Tradițional românesc în mijlocul Franței

Nu sunt o persoană gurmandă, dar recunosc, sunt un pic pofticioasă. Nu mănânc mult, chiar dacă gătesc aproape zilnic; o fac mai mult pentru că trebuie să mănânc, nu pentru că aș avea vreo pasiune pentru asta, deși recunosc, uneori mă mai chinuie talentul prin bucătărie. Rezultatele nu sunt întotdeauna spectaculoase, ba mai mult, câteodată ajung la gunoi, dar mai sunt și excepții, care mă miră chiar și pe mine însămi. Nu mănânc zilnic la restaurant, că nu-mi permite bugetul, dar nici nu sunt genul care să manace uscături sau conserve, pentru că nu sunt sănătoase și apoi nici nu sunt obișnuită cu ele, întrucât la mama acasă se gătea mâncare bună și caldă zilnic. Noi mâncăm românește aici de regulă, nu pentru că nu ne place bucătăria franceză, dimpotrivă, ci pentru că este mai simplu de multe ori să gătești ceva ce cunoști și știi deja că o să-ți placă. Desigur că mai încercam și chestii noi, de prin bucătăriile lumii, la restaurante, acasa, și mai mult de curiozitate, dar cu o anumită reticiență, combinațiile de arome având o anumită limită în mintea mea, astfel încât preparate gen rață cu coacăze sau pește cu ananas, zău că nu pasionează! 


Sinceră să fiu, bucătăria asta franceză, atât de celebră și lăudată în lume, nu mi se pare cine știe ce. Până la urmă folosesc cam aceleași ingrediente ca ale noastre, au chiar acelesi prepartate pe alocuri, doar că au nume pompoase și sunt servite sub o altă formă, una mult mai pretențioasă. Ah, da, și porțiile ceva mai mici! Francezii mănâncă ceva mai puțin, cred eu. Nu zic că noi românii mâncăm ca porcii, sau nu toți dintre noi, dar eu am observat o mică diferență. În plus sunt anumite preparate la noi populare, la care un francez sigur ar strâmba din nas. N-ați vrea să știți ce față a făcut un amic când i-am servit un mujdei românesc de usturoi să acompanieze un pui la cuptor. Nici n-a vrut să-l vadă și nu înceta să se mire cum de mâncăm noi așa ceva. Pe același principiu aici nu se găsește usturoi verde în magazine sau piețe. Eu sunt un pic dezamăgită de asta. 

Desigur că obiceiurile alimentare nu se potrivesc întregului popor. Țin până la urmă de preferințele fiecăruia (eu nu mănânc spanac nici să mă pici cu ceară, asta nu înseamnă că noi românii nu mâncăm spanac în general) și mai zic eu și de obișnuință, de cum ești învățat (eu nu prea am obișnuit în familie carne de miel, așa că nici astăzi nu pot spune că-mi place). Însă majoritatea oamenilor pe aici sunt destul de reticienți la nou  în ceea ce privește mâncarea. Bucătăria românescă nu este așa cunoscută în lume cum este cea indiană, mexicană, spaniolă, italiană. Multă lume mă întrebă curioasă ce preparate tradiționale avem, ce mâncăm de anumite sărbători. Le povestesc de sarmale, de ciorbe, de cozonac, ba chiar i-am făcut să și guste pe cei care am avut ocazia să-i invit la masă. Și am tot invitat de-a lungul vremii amici francezi la masă. Nu vorbesc de vreo câțiva prieteni de-ai lui Andrei care vin frecvent pe la noi și rămân să mănânce, pentru care varza călită a devenit ceva precum croissantul, dar am invitat și cunoștințe mai noi, la modul mai formal, cu antreu, fel principal și desert. Le-am servit ciorbă de văcuță cu borș, salată de boeuf (credeți-mă, deși sună a preparat francez, nimeni pe aici n-a mâncat așa ceva, ba chiar mi-au cerut rețeta!), rață pe varză, sarmale în foi de viță, sau în varză murată, cozonac, etc (firește că nu toate odată!). De mâncat au mâncat tot, toți și întotdeauna. Au zis că a fost bun, dar acum nu știu dacă au zis-o din politețe, sau chiar le-a plăcut. 


