Și... cum stai cu franceza?

Am început să învăț limba franceză în școala primară, mai exact începând din  clasa a II-a. Am continuat, fără nici o tragere de inimă și fără nici un interes deosebit de a o aprofunda, ci doar pentru că era obligatorie în programa școlară, până în clasa a XII-a, la sfârșitul căreia, am tăiat manualul pe din două, împărțindu-l mai apoi frățește cu Ileana, prietenă, și colegă de bancă, în semn de dragoste veșnică pentru această materie. O să ziceți 11 ani, vorbeai fluent, nu? Pe naiba, abia legam două cuvinte. Poate că știam să conjug verbul venir la condițional, dar cu siguranță în fața vânzătorului de la magazin mi-aș fi înghițit limba.

Nu știu dacă a fost de vină sistemul de învățământ de care am avut parte, sau faptul că eu n-am arătat niciodată vreo pasiune pentru această disciplină, însă cert este că la sfârșitul liceului eram un pic pe din afară. N-am dat mare importanță acestui aspect, engleza era la putere, apoi a venit o perioadă când m-am apucat serios de spaniolă; toate bune până într-o zi în care mi-am schimbat domiciliu într-o altă țară. Și unde am ajuns? Cumva în Anglia sau în Spania? Neah, fix în țara a cărei limbă am repudiat-o atâta vreme. Încă îmi amintesc vorbele maică-mi de pe vremea când mă gândeam să mă înscriu la un curs de potughezo-arabo-japoneză (nu mai știu exact care!): Învață mamă mai bine franceza, că tot ai studiat-o la școală atâta timp, nu știi când îți va folosi în viață! la fel de bine cum îmi amintesc și răspunsul meu, ferm și convins: Ce nevoie să am eu în viața asta de franceză?! Hmmm... probabil câteodată chiar e bine să-ți asculți părinții!

Când am ajuns în Franța, în 2011, primul lucru pe care m-am decis să-l fac, a fost să învăț acesta mirobolantă limbă, mai exact să mă înscriu la un curs. Mi se pare firesc până la urmă: venisem cu gândul de a rămâne, era clar că trebuia să învăț franceză, în primul rând ca să mă descurc și eu în viața de zi cu zi, apoi să pot socializa, să-mi fac prieteni, și nu în ultimul rând să-mi pot găsi un loc de muncă. Oricum, e demonstrat că într-o țară străină, înveți limba mult mai ușor decât urmând cel mai performant curs din țara ta. Că vrei, că nu vrei, o auzi vorbindu-se în jurul tău, iar creierul înregistrează automat mai multe cuvinte și expresii decât ți-ai putea imagina. Tocmai din acest motiv mulți imigranți nu merg la cursuri, ci învață din cotidian. Nu-i rău, chiar este mult mai rapid, dar eu totuși cred că un curs te ajută să-ți structurezi mai bine cunoștințele, să vorbești și să scrii corect gramatical, că, vorba aia, nu toată lumea pe stradă vorbește ireproșabil.

Prin urmare, încă dinainte să vin, Andrei s-a interesat pentru mine și mi-a găsit un curs. Am mers cu el de mânuță, în ziua următoare aterizării pe pământ francez și m-am înscris. A vorbit el pentru mine cu profesoara, pentru că eu nu eram în stare la vremea respectivă nici să-mi zic data nașterii (bine că numele nu se traduce că altfel nu știam să-l zic nici pe ăla), iar profesoara nu știa o boabă de engleză. Nu știu dacă în fiecare oraș, dar cu siguranță în majoritatea, există instituții, școli, asociații care oferă cursuri de franceză străinilor, mai ieftine, mai scumpe, uneori chiar gratuite, mai performante, sau mai specifice, după nevoi, preferințe și posibilități. Eu am luat cursuri de franceză în cadrul unei asociații creată special pentru a ajuta imigranții să se integreze. Mi-a plăcut pentru că nu era genul de curs clasic, ca la școală, unde profesorul turuie din cărți, ci un curs interactiv, ca o întâlnire între prieteni, unde fiecare își împărtășea câte puțin din cunoștințele, cultura, tradițiile, sau pasiunile sale. Nu vă gândiți că doar vorbeam între noi; pe lângă lungi conversații interesante, studiam din greu cărți întregi de gramatică și vocabular. Programul era lejer, două întâlniri pe săptămână, dintre care una în weekend, fiecare a câte 3, respectiv 4 ore. Lejer si fără bătăi de cap. A fost pentru prima dată în viață când mi-a făcut o reală plăcere să învăț franceză! Admosfera la curs a fost întotdeauna destinsă și prietenoasă, colegii, de toate vârstele, veniți din toate colțurile lumii, unii cu scopul de a rămâne, alții doar în trecere, au fost mai mereu simpatici, iar profesoara, care este chiar cea care a fondat asociația, un om extraordinar și spun asta pentru că admir foarte tare oamenii perfecționiști, care fac bine ceea ce fac, fără să aștepte mari beneficii în schimb. Béatrice, o doamnă bine trecută de vârstă mamei, dar care ne ruga să-i spunem pe nume, nu Madame, nu este plătită să țină acest curs, ci face toată munca, uneori titanică, pentru că nu toți cursanții sunt motivați și receptivi, benevol, din simplă plăcere, cu suflet și pasiune.

