Să fie oare Parisul?

I se mai zice Orașul Luminilor, Orașul Scărilor, Orașul Iubirii, Orașul Îndrăgostiților. Majoritatea celor care l-au văzut spun că este încântător, minunat, cuceritor, așa cum nu mai este altul în lume. Alții spun că este șic, elegant, rafinat, romantic. Chiar și dintre cei care nu l-au văzut îl găsesc tentant, ispititor, captivant. De-a lungul timpului oamenii l-au lăudat în romane, l-au elogiat în poezii, în piese de teatru și în muzică. Câte filme s-au făcut și câte cărți s-au scris despre capitala Franței! Câți oameni, din toate colțurile lumii, au traversat mări și țări să îl vadă, să îl simtă, să se îndrăgostească și să se piardă pe străzile lui! Așadar, ce aș mai putea spune acum despre Paris, mai mult decât s-a spus deja? Nu cred că aș mai avea ce... 


Prima dată când am văzut Parisul l-am adorat. L-am găsit fascinant și magic. Mi-aduc aminte că, deși era iarnă, frig și lapoviță, eu respiram dragoste și pluteam parcă deasupra distinselor băltoace pariziene. Am petrecut atunci câteva zile zile minunate pline de pasiune, liniște și iubire. Câteva zile cu adevărat de vis. Nu știu dacă clipele acelea de vis au făcut orașul să-mi pară fermecător, sau farmecul orașului a ajutat clipele să devină vis, dar după luni întregi de așteptare, după zile ce trecuseră cu greu, nimeni și nimic nu mai conta. Eram împreună. Nu-mi amintesc cât de fabulos am gasit atunci orașul în sine, dar când te plimbi de mână cu persoana iubită pe staduțele lui, fără a ști exact unde te îndrepți și fără un scop anume, când inima îți freamată de emoție, când orice trăire și orice simțământ se desfășoară la intensitate maximă, Parisul nu are cum să nu ți se lipească de suflet.  

Ultima dată când am văzut Parisul m-a enervat teribil. Am ajuns cu treabă, dar cu plăcerea și dorința de a-l revedea. De cum am coborât în gară, am aflat că linia de metrou de care aveam nevoie era în reparații. M-au trimis la un autobuz, care era atât de aglomerat încât m-am hotărât s-o iau pe jos. Până când trebuia să mă întâlnesc cu mama mai erau vreo 3 ore și cum nu mă grăbeam nicăieri, am luat-o la pas. Am mers tot așa, fără să știu unde mă îndrept și fără un scop anume. Afară era rece, dar noroc că aveam un pulovăr. L-am pus pe mine, dar mi s-a făcut cald, pentru că așa e vremea în Paris, extrem de iritantă. În plus, vântul bătea agasant și-mi încurcase părul exact atunci, când nu aveam la mine nici un clește să-l prind. La amiază s-a făcut cald, dar nu cald cât să-mi dau jos pulovărul, ci cald cât să-mi vina să mă arunc de pe Pont Neuf în Sena să mă răcoresc puțin. Abia puteam respira printre betoanele pariziene, așa că mi-am petrecut mai toată ziua prin parcuri. Oboseala, stresul, drumul, căldura, aglomerația de nedescris, bășicile de la degete, pantofii care în care îmi explodau picioarele, aparatul foto mult prea greu, toate separat și toate la un loc m-au făcut în ziua aceea să disprețuiesc profund Parisul.  

Dar cum aș putea să disprețuiesc acest oraș mai mult de o zi? Orașul pe care atâția îl venerează și-i ridică ode, orașul în care am petrecut clipe atât de frumoase? Să fie oare el cel mai fabulos, minunat, cuceritor oraș, așa cum nu mai este altul în lume? Să fie el atât de elegant, rafinat, romantic precum se spune? Sau este ceea ce vrem noi să fie, ceea ce hărăzește propria noastră minte din el, un soi de melanj între propriile așteptări, trăiri, percepții, sau întâmplări? Nu știu... Spuneți-mi voi! 

 Notre-Dame

 Podul Alexandre III 

Primăria Parisului

Primăria Parisului
 Piața Jean-Paul II


Grădinile Tuileries

 Grădinile Tuileries- mă întreb cum se vede din roată


 Grădinile Tuileries

 Champs-Elysees, Arcul de Triumf & La Défense

 Piața Concorde

 Podul Concorde


Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

42 comentarii:

  1. E simplu: una e sa fii turist, alta e sa vii cu treaba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zic ca tine si de intamplari. Poti sa fii turist si sa ai o experianta urata care sa faca sa detesti orasul.

      Ștergere
    2. Nu pot sa cred ca cine vede acest oras nu vrea sa il revada,si daca asta se intampla perde mult.Asta e parerea mea.

      Ștergere
    3. Asa ma gandesc si eu, dar se pare ca sunt si oameni care n-au fost impresionati. Pana la urma fiecare are gusturile lui, nu?