Primul meu cozonac, anul trecut de Crăciun


Apropo de ciorbe, mie îmi plac la nebunie și chiar încep să cred că dintre toate treburile pe care le meșteresc prin bucătărie, ciorbele îmi ies cel mai bine. La mine în Bărăgan, ciorba se gătește cu borș (preferabil de casă, dar de la mamaia înainte nimeni n-a mai făcut în familia mea) și parfumată obligatoriu cu leuștean. O să ziceți ce mare lucru să faci asta?! Păi e mare lucru, în condițiile în care aici nu există nici borș, nici leuștean. De fapt nici măcar nu știu cum să le explic eu francezilor ce este ăla "borș". Soluția pe care am găsit-o a fost borșul la plic și leușteanul uscat. Cum termenul de valabilitate este lung, mi-am adus vreo două sacoșe acum 1 an când am fost în țară. 
La fel am făcut și cu esența de rom, pentru că asta de aici e total diferită, bleahhh! Apoi sunt murăturile. O da, clar nu vei găsi murături aici. De fapt nici nu știu cum să le explic ce sunt alea murături. Există și aici castraveciori murați, dar mie nu mi se par că au același gust ca ai noștrii. Și știți ce e culmea? Deși castraveciorii se găsesc murați în borcane, prospeți nu găsești, exceptând castravete din ăla mare și lung. O să-mi ziceți că pot să-mi pun murături. Da? Și de unde aș putea mă rog să iau gogonele, sau gogoșari? Nu există. Doar varză. Dar și cu varza e o problemă aici. Este foarte îndesată, deci foarte greu să desprinzi foi și să faci sărmăluțe.  

  O parte din piața făcută la Nisa în februarie 

Însă cum pentru toate există o soluție, am găsit un magazin sârbesc la noi în oraș, unde printre altele, vând și varză, gogoșari și gogonele murate.  Am luat de câteva ori. N-a fost ca varza din putina mamei, dar mi-am făcut Crăciunul cu ea! Nu avem magazin românesc în Tours, orașul fiind mic și implicit mică fiind și comunitatea de români. Am găsit unul la Nisa, de unde am făcut piața de 2 ori anul ăsta. Nici nu vă închipuiți cum am ieșit de acolo, zici că eram nemâncați de cel puțin o luna! Aruncam în coș ca disperații mușchiuleț, zacuscă, telemea, muștar, ciocolată ROM, semințe, pufuleți... tot magazinul, spre bucuria vânzătoarei, patroana de altfel, care ne privea cu un zâmbet satisfăcut. Pentru că deși preparatele sunt de România, prețurile sunt de Franța, triple aproape. Însă nu asta este neparat problema, doar că 1000 de km până la Nisa nu-s de colo, așa că am purces la căutat magazine românești mai aproape de casă. Sunt foarte fericită că am găsit unul la Paris! De fapt am găsit vreo 5, prin diverse suburbii. Firește, nici  Parisul nu-i așa aproape, dar nici prea departe nu este, astfel încât să nu putem da o fugă înainte de Crăciun. 230 de km față de 1000, fac o diferență considerabilă, zic eu. Așa că de ceva vreme, când îmi spui "Paris", văd în față ochilor (minții) un mare platou românesc cu telemea, cabanos și slănină afumată. Ce Tour Eiffel, Luvru, Sena sau alte minuni?! Abia aștept să ajung, sper din timp, să nu rămân fără. Iar dacă au acolo și șorici, m-am scos! Sunt cea mai fericită! Cu puțin noroc voi avea un Crăciun românesc, chiar aici în mijlocul Franței.

Voi cum stați la capitolul bucătăreală?  
 
 Gătiți de voie, de nevoie, sau deloc?  
 
 Mergeți pe bucate clasice, tradiționale, în general, sau vă plac provocările culinare?

 App de bucătăreală, asta este bucătăria visurilor mele. Am găsit poza pe internet acum ceva timp, nu mai știu unde ca să pun sursa, probabil în vreo revistă, dar am păstrat-o, spre a-mi servi ca inspirație într-o zi, curând sper, când vom avea căsuța noastră . Mi se pare de vis! Vă place? 