Deși nu foarte strict și intensiv, lejer chiar pe alocuri, pentru mine cursul a fost eficient și l-am preferat unuia mai susținut,  gândindu-mă că astfel cunoștințele se vor sedimenta mai bine în creieraș. Apoi mai depinde și de tine că individ și de cât ești de motivat. Nici un curs nu-ți va bagă informațiile cu polonicul în cap, ci va trebui să muncești si singur, un pic, suplimentar, să ai voință, să perseverezi. Astfel, pe lângă muuulte exerciții de gramatică sau conjugare, de când am venit aici, am refuzat să vorbesc, să citesc, sau să ascult ceva în engleză, chiar dacă la început mi-ar fi fost mai ușor așa. Faptul că acasă vorbim românește nu m-a avantajat prea tare, așa că am căutat alte căi să mă îmbunătățesc: am citit, am urmărit anumite emisiuni la TV, am socializat când și unde am putut. Desigur că nu vorbesc acum ca un francez, mai mult ca sigur nici nu voi vorbi vreodată. Vocabularul meu va rămâne mereu limitat, la fel ca și cunoștințele gramaticale pe care eu le-am îngurgitat în 2 ani, cunoștințe pe care un francez le parcurge mulți ani de școală.  

Și... cum stai cu franceza? Ai învățat? este întrebarea care vine de la majoritatea amicilor din țară, întrebare care mă irită într-un fel, pentru că nu știu ce să răspund. De parcă ai putea să înveți o limbă străină până la un anumit punct în care să poți zice gata, știu tot. Nu, a învăța nu cred că are o finalitate, o limită, un sfârșit. Despre orice domeniu ar fi vorba, învățam continuu. Firește că ei nu merg atât de departe, sunt sigură că mă întreabă dacă am învățat cât să mă descurc în viața cu zi cu zi. Poate că da, poate că nu. Uneori mi se pare că scriu mai bine decât vorbesc, dar poate este doar o impresie. Alteori cred că am asimilat mai multă gramatică, decât vocabular. Uneori, sunt mândră de mine când discut cu cineva pe o temă mai complexă, alteori nu-mi găsesc nici cele mai simple cuvinte și îmi zic că nu voi reuși niciodată. Mama zice că am pretenții prea mari de la mine însămi, însă oricum ar fi eu nu știu care este răspunsul la întrebarea lor. Încă învăț cu fiecare zi care trece, fie că o fac la un curs, fie că o fac lucrând, vorbind cu un amic, sau pur și simplu pe stradă. Nu știu dacă într-o zi o să pot zice eu am învățat franceză, dar cel puțin încerc. Mulți spun că știi cu adevărat o limbă atunci când începi să gândești în ea. Dar oare poți ajunge să gândești într-o altă limbă decât cea maternă? Am totuși o vagă bănuială că se poate, când îmi aud soțul uneori gândit cu voce tare, en français. S-o putea, dar mie mi se pare lung rău drumul până acolo.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

48 comentarii:

  1. stau cam prost! am facut in scoala primara, inteleg, dar nu vorbesc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte rau coco! pune mana si invata :)))) !!!!

