatele sunt pe masura.

      Multumesc frumus, asemenea!

      Ștergere
  19. niciodata nu m-a atras in mod deosebit Franta, sa vreau neaparat o vacanta acolo, dar articolul asta mi-a facut o pofta ... si de vizitat si de vin :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici pe mine nu m-a atras foarte mult Franta inainte sa ma mut. Dar acum ca tot sunt aici, am inceput sa o descopar si s-o indragesc usor usor.

      Ștergere