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

39 comentarii:

  1. da si eu cred ca bucataria frantuzeasca e prea laudata, sau ma rog, nu e prea pe gustul meu. si noi ducem dorul mancarii romanesti si stiu ca n Franta chiar nu gaseam nimic sa semene, aici avem noroc de polonezi. gasisem un magazin romanesc dar toate produsele erau aproape de data de expirare, deci nu merci.

    mujdei...trebuia sa le zici ca i aioli :D
    am facut si eu odata salata de vinete si a avut mare succes (francezii le fac cu usturoi, fara maioneza)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar la produsele romanesti, straine in general, trebuie avuta mare grija cu termenul de valabilitate. Multe s-ar putea sa fie vechi.
      Bucataria frantuzeasca... eu cred ca si-au promovat-o foarte mult, ca mai toate lucrurile si locurile de altfel si asa a ajuns cunoscuta si laudata. Si eu cred ca sunt multe alte "bucatarii" ale lumii excelente dar mai putin cunoscute.
      Uite ca salata de vinete romanesca nu le-am dat niciodata sa guste :)).

      Ștergere
  2. Am putea face un ghid cu ce gătesc românii din străinătate! Aici am scris despre ce gătim noi în Italia: http://jurnaldenavetist.blogspot.it/2013/11/ce-gatesc-romanii-din-italia.html :)
    Te-ai gândi să deschizi un magazin cu produse româneşti în Tours? Ai putea avea clienţi români, ruşi, moldoveni, atât din Tours cât şi din împrejurimi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca ar merge, comunitatea de romani nu-i foarte numeroasa aici. Cred ca ar avea succes intr-un oras mai mare. M-am gandit mai degraba la un restaurant romanesc, dar imi cam lipsesc finantele :)).
      Am citit articolul tau ;)!

      Ștergere
  3. Aaaaa, numai chestiii bune de tot ai cumparat! Si citind eu articolul tau, mi s-a facut o pofta de sarmale, zilele acestea voi rezolva această poftă. Cât despre bucătăria aceea, este superbă, insa parca nu as putea sa gatesc in ea, sa nu o murdaresc:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cu sarmalele mai astept pana la Craciun, ca pofta sa fie si mai mare :))

      Ștergere
    2. Eu am gasit foi de vie pentru sarmale in magasinele turcesti. Cat despre varza murata o facem noi acasa caci avem spatiu de preparare si soacra varza in gradina. Pentru afumatura improvizez produsele prtugheze de la Auchan. Leustean am gasit la Delbard . Nici nu ma asteptam sa dau de el pe acolo. L-am recunoscut dupa frunza si l-am plantat in gradina. De un an il am si tare frumos se face si mare. Branza telemea o inlocuiesc cu feta greceasca sau turceasca. Intr-o vreme gaseam la Noz plicuri de bors magic. Insa acum nu mai au . Mamaliguta e usor de gasit ingrendiente. Viva polenta ! Smantana nu e cu gust ca la noi. Branza de vaci nici nu stiu unde s-o gasesc . La fel si hreanul.
      Pentru jumari nu-mi fac griji. Taiem un porc in fiecare an si dam deoparte ce trebuie . Ce imi lipseste cel mai mult e branza de burduf si produsele din carne preparate de casa naturale si bine afumate romanesti. Chiar daca se gasesc unele produse asemanatoare, nu-s ca cele de acasa. Ce sa mai spun de Rom ... Asa ciocolata nu e pe aici. Sunt multe chestii ce ne lipsesc si nu stiu unde se gasesc.

      Ștergere
  4. Larisa, fa-le si salata de vinete daca iti place.
    Le-a facut o prietana unor nemti si erau aia sa lesine cand au vazut-o. :)) Au zis ca arata oribil, dar de jena au gustat. Si dupa aceea au lins castronul. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      O sa le fac, sa stii. Si eu cred ca o sa le placa. De fapt cum sa nu-ti placa salata de vinete romaneasca?!

      Ștergere
  5. Eu ptr ca nu am boes si noi nu mancam foarte acra ciorba (ardeleni, de!) :)) pun smantana in ea iar leustean trebuie sa fie si la voi, asa am zis si eu de Olanda pana am aflat cum se numeste. Uita aici "Livèche" pe frantuza! :))))))
    Daca gasesti seminte pui in ghiveci si se face planta. Eu am pus-o prima data in gradina la soare! Mare gresala! Trebuie la umbra si cu solul umed!
    Wee minunat!

    ps. bucataria e grozava! Dar ce casa trebuie sa ai ptr asa ceva? :))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am vrut sa zic "bors" :)))))))

      Ștergere
    2. Am gasit si eu cum se numeste, doar ca nu se gaseste deloc la piata :)). Daca ei nu gatesc cu el, nu se gaseste.