      Ștergere
  2. Waaai, ce batai de cap mi-a dat si mie franceza cand fusei la stagiu în Montpellier. In prima saptamana mi-a venit sa plang ca nu intelegam NIMIC. Si eu cu 11 ani de franceza la purtator :)) Apoi am realizat ca la școala (mergeam la Univ. dar nu la lectii de franceza ci la curusuri de master, unde se vorbea franceza academică) întelegeam ce se discuta, dar nu prea puteam participa la discutii ca nu aveam vocabularul suficient de dezvoltat. Pe strada insă era un dialect pe care nu l-am inteles nici cand să plec acasa. Foarte diferit fata de ce observasem pe stradă la Paris, de exemplu.
    Nu, nu stiu franceza nici acu, noroc ca nu a fost nevoie sa sustin ceva examene in franceza pe acolo, ca nu stiu ce ma faceam. Ideea este ca la nivel conversational franceza poate fi invatata "de pe strada", dar ca sa poti munci si folosi limba ai nevoie clara de un curs bun :) Succes Larisa! >D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi inchipui ca acolo in zona aia au un anume accent. Nu stiu daca este acelasi pe care il au cei din zona Provence-Coasta de Azur, dar eu cand am fost acolo, abia intelegeam ce vorbesc oamenii :)). In plus cred ca vorbesc si mai repede. Din punctul asta de vedere aici in regiunea mea am avut noroc, se vorbeste o franceza mai clara, mai curata. Ei zic ca in Touraine se vorbeste franceza adevarata, dar cine stie, probabil asa zic toti :))!

      Asa este, ai dreptate, la nivel conversational, sa te descurci in viata de zi cu zi orice limba se invata usor din auzite. Pentru un nivel mai avansat, pentru un job intr-un domeniu mai complex un curs e necesar, poate chiar unul de specialitate.

      Ștergere
  3. Noi suntem din 2007 in Franta si nu vorbim perfect franceza. Cand am venit, aveam notiunile de baza in franceza din generala si liceu. Inainte de a ateriza pe pamant francez am facut un curs intensiv de limba. Credeam ca o diploma DELF nivel B2 era suficienta insa odata ajunsi nu intelegeam 80% dintr-o conversatie intre doi francezi pentru ca ni se parea ca vorbesc prea repede ! Acum francezii ne spun ca vorbim mai bine decat unii francezi :))
    Din experienta personala as spune ca nu trebuie sa-ti fie frica sa deschizi gura, chiar daca ceea ce spui nu este 100% corect. Asa avansezi intr-o limba straina, pocind-o si lansandu-i pe ceilalti sa te corecteze atunci cand gresesti, fara sa-ti fie rusine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Partea proasta este ca majoritatea oamenilor, din cate am observat eu, nu prea te corecteaza. Ei inteleg ce spui, chiar daca pocesti cuvintele, nu-si bat prea tare capul, iar tu continui si pe viitor cu aceeasi greseala. E bine ca cineva sa te corecteze, asa inveti.

      Sunt de acord ca nu trebuie sa-ti fie frica sa deschizi gura, numai ca pentru mine a fost ceva mai dificil de pus in practica, tocmai pentru ca mi-era teama ca ceea ce spun nu e corect. Abia acum am inceput sa-mi fac ceva curaj....

      Ștergere
  4. asa e, nu prea te corecteaza. dar e bine sa vorbesti, bine, rau, te inteleg daca vor. si da sunt de acord ca e mai bun un curs decat sa furi de la altii, nu toti vorbesc corect si e mai greu sa uiti niste expresii gresite sau un verb stalcit decat sa inveti de la zero.
    mie mi-a folosit cursul ala din Franta, nu vorbesc perfect, nu turui, dar pot purta o conversatie. si sa stii ca mi-a ajutat si spaniola invatata la francezi, ce nu pricepeam in spaniola, pricepeam in franceza si invers :D
    asta cu 11 ani de franceza....si eu am facut in generala, si n liceu, si eram pe minim. ca sa vezi cat e de bun sistemu nostru de invatamant.
    si ai uitat sa zici ca voi care ati impartit cartea, rupta-n 2, ati ajuns amandoua in Franta. ce ti-e si viata asta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu spaniola am uitat-o complet, e drept ca am invatat-o si acum vreo 6 ani si nici n-am mai exersat. M-am gandit sa mai fac aici un curs, la fel cum m-am gandit si la unul de italiana, la altul de engleza, sa fiu sigura ca nu uit, chiar si de germana :)). Ma gandesc la multe, cu pusul in practica e mai greu :)).

      Referitor la ce se face la scoala in Ro, parerea mea e ca se pune mult accentul pe teorie, in cazul limbilor straine, pe gramatica si exercitii si mai putin pe conversatie. Nu zic ca gramatica nu-i importanta, dar fara conversatie, multa conversatie nu inveti niciodata echilibrat. Nu stiu, poate altii au fost mai norocosi si au avut noroc de profesori mai deschisi decat mine :D.