      Ștergere
  2. Greu de vorbit despre un oras pe care nu l-ai vizitat niciodata. Cum as putea sa-l caracterizez eu daca nu am simtit niciodata atmosfera pariziana? Il stiu doar din fotografiile tale. Si din cele ale parintilor mei care au fost acolo in 2011. Pare un oras minunat, complet, visul oricarui turist. :)

    Ce n-as da sa fiu acum intr-o croaziera pe Sena. :) :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice, iti doresc sa ajungi intr-o zi sa-l vizitezi!
      Indiferent de experientele pe care le-am avut, cred ca este un oras care intr-adevar merita o vizita. Macar asa de curiozitate.

      Ștergere
  3. Eu am fost turista in Paris si am avut parte de cateva experiente neplacute. Nu pot sa spun ca il urasc, dar nici ca il ador. Imi place, e un oras frumos, superb chiar. Am fost cu o fosta prietena, care era agasanta, enervanta, cicalitoare, am mai avut niste probleme cu marocanii care locuiesc in Paris, asa ca excursia mea acolo a fost oricum dar in niciun caz de vis. Sunt sigura ca daca voi merge cu iubitul, sau chiar si singura, voi ajunge si eu sa ador Parisul. Stii cum e, daca pleci la drum cu cine nu trebuie ... risti sa ai parte de o vacanta oribila, sa te intorci acasa mai enervat si stresat decat ai plecat...asa ca , atentie cu cine plecati in excursii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa este, o companie neplacuta strica toata excursia.

      Mie de exemplu nu-mi plac excursiile de grup, cu gasca cum se zice. Niciodata nu vor reusi toti membrii sa se puna deacord, intotdeauna vor exista nemultumiri. Iar daca vrei sa faci ceva singur, ceilalti sigur se supara, ca nu te supui grupului :))

      Sunt convinsa ca vei mai ajunge la Paris si atunci, cu cine trebuie de data asta si te vei putea bucura pe deplin de oras.

      Ștergere
  4. Eu am îndrăgit acest oraș chiar din momentul în care am citit cărțile franțuzești. Când am văzut și poze... atât a trebuit! Pozele sunt superbe! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Iuliana!
      Sigur vei ajunge sa il vezi intr-o zi, daca iti doresti asta :)!

      Ștergere
  5. Draga Larisa, sunt de 6 zile in Paris si mai stau pana sambata seara :) Unde esti? Cumva aici, ne putem vedea?
    Tare m-as bucura. Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce dragut Carmen! Distractie faina acolo, sa va intoarceti cu amintiri placute!
      Din pacate nu sunt in Paris acum, pozele si "excursia" despre care am povestit am facut-o acum vreo luna.
      Te astept pe Valea Loarei, cand vei face urmatoarea excursie in Franta! Pupici!

      Ștergere
  6. totul tine de dispozitie si de asteptari, pot sa te duci si-n rai daca nu esti in ziua buna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa este, companie, dispozitie, asteptari, moment....

      Ștergere
  7. Prima data m-am dus plina de asteptari si am cam suferit odata ajunsa acolo! Urmatoarele dati a fost mai simplu fiindca stiam la ce sa ma astept asa ca usor usor mi-a intrat sub piele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da depinde si de asteptari.
      Eu in general am asteptari mai mici de la locuri, de la oameni, de la tot in general. E bine intr-un fel, te scuteste de dezamagiri.

      Ștergere
  8. Clar, nici Parisul nu mai e ce-a fost :))
    http://jurnaldenavetist.blogspot.it/2013/07/nici-parisul-nu-mai-e-ce-fost.html
    Cred totuşi că o criză economică fără precedent în Franţa îşi spune cuvântul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil o fi si criza economica vinovata pentru preturile mari. Cu toate astea orasul e plin ochi de turisti, mai ales vara :D.

      Ștergere
  9. Hai că e frumos oricum... cred că și nervii și iritarea și indispoziția sunt mai boeme la Paris :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La acceasi concluzie am ajuns si eu: e frumos oricum, nu cred ca l-as putea uri mai mai mult de o zi :)!

      Ștergere
  10. Păi cum să nu fie frumos, uite şi tu ce poze ai făcut acolo! :) Şi dacă nu ai dispoziţia necesară, normal că te enervează orice. Dar chiar Parisul, Larisa?! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar si Parisul...uneori :)!
      Multumesc Mira!

      Ștergere
  11. Parisul e o actriţă frumoasă cu multe chipuri, în funcţie de ochiul privitorului şi compania în care eşti. Dar te fascinează sub orice chip ţi s-ar înfăţişa. Am trecut întâmplător pe acest blog, plimbându-mă prin Cyberia, dar mi-au plăcut impresiile şi fotografiile şi cum ajung în Paris cel puţin o dată sau de două ori pe lună, pot să spun că mă fascinează de fiecare dată şi nu pot fi supărată pe aglomeraţia lui mai mult de câteva ore. La bună vedere !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine ai spus...o actrita frumoasa cu multe chipuri.

      Multumesc pentru vizita, comentariu si pentru cuvintele frumoase!