      Am incercat si eu seminte in ghiveci, dar n-a mers. Poate cand o sa am curte. Acum n-am nici macar balcon :D.

      Da...asa ma gandeam si eu..ce casa trebuie sa ai...si cat costa o astfel de bucatarie, ca numai placa aia de marmura cred ca-i mega scumpa :)).
      We fain si tie Minnie!

      Ștergere
  6. Mie imi plac provocarile culinare,dar gustul dulce si aromat, la mancare nicicum.Acum au aparut tot felul de legume,condimente.Cumpar,le incerc dar putine raman in bucatarie.Imi place noua ta bucatarie,chiar daca e virtuala,sa vezi ca vei reusi.Numai ca nu vad fereastra?Cand faci mancare ca noi,hota nu face fata ,cat ar fi ea de performanta.Poate e pe partea cealalta.Bucatareala placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da nici mie nu-mi place gustul dulceag in mancaruri. Probabil nu suntem noi obisnuiti cu astfel de preparate, ca prin tarile exotice oamenii nu au probleme cu asta.
      Cred ca este pe partea opusa fereastra. Trebuie sa aiba una....

      Ștergere
  7. Eu am gatit pentru cativa amici englezi si au fost foarte incantati. Cred si eu, la ce bucatarie au ei. Inca nu am gasit un fel de mancare de-al lor care sa-mi placa cu adevarat, cred ca bucataria englezeasca lasa de dorit. Despre cea frantuzeasca nu stiu prea multe, nu am fost decat de cateva ori la restaurant si am incercat 2-3 feluri dar nu pot spune ca m-au dat pe spate. Intr-adevar portiile erau mici, poate prea mici la ce foame aveam eu. Stiu ca mi-au placut foarte mult celebrele Macarons, delicioase, eu sunt o iubitoare de dulciuri.
    La capitolul bucatareala inca invat, am cateva feluri de mancare care imi ies excelent, altele ajung la gunoi ca si in cazul tau. De obicei gatesc roamneste, uneori mai fac niste paste si inca 2-3 feluri de mancare italienesti.
    Si in Londra sunt magazine romanesti, merg destul de rar acolo, dar cand plec, plec incarcata ca Mos Craciun. Mai nou am descoperit o patiserie romaneasca si am dat iama in prajituri: savarine, amandine, tort diplomat, salam de biscuiti, m-am ingrasat 2 kilograme cand am terminat "proviziile" :)).
    Un weekend placut in continuare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca englezii nu prea au o bucatarie prea variata :D.
      Macarons si mie imi plac, dar cred ca-mi placeau tare mult inainte sa vin aici, ca de atunci n-am mai cumparat asa des :))
      Londra este un oras mare, banuiesc ca si romanii sunt multi. Daca aveti pana si patiserie romaneasca...ce sa mai zic de magazine. Avantajele oraselor mari,nu?
      Multumesc la fel si tie! Si "arunca" un salam de biscuiti aici la mine, ca tare pofta miai facut! ;)

      Ștergere
  8. Super bucătăria aia!
    Eu nu prea fac cumpărăturile.. Părinții au această sarcină. Mami mereu bagă noi ingrediente în mâncare, care mai de care mai sănătoase, pline de vitamine etc. și nu văd vreo schimbare (adică dacă se pricepe mai mult sau mai bine, fiind singura persoană care gătește așa).
    Cozonacul tău l-am admirat și anul trecut: arată super bine! Anul ăsta să arate super-super bine, ok?:)))
    Pup! Happy WW!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E de inteles Maria draga! Nici eu cand aveam varsta ta nu ma ocupam cu bucatareala, gatea mama. Insa cum nu mai stau cu mama acum, trebuie sa ma ocup singura de asta, ca altfel as muri de foame :)).
      Te pup! Weekend fain si tie!