      Ștergere
  5. Eu sunt convinsa, poate ma insel, ca tu iubesti foarte mult Franta si limba franceza. Si ca pe cea din urma o vorbesti fluent. Adica la un nivel foarte bun. Asta din cate te-am cunoscut eu pe blog... Nu prea ai cum sa nu te indragostesti de ele cand stai acolo de atata timp. Iar tu esti o persoana extrem de inteligenta si ambitioasa. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice m-ai facut sa rosesc! :) Multumesc pentru incurajari si cuvintele frumoase!

      Intr-adevar acum nu mai urasc franceza ca inainte si poate ca a inceput sa-mi placa, nu stiu daca de voie sau de nevoie :D. Locuind aici fac tot posibilul sa ma integrez in "peisaj", sa il accept, sa il adopt, sa fac parte din el si sfarsesc prin a-l indragi. Altfel, cred ca viata de zi cu zi ar deveni un calvar.

      Ștergere
  6. Sunt convinsa ca poti raspunde cu un mare DA.Esti pretentioasa si perfectionista.Uneori e bine,alteori nu.Eu am niste exemple directe de tineri ,care la 15 fraze se lauda ca stiu limba respectiva.Nici asa.Darul de a ne povesti, intrece Limba Franceza. Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Poate ca asa este, poate ca sunt pretentioasa si exigenta cu mine insami. Pe de o parte este bine, ca perseverez mai mult, pe de alta nu ca niciodata parca nu ajung acolo unde as vrea :).E cu dus si-ntors! :))

      Ștergere
  7. Ca să înțelegi cultura unui popor trebuie să-i cunoști limba. Sunt sigur că deja o stăpânești foarte bine. Vous êtes déjà une Française!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca ma simt inca "une Française", nici nu stiu daca ma voi simti vreodata, sau daca vreau sa ma simt candva, dar multumesc mult pentru incurajare! Asa este, ca sa intelegi cultura unui popor si sa te poti integra printre oamenii acelui popor, trebuie sa cunosti in primul rand limba.

      Ștergere
  8. Si eu fac parte din clubul "cine nu te invata franceza, te face s-o urasti", dar si din clubul "din toata tarile unde puteam s-ajung, tocmai in aia cu franceza am nimerit", dar si din cel "e timpul sa invat naibii limba asta" :D

    Nu stiu cat o sa si reusesc ca in Quebec se vorbeste repede, prost si in dialect pe alocuri incat degeaba inteleg franceza literara daca pe strada abia inteleg un cuvant din zece si e imposibil sa deduc din context ce naiba se spune...
    Treaba se complica si din cauza englezei si franc-englezei, adica trecutul dintr-o limba in alta atunci cand nu stii cuvantul si mereu primul cuvant care iti vine in minte e in limba care nu trebuie. Cum-necum, dupa 30 min de vorbit sunt epuizata ;))

    Intrebarile de genul cata franceza stii sunt firesti, pe mine ma enerveaza cealalta perspectiva: ce mai inveti ca doar stii? si obosesc explicand ca ma simt departe de a stii...

    p.s. am tot zis sa scriu o postare despre profa care m-a facut sa urasc franceza. Ar fi dragut sa-i si trimit cumva acea postare daca o mai trai, sa vada ce traume a provocat elevilor :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dialectul, vorbitul repede, cuvintele familiare, prescurtarile, literele mancate cred ca pun intotdeauna cele mai mari probleme unui strain, tocmai pentru ca ele nu se invata nici la scoala, nici la cursuri. Sunt convinsa ca si pentru cineva care ajunge in Romania este la fel; una este limba literara, alta este ce vorbesc marea majoritate a romanilor in viata de zi cu zi. Problema asta am avut-o si eu aici si inca o mai am. Profesoara la curs vorbea, fireste, o franceza curata, clara, literara. Cand ieseam pe strada, aveam un soc.

      Lucrurile par intotdeauna mai simple, privite din afara. Orice problema care nu e a ta, pare floare la ureche. Imi zicea cineva la inceput ca intr-o luna -doua invat. Hmmm, depinde ce intelege fiecare prin "a invata" sau "a sti".

      Sa scrii postarea, as vrea s-o citesc :).

      Ștergere
  9. Mi-ar fi placut sa fiu intr-o tara francofona, am accent bun in franceza si-am invatat limba, culmea, la gradinita, si alta culme, eram cea mai buna! :))) Mama a fost sfatuita sa ma inscrie la scoala cu predare in franceza, dar...na...ca singur parinte, cu doi copii e greu sa te ocupi pe indelete. Ador franceza, cum suna, e o limba foarte frumoasa, ptr mine.

    Ii admir pe cei ce-o invata, nefiind o limba usoara. E haios ca vorbitorii de franceza, incep frazele/propozitiile cu "Eh"....motiv de glume si bancuri la adresa lor.