      Ștergere
  12. Prima si singura data cand am vazut Parisul am avut cu adevarat senzatia ca Bucurestiul e o replica. Nu la scara mare, dar traficul si oamenii galagiosi si comportamentul stradal numai la asta m-au dus cu gandul. Nu mi s-a parut nici romantic, nici linistit, nici atragator decat in ideea ca vizitezi niste obiective anume.
    Nu mi-am propus sa ma intorc acolo, poate doar nevoita de vreo escala. Nu acelasi lucru l-am gandit despre Roma sau chiar despre mult prea aglomerata Praga. Nu stiu de ce nu mi-a placut, poate pentru ca asteptarile sunt intr-un anume fel cand vine vorba de Paris.

    Prin fotografiile tale sau ale altora pare luminos, elegant, insa impresiile puternice bine conservate in amintiri sunt greu de esompat :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate intr-adevar asteptarile tale au fost prea mari. Apoi eu cred ca tre sa ai o anume stare, dispozitie, un fel de "Paris mood". Cine stie, poate data viitoare o sa-l vezi altfel!

      Ștergere
  13. alaturi de New York, este pe lista locurilor in care imi doresc cu ardoare sa ajung sa le vizitez.
    am asa mari asteptari, ca mi-e teama sa nu fiu dezamagita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. New York-ul si eu as vrea sa-l vad intr-o zi, desi nu pot spune ca ma pasioneaza foarte tare astfel de metropole. Poate mai mult asa de curiozitate. Insa va mai trece ceva timp pana atunci, deocmdata nu-mi perimit.

      Ștergere
  14. Deși nu l-am vizitat pozele pe care le-a adus bunica și unchiul meu, alături de ale tale, m-au convins că merită acest nume, din plin! Este un oraș frumos. Până și numele lui mă atrage... E frumos, și eu chiar cred că "el" este.
    Te pup, Lari! Să ai un weekend cât mai frumos cu putință!
    P.S.: Să mai scrii și despre Azorel, da? Mi-i dor de el!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Maria! Am avut un weekend foarte placut, o sa povestesc in curand despre el, cand voi gasi ceva timp. Promit sa adaug si niste poze cu Azorel :).
      Te pup si iti doresc o saptamana usoara!

      Ștergere
  15. Cum am vazut si eu prima data Londra am hotarat ca e un oras minunat, dar rece, asa cum sunt englezii in general. Acum e un oras ca oricare, stiu ca nu ma pot pierde prin multitudinea de strazi, iar zonele in care locuiesc indieni, pakistanezi si altii ma face sa ma gandesc ca Londra e un oras al coloratilor si nu mai este british. Dar este cat se poate de british. Parisul mi-am propus sa-l vizitez in aceasta toamna. Sper sa fie asa cum mi-l imaginez, plin de romantism, eleganta si cuceritor.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca si eu am gasit Londra un pic cam prea "colorata" si mai putin british decat ma asteptam. Parca prea plina de toate natiile, aglomerata, amestecata etc... Cu toate astea am petrecut niste momente foarte frumoase si romantice pe malul Tamisei, momente de care imi voi aminti mereu. Pana la urma noi facem locul romantic cred, nu el pe noi.
      Pupici draga Tina!

      Ștergere
  16. Nu scot nici un cuvant, stau, citesc, respir, vad, simt, ma emotionez, ma simt la Paris.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur foarte tare daca pozele si articolul meu au reusit sa te faca sa te simti la Paris!

      Ștergere
  17. vreau si ioo...chiar daca ploua, ninge sau este uragan :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hmmm...daca-i uragan s-ar putea sa fie cam nasol :))

      Ștergere
  18. Printre toate ce le-ai subliniat...eu pot spune cu certitudine ca ai un super-talent la scris, adica la transmis emotii si stari.

    cristina

    RăspundețiȘtergere
  19. Din tot ceea ce am citit eu la tine pe blog si din ceea ce am vazut, si am vazut multe imagini, slava Domnului, si-ti multumesc pentru asta, Parisul isi merita cu prisosinta renumele.
    Poate vreodata, in viata asta, voi ajunge sa-l vad. Macar pentru 2-3 zile si tot ar fi ceva.
    Imaginile sunt splendide.
    Uite, sa-ti zic ceva care are legatura cumva cu ceea ce scrii aici, atat de frumos, despre Paris. Stii ca eu sunt indragostita de Sibiu. L-am vazut de foarte multe ori si vesela, si fericita, si trista, si oarecum nefericita, in toate anotimpurile....cu toate acestea eu tot fascinata de el am ramas. Cred ca senzatiile neplacute de la ultima vizita vor disparea... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sibiul e un oras tare fain! Cred ca este cel mai fain din Ro dupa parerea mea, alaturi de Braosv. N-am fost decat o data, dar planuiesc o noua vizita acolo cu prima ocazie cand ajung in tara.

      Asa este senzatiile neplacute dispar repede, atunci cand chiar iti place un loc. Nu au cum sa dureze...

      Ștergere
  20. Parisul e Parisul :). Fain oras. L-ai surprins bine in poze

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, cred ca ai dreptate, Parisul este Parisul. Multumesc :)!

      Ștergere