      Ștergere
  9. Pe mine nu m-a prins pasiunea gatitului. Si nici nu cred ca se va intampla vreodata. Nu am rabdare in bucatarie si banuiesc ca e problema multor fete tinere din ziua de azi. In general prefer ceva light, de ex. iaurturi si branzeturi. Problema e ca nu poti trai toata viata cu racituri. Imi place mult friptura de pui cu cartofi taranesti si salata, nu stiu daca e traditional romaneasca, dar nu ma pot satura de ea. Din bucatariile altor tari incerc diverse preparate, dar rar. Mie mancarea preparata imi fura toata energia, e obligatoriu sa servesc ceva light si putin, am un metabolism lent si complicat.
    Imi plac multe lucruri in viata asta si ma implic total cand le fac, dar gatitul nu e pe lista.
    Bucataria ta ideala e impresionanta, Larisa. Imi place mult cum arata, sper sa ti se indeplineasca visul cat mai curand. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice, e de inteles, nu pe toti ii prinde pasiunea gatitului. Sunt oameni care gatesc de drag, chiar fara sa manance si altii care n-au nici in clin nici in maneca cu asta. Fiecare cu placerile lui. E bine ca-ti sunt suficiente preparatele lejere, astfel nu trebuie sa gatesti de nevoie, pentru ca trebuie sa mananci.

      Cat despre bucataria din poza...multumesc, sa fie! Desi nu cred ca mi se va implini prea repede visul cu ea, sunt sigura ca ar costa o avere :D. Dar cine stie...intr-o zi, candva, poate nu identica, dar macar una asemanatoare.

      Ștergere
  10. Au niste titluri mancarurile frantuzesti de ramai cu gura cascata si te intrebi daca-i comestibil, la fel ca in chineza. Nu ma tenteaza. De englezi nici nu mai zic, astia au numai fish & chips si mancare indiana/chineza/italiana si unde si unde franceza.
    Eu daca am pofta de castraveti murati si varza murata, cumpar din unele supermarketuri unde sunt si produse poloneze. seamana mult cu ale noastre. La Londra ma mai duc prin magazinele rusesti, au multe produse care au gust de acasa. au chiar si bors. Uite cu leusteanul am rezolvat altfel. Mama are in gradina foarte mult. De fiecare data cand revin de acasa, mama imi pregateste cate o punga mare de patrunjel proaspat si leustean pe care il pun in congelator. cand imi trebuie pun cate o mana de leustean si patrunjel inghetat in ciorba. Nu-si pierde aroma deloc. Sau altii pun leustean cu sare in borcan, insa isi schimba gustul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa ma uit si eu dupa magazine poloneze sau rusesti daca zici ca au produse asemanantoare cu ale nostre. Nu cred sa fie vreunul in oras, dar poate gasesc prin apropiere. Mersi de pont.
      Da, ai dreptate, verdeturile se pastreaza bine si uscate, esti norocoasa ca mama ta are in gradina.

      Ștergere
  11. Apropierea de familie, prieteni și atmosfera de sărbătoare cu cozonaci, sarmale și pâine de casă este inegalabilă la alte popoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, nu cred ca mi-ar placea un Craciun fara cozonaci si sarmale.

      Ștergere
  12. Sa-ti fie de bine! Cunosc sentimentul si dragostea trece putin si prin stomac cand vine vorba de tara :D
    De vreo luna ne e nelipsita din frigider branza telemea. Dar.. am si zacusca de Raureni, gemuri si dulceturi de Raureni, carnati, muschi afumat, paine... pana si de painea pe vatra imi era dor!
    Asta nu inseamna ca nu visez la sarmalele mamei si la friptura de porc de tara... adica loc de vise e destul chiar si intr-un stomac mic :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, bine zis, loc de vise este si intr-un stomac mic.
      Esti norocoasa ca gasesti acolo telemea si alte bunatati romanesti. Cred ca daca as avea un magazin romanesc in Tours, sau macar undeva in regiune, as fi cea mai fericita.

      Ștergere
  13. Eu gatesc intotdeauna pentru seara si prajiturile, care la noi se fac doar in casa. Nu cumparam niciodata prajituri decat baclava, de la turci. Pentru pranz gateste mama. Avem sarcini impartite. Dar gatesc absolut de toate. Adica ma pricep la orice.
    Sa stii ca treaba cu mujdeiul ai pati-o si cu mine. Nu mananc usturoi decat gatit, nu crud. Nu-l pot suporta si daca cineva insista sa mananc asa ceva refuz categoric si e posibil sa deranjeze acest refuz. Asta este... :)
    Mai am ceva ce nu pot manca: ciulamaua.
    In rest, absolut orice, mai ales legume de toate felurile. Mancaruri la fel, de toate felurile, adica acre, dulci, sarate... chiar orice. Cred ca totusi predomina cele dulci in preferintele mele.
    Cu provocarile nu ma omor. Prefer feluri de mancare traditionale insa cateodata incerc si cate ceva nou. De multe ori ca sa ma conving ca tot cele vechi sunt cele mai bune :))
    O seara placuta, Larisa draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu prefer prajiturile de casa celor de la cofetarie. Sunt mult mai sanatoase iar gustul e diferit. Cat despre usturoi, am mai intalnit multe persoane care nu-l suporta crud.
      Pai e un lucru bun ca nu esti pretentioasa Elly la arome si gusturi si ca poti manca orice. In felul asta poti varia foarte mult preparatele pe care le gatesti. Si chiar daca nu-ti plac neaparat provocarile culinare, bucataria romanesca ramane totusi foarte diversificata, ai glar de unde alege.
      Seara faina si tie!