    Spor la franceza, si de-o fi sa gandesti toata viata numai in limba Romana nu inseamna ca n-o sa te descurci in franceza :D
    Bisous!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, vezi cum este viata asta... tu care erai buna la franceza locuiesti in SUA, eu care eram varza locuiesc in Franta, culmea :))!
      Nu-i o limba urata franceza, ai dreptate, suna frumos, admiram foarte tare vorbitorii de franceza si cand eram in Ro, doar ca mie mi-a fost greu si inca imi este sa ma integrez printre ei :D.
      Multumesc mult Alice!

      Ștergere
  10. Cred în afirmația că ști o limbă străină când gândești în ea. Cu franceza mi-am ocupat și eu ceva timp - cursuri la Institutul Francez, gramatici, exerciții, cursuri online. Am avut o perioadă în care visam în franceză. A fost extraordinar!
    Și mai cred că franceza o înveți cel mai ușor în Franța în stilul aruncat în apă fără să știi să înoți, mai ales în situații în care nu te poate ajuta nimeni și trebuie să faci față situației.
    Cum zice francezul „Bon courage!” Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, sa visezi in limba respectiva, asta este chiar extraordinar! Felicitari!
      Asa este, inveti bine atunci cand esti nevoit sa te descurci fara ajutor din partea altora. Eu nici aici n-am stat prea bine, pentru ca sotul meu a fost mereu langa mine, pregatit sa "ia cuvantul".
      Merci Corina! Bisous! :)

      Ștergere
    2. Acum să nu-ți faci iluzii că vorbesc franceza. Mă descurc în fraze scurte ca un copil de școală primară. Înțeleg mai mult decât vorbesc.
      „Omul meu” când îi zic ”cere și pentru mine cutare lucru..., sau spune-i tu ce vreau să zic...” tace!!! și atunci vreau nu vreau de la oui și non începi să formulezi.
      Acum am învățat lecția. Vreau ceva mă duc și cer singură. În vara asta la Paris chiar am îndrumat câteva persoane în căutările lor turistice. Cu o doamnă m-am reîntâlnit și mi-a mulțumit că a găsit ce căuta cu explicațiile mele. I-am dat un cot omului și i-am zis ”Ai văzut că mă descurc și singură?!”. Micile victorii sunt savuroase.
      Visul meu este să stau câțiva ani la Paris ... :).

      Ștergere
    3. „atunci vreau nu vreau de la oui și non încep să formulez„
      Scuze pentru dezacorduri. Graba strică treaba..

      Ștergere
    4. Asa este, doar exersand si descurcandu-te singura inveti. E mai greu la inceput, dar este cea mai buna lectie. De fapt cred ca esentialul este sa ai curaj sa deschizi gura, chiar daca poate nu va fi prea corect ce spui.

      Iti doresc sa-ti implinesti visul Corina!

      Ștergere
  11. La fel s-a întâmplat cu mine în şcoală în ce priveşte învăţarea limbii germane. Acum îmi pare foarte rău că la vremea respectivă am tratat cu superficialitate această materie, cred că şi părinţii trebuiau să fie mai aspri cu mine şi să nu mă lase să fac după cum (nu) vroiam eu.
    Un alt aspect foarte important este acela că, în cazul în care mergi să lucrezi într-o ţară străină, iar limba de lucru este limba oficială a ţării respective, trebuie să te descurci bine, mai ales dacă desfăşori o activitate intelectuală.
    Succes în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Germana mi se pare o limba foarte faina si ii admir pe cei care o vorbesc. Desi parintii mei o cunosteau amandoi, in afara de sa numar pana la 10, sa zic buna ziua si la revedere, altceva nu stiu :)). E drept n-am studiat-o niciodata la scoala, dar nici n-am urmat vreun curs in particular, desi am avut intentia de cateva ori.
      Ai drepate, una este sa inveti o limba la nivel conversational sa te descurci in viata de zi cu zi, alta este sa o stii astfel incat sa poti lucra desfasurand o activitate intelectuala. Multi confunda...
      Multumesc mult!

      Ștergere
  12. draga mea, tare mi-a mers la suflet articolul pe care l-ai scris aici! parca m-am vazut pe mine cu germana :)) Of Doamne! asa este, în viata nu stii niciodata ce se poate întâmpla! si e clar, ca si copil, a învatat o limba straina este mai simplu ca a învata sa dai buna-ziua, pe când la adulti... Uf! Dar progresele se vad! Categoric!
    Eu sunt de 13 ani in Germania si te rog sa nu râzi de mine, dar imi amintesc câte odata despre întamplari traite in urma cu zeci de ani (în România) si ma trezesc ca dialogul meu interior este în germana! Pfiu! ma gândesc, cum merge asta?! doar discutiile avute odinioara nu au avut niciodata de a face cu limba germana, si totusi! da... vine o vreme când trebuie sa faci ceva ca sa pastrezi intacta vorbirea in limba materna! Serios iti spun! Eu de aceea am blogul!
    Te pup. Numai ganduri bune! ♡

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, un copil prinde mult mai repede, ca adult este mai greu. Dar nu imposibil, desigur. Chiar citeam de curand un articol despre asta, in care un psiholog spunea ca cea mai buna varsta pentru un copil sa inceapa sa "prinda" sunetele unei limbi straine este perioada gradinitei.

      Exact asta inseamna pentru mine sa poti spune da, stiu limba respectiva, exact ceea ce ti se intampla tie, sa gandesti efectiv in limba respectiva. Wow! Mi se pare fantastic! Este de inteles in cazul tau, dupa atata vreme, mai ales ca folosesti germana tot timpul, inclusiv acasa.
      Weekend placut in continuare!

      Ștergere
  13. Cred cu tarie ca atunci cand vei acumula suficiente cunostinte, franceza va deveni chiar limba in care gandesti. Cu totii am patit la fel in scoala. Am dorit mereu sa invatam altceva decat ni s-a predat :))
    Mi-a placut cum ai scris despre doamna Béatrice care inteleg ca-i un fel de zana. Altfel nu-mi explic. Aici nu cred ca s-ar gasi astfel de persoane. Béatrice iubeste oamenii si iubeste limba franceza, aceasta e singura explicatie pentru gestul uimitor pe care il face, acela de a va invata limba intr-un mod placut si benevol.
    O zi faina sa ai, draga Larisa! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai dreptate, cred ca iubeste oamenii si iubeste foarte tare ceea ce face. O admir foarte tare tocmai pentru ca nu intalnesti des astfel de oameni altruisti, sarguinciosi, pasionati de ceea ce fac. Si am uitat sa zic, este un om obsnuit, nu foarte bogat, care are si un serviciu pe langa munca benevola pe care o face.

      Off, poate va deveni ziua in care voi gandi in franceza, cine stie, dar cum spuneam mi se pare lung tare drumul pana acolo in acest moment.

      Ștergere
  14. Buna ziua!

    Citesc, ma amuz si ma gandesc ca la Paris, in urma cu doi ani, nu stiam decat sa salut iar acum depun documente si interactionez cu autoritatile franceze pentru afacerea mea. Dragilor, nu uitati ca la inceput alti pot rade de noi, insa scopul este acela de a invata in permanenta, asa ca nu va fie rusine!

    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super! Felicitari!
      Nu prea cred ca rad de noi, pentru ca atat francezii cat si majoritatea europenilor sunt destul de obisnuiti cu imigrantii. Cred ca e doar impresia noastra la inceput si de aici vine adesea teama de a deschide gura.

      Ștergere
  15. Sa stii ca si pe mine ma intreaba lumea fix acelasi lucru. Ba chiar prietenii mei din Romania imi spun si doua trei vorbe in franceza sa imi testeze nivelul. Eu am fugit toata viata de franceza si chiar si acum fug, dar o invat vrand nevrand... Nu vorbesc corect si nici nu am vreo pretentie in acest sens, dar am reusit sa deschid gura in franceza. De gandit in franceza...sper sa nu ajung niciodata :) Abia reusesc sa gandesc in engleza si ma consider norocoasa. Oricum in Luxemburg eu cu doua limbi vorbite bine si una mai prost sunt printre cei mai nestiutori. Aici toti vorbesc la perfectie trei limbi, franceza, germana si luxemburgheza si vorbesc relativ bine engleza si spaniola. Deci mai am de invatat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincera sa fiu nici eu nu stiu daca chiar imi doresc sa gandesc in franceaza, dar pe de alta parte, cred ca m-ar ajuta mult, as avea mai multa fluenta. Limba mi se pare cel mai important pas spre acomodare, altfel te simti un pic complexat, sau cel putin asta mi s-a intamplat mie. Nici acum nu stiu daca sentimentele mele pentru franceza s-au schimbat, dar sunt un pic nevoita s-o accept.