      Ștergere
  14. Noua ne place bucataria frantuzeasca, poate pentru ca e mai lejera si mai putina in farfurie. Insa sunt si cateva care felulri cu multe calorii, de ex.: choucroute alscian, ca sa numai spun de cele specifice de la munte: raclette, tartiflette, fondue, etc. Mie imi plac amestecurile astea mai bizare dulce-acrisor, dulce-piperat. Cristi e mai reticent, dar daca gatesc, nu are incotro si mananca :)
    Borsul la plic e nelipsit si la noi, ne facem stoc de 2 ori pe an. Ma enerveaza si pe mine varza lor ca e prea teapana si nu reusesc sa fac sarmale frumoase din ea. In rest, ne descurcam cu ce gasim. Nu am gasit pana acum un magazin in care sa gasim produse romanesti, adevarul e ca nici nu am cautat.
    Hmmm, Craciunul asta il facem specific frantuzesc, ca avem oaspeti din ro, sa vedem ce-o sa iasa, daca o sa le placa! Deja am testat o reteta cu prajitura lor specifica de Craciun, bûche de noel si a iesit super buna dupa cum am vazut ca francezii s-au lins pe degete si au mai cerut si reteta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Culmea este ca din bucataria frantuzeasca, mie tocmai preparatele specifice de la munte cred ca imi plac cel mai tare, chiar daca nu-s o persoana gurmanda de fel. De calorii nu-mi fac probleme momentan, stau bine cu silueta :)).
      Iarna de exemplu facem frecvent raclette, avem doua aparate, cel traditional, unde pui jumatate de calup de branza, si cel cu gril. Desi nu-i traditionala din zona asta, am observat ca e tare populara totusi. Iar weekendul asta tocmai ce am gatit un tartiflette :D.
      In mare si mie imi place bucataria frantuzeasca, nu pot spune a o detest complet, doar ca mi se pare prea laudata, pentru ce "poate" de fapt; sunt atatea tari cu gastronomie la fel de buna, poate chiar mai buna, dar nu asa de cunoscuta.
      Pana la urma, daca stam sa ne gandim, totul se rezuma la gusturi, dovada fiind pana si comentariile de la acest articol :)).

      Ștergere
  15. in franta nu am baut deocamdata decat o cafea, pe coasta de azur.. eram in trecere, deci nu pot sa-mi dau cu parerea despre bucataria lor.. dar dupa ce am calatorit in tari precum Spania, Anglia, Austria, Italia, Germania... sincer, bucataria noastra ramane favorita mea.. variata si delicioasa.. as incerca oricand ceva nou.. dar mancarurile traditionale romanesti sunt cele mai bune.. cat despre bucataria ta de vis, cred ca avem acelasi vis... este absolut superba.. as gati incontinuu numai sa nu mai ies de acolo :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca asta este si concluzia mea Flori: as incerca oricand ceva nou (bine, cu mici limite, desigur) dar tot bucurataria romaneasca ramane preferata mea.

      Ștergere
  16. Buna ziua!

    Va recomand cu tarie sa incercati o zacusca traditionala, cu legume proaspete, pregatita la un cian din aluminiu sau ideal fonta, incins cu lemne de fag sau esenta tare.
    Pofta buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare placere (si pofta) as incerca!