      Fiind limbi oficiale toate cele trei, e cumva natural ca luxemburghezii sa le vorbeasca perfect. Banuiesc ca le invata de mici, ca limbi materne.Sunt convinsa ca daca vei ramane acolo, vei progresa destul de bine cu franceza, fie ca vrei fie ca, nu vrei si chiar cu germana sau luxemburgheza (e un fel de germana parca, nu?).

      Ștergere
    2. Da luxemburgheza e o combinatie intre germana si franceza. Mie mi se pare ca vorbesc in germana si cand stau atenta sa inteleg ce spun, atunci se gandesc ei sa mai bage cateva cuvinte in franceza... de aceea mi se pare foarte grea. Sper ca macar cu atat sa ma aleg de la statul aici, cu invatarea francezei si germanei... Pe de o parte as vrea sa stau aici pana sa le invat, pe de alta parte m-am plictisit. Vreau inapoi in Dublin :(

      Ștergere
  16. Ha, la mine e invers, in scoala imi placea mult franceza si visam sa ajung pe plaiuri pariziene sa stau la o promenada cu prieteni francezi. Cu engleza n-am avut absolut nici o tangenta, decat din filme. Cand am pasit prima data pe pamant englez stiam sa zic doar hello si ala pronuntat aiurea. N-am facut cursuri de engleza, am inceput sa prind din zbor, sa comunic si asa am ajuns sa pricem o boaba de engleza. Ma descurc, dar nu suficient cat mi-as dori. Cand il aud pe sotul meu cat de liber vorbeste imi vine sa-l iau la bataie de invidie. M-am incris la niste cursuri, insa cand sa incep ne-am schimbat resedinta si era imposibil sa ajung. In Anglia am ajuns intamplator. De fapt vroiam in SUA. Nevorbind franceza de vreo 7 ani, am uitat aproape tot si mi-e rusine ca in afara de romana, nu pot sa zic cu certitudine ca stiu sa vorbesc foarte bine vreo limba. Nici macar rusa, care vorba aia, pentru basarabean e ca a doua limba. Dar m-am hotarat, sunt decisa, ma inscriu la cursuri de engleza si franceza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi ce ciudata e viata asta?! Tu iubeai franceza, locuiesti in Anglia, eu iubeam engleza, locuiesc in Franta. :)) Filmele m-au ajutat si pe mine la engleza sa capat ceva fluenta, dar recunosc ca am studiat si la scoala, ba chiar am luat si lectii particulare, apoi a fost si jobul unde interactionam cu multi straini.

      Sunt sigura ca intr-o zi vei vorbi si tu la fel de liber ca sotul, tre' sa ai rabdare, va veni cu timpul, mai ales ca locuiesti acolo si prinzi fara sa vrei foarte mult din viata de zi cu zi. Eu iti recomand sa te inscrii la cursuri. Cum scriam, oricat de mult ai prinde din cotidian, clar un curs te ajuta cu gramatica, scrisul corect, structurarea cunostintelor. Doar sa gasesti un curs care sa ti se potriveasca si unde sa mergi de placere.

      App, mie mi-ar fi placut sa invat rusa :)!

      Ștergere
  17. Asa am patit si eu cand am venit in Anglia (la fel ca tine am invatat franceza din clasa a 2-a pana in a 12-a iar engleza nu am facut decat in scoala generala din clasa a 5-a pana in a 8-a, engleza am invatat-o de la Cartoon Network si din filme) nu intelegeam nimic din ce vorbesc oamenii astia. Daca eram intrebata ceva ( nu toti englezii vorbesc precum regina, unii nu se fac intelesi nici de conationalii lor) zambeam si eram de acord.Nu conteaza ca o stii sau nu la perfectie, important e sa te faci inteleasa si sa intelegi ce vorbesc cei din jurul tau cu tine, cred ca asta e cel mai important inainte de toate.
    Pe cand eram in Italia, de multe ori ma surprindeam pe mine insami gandind in italiana uneori, iar cireasa de pe tort a fost cand iubitul meu mi-a spus ca o vorbesc chiar si prin somn:))).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, daca o vorbeai si in somn, clar o stiai la perfectie; )! Super!

      Referitor la engleza, eu am o problema grava cu cea vorbita de englezi. Nu toti dar majoritatea mi se pare ca au un accent britanic tare puternic, iar eu nu inteleg nimic din ceea ce zic :)). Chiar de curand am avut o colega aici din Londra, ma chinuiam sa inteleg ce zice... Probabil este si din cauza ca sunt obisnuita cu engleza din filme, ca pe americani de exemplu ii inteleg perfect si culmea, mi se pare ca vorbesc atat de clar :)). Stiu ar trebui sa fie invers, dar vezi tu, filmele astea :)).

      Ștergere
    2. Da, te inteleg perfect, ti-am zis , eu la inceput zambem si aprobam, nu intelegere am o iota. Acum de cand stau printre ei, am inceput sa inteleg foarte bine, ba chiar recunosc si cine e irlandez sau scotian, inainte mi se parea ca toti vorbesc o engleza pe care o inteleg doar ei, un fel de dialect ceva :)))

      Ștergere
  18. Buna ziua!

    Eu cred ca nu este deloc o rusine sa vorbesti inntr-o alta limba decat cea natala, in Franta sau in alta parte, chiar daca nu o stapanesti sau faci greseli gramaticale. Interlocutarii tai, marea majoritate, isi vor da seama ca te straduiesti si te vor aprecia, cel putin eu asa am trait aceasta experienta cu limba franceza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar interlocutorii apreciaza ca le vorbesti in limba lor, chiar daca nu le vorbesti prea corect. Am observat si eu asta.

      Ștergere
  19. Pot spune că am avut noroc în şcoală, deşi nu am avut prea mulţi profesori excelenţi, la franceză am avut pe cineva care abia terminase facultate, era tânără, a locuit o vreme şi la Paris şi, îţi imagnezi, vorbea minunat franceza. În plus, o preda într-un mod interactiv, exact cum spui tu, şi cu multă pasiune, că ne-a făcut pe toţi să iubim limba asta. Bine, băieţii erau mai mult îndrăgostiţi de ea decât de franceză, dar ce nu faci când vrei să impresionezi... :D Şi sincer, ori de câte ori ascult un cântec în franceză îmi spun că este cea mai romantică limba din lume... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred ca este o limba frumoasa si romantica Mira, iar cand inca locuiam in tara, admiram foarte mult oamenii care vorbeau franceza fluent. Imi suna atat de placut, de ma facea sa-mi doresc sa pot vorbi si eu candva asa.
      Ai avut noroc sa ai o astfel de profesoara pasionata de ceea ce preda. Conteaza foarte mult...induce parca si elevilor pasiunea pentru materia respectiva.

      Ștergere
  20. Sunt sigura ca stai foarte bine cu franceza acum, Larisa :) Numai gandeste-te la cum stateai in ziua 1 in comparatie :)

    Asta cu ganditul in alta limba chiar e pe bune. Eu mancand engleza pe paine de la o varsta foarte mica, am ajuns de multi ani sa gandesc in engleza. Pe de o parte e bine, pe de alta nu prea. Spre exemplu, cateodata imi aduc aminte de ceva ce am auzit sau am citit undeva, si nu mai stiu daca am auzit/citit chestia aia in engleza sau in romana.

    Iar vis-a-vis de blog, de multe ori ma gandesc ca m-as exprima mult mai bine in engleza decat in romania. Imi vin anumite cuvinte si expresii mai usor in engleza. De aia o mai si folosesc pe alocuri. E greu de inteles asa ceva, dar chiar nu e nicio fita. Citesc si lucrez mai mult in engleza decat in romana..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, daca ma gandesc la prima zi, cand nu stiam decat 3 cuvinte cel mult, acum stau bine :).

      E bine ca ai avut ocazia sa inveti de mica engleza foarte bine, se spune ca atunci retii cel mai repede si cel mai bine. Iar faptul ca gandesti acum in engleza, mie mi se pare fascinat, eu nedepasind niciodata nivelul mediu, conversational :D. Mi se intampla si mie acum sa imi vina in minte unele cuvinte, sau expresii in franceza, mai repede decat in romana, pentru ca le aud si implicit le retin asa.
      Am observat citindu-ti blogul ca unele fraze iti vin in minte in engleza, e sesizabil, dar nu mi se pare deloc deranjant. Adevarul este ca unele expresii, traduse, n-ar mai avea nici un farmec in romana.
      De ce nu iti faci si o sectiune in engleza la blog? Cred ca multi straini ar fi interesati sa citeasca despre calatoriile tale, mai ales despre cele prin Romania.

      Ștergere
    2. Sa stii ca de multe ori ma gandesc la chestia asta, dar momentan e cam o varza in capul meu, nu prea stiu cum sa gestionez situatia. Si momentan o problema mare e si timpul... Nu am acum timp sa scriu si in romana si in engleza. Probabil la un moment dat imi va veni o idee care sa impace si capra si varza... O sa vad.

      Ștergere
    3. Da, inteleg,timpul asta....daca ar fi mai mult...

      Ștergere