      Ștergere
  17. Salut,

    Experienta mea de 4 ani de exilat in Luxembourg e cam asa:
    1) intreaba in jur, aia care au venit inainte s-ar putea sa stie ceva locuri interesante. Cand am venit eu am aflat de un magazin sarbesc. Dupa cum zici si tu, cam seamana dar asa, 80%. Mai exact, gasesti destule ca si pe la noi, dar gustul e un pic deosebit. Branza de ex au din Turcia/Bulgaria/Grecia dar doar din aia compacta alba. Nimic sa semene cu telemeaua. Zacusca, muraturi am incercat, se aseamana dar zacusca mai picanta si muraturile ceva mai dulcege. Au si carne de mici (le zice altfel la sarbi), nu am incercat dar cineva mi-a zis ca au alt gust. Cel mai important, au varza murata (capatana intrega sigilata la punga). E facuta de niste turci prin Germania. E oricum mult mai buna decat choucroute, merge la o salata sau sarmale. Mai incolo am aflat de un magazin romanesc in Brussels, am fost si-am facut plinul de vreo 2 ori. Intre timp cam acum 1 an s-a deschis si-un magazin romanesc in oras, asa ca acuma avem si kaiser, mici, carnaciori oltenesti si alte alea (tot la fel, preturi premium). Exista si vinuri romanesti intr-un supermarket si un magazin romanesc cu vinuri dar n-am fost pana acolo niciodata, ne plac vinurile de Bordeaux si deja avem adunate peste 50 sticle in "pivnita".
    2) cauta inlocuitori. daca nu te deranjeaza diferenta de gust, se mai gasesc unele care se potrivesc, trebuie cautat si testat. Noi am gasit inlocuitor pt telemea, branza feta greceasca este foarte buna. Singura diferenta majora, vine la portii in tipla de 200g. Si pt bors am gasit inlocuitor, exista in magazinele germane (DM), se cheama Brottrunk. Exista magazin DM si-n Luxembourg, daca nu mergem in Trier la 50km distanta si luam 3-4 sticle sa facem stoc.
    3) experimenteaza. Noi avem un prieten din Peru, cu sotia romanca, asa ca suntem invitati destul de des sa degustam chestii exotice din America de Sud: ceviche, banane prajite (de fapt specia se cheama plantan), yucca, tot felul de salate si combinatii. I-am furat si noi vreo 2-3 retete si acuma le facem cand mai invitam pe acasa.
    4) Si in oras: aici se intalnesc influentele franceze, germane, belgiene, portugheze, etc, asa ca ai destule chestii diferite de incercat prin oras.
    5) incearca si acasa. Cum aici gasim prin magazin chestii pe care in Romania nu prea le vezi proaspete, ne-am mai facut de cap cu diverse experimente: porumbei, potarnichii, iepuri, creveti, scoici. Retete "furate" de la prieteni, incercate in restaurante sau citite direct de pe net :).
    6) adu si de acasa. Mai exact, cum noi am fost in fiecare an cu masina in tara, am adus pana acum: miere, visinata, tuica, borcane cu dulceata, o radacina de leustean si intr-un an experimental o funie de ceapa si un bidonas de branza. Am aruncat jumate din branza si ceapa, restul inca mai tin, se duc pic cu pic. Leusteanul e plantat intr-un ghiveci mare in balcon, are deja 3 ani. Cand se recolteaza se baga la congelator. Plus niste pesti pt acvariu :). Mai greu daca te duci cu avionul dar si atunci am dus/adus diverse, la scara mai mica (vin, cozonaci, etc).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow! Asta da comentariu :)!

      In principiu sunt de acord cu cele punctate de tine. Pana la urma alimentele pur traditionale sunt mai mult de pofta, se poate "supravietui" foarte bine si cu ce se gaseste pe aici, ca vorba aia, nu sunt prea diferite. In plus poti gati acasa o multime de bucate romanesti cu ingredientele de aici, bucataria romaneasca nu se rezuma doar la sarmale.

      Bineinteles ca se merita incercate si preparate mai exotice, iar in functie de gusturile fiecaruia, unele retete se pot imprumuta altele nu. Mancarea din America de Sud si mie imi place tare mult, am avut ocazia sa gust de cateva ori datorita unor cunostinte originare de din diverse tari de acolo.

      Mi-ai dat o idee cu radacina de leustean. Cu seminte am incercat si n-a mers. Mersi!

      Ștergere
  18. Va oferim posibilitatea sa cumparati alimente si artizanat romanesc in toata Franta Online.
    www.BoutiqueRoumanie.fr - Magazin Romanesc Online in Paris cu livrare la domiciliu in toata Franta.

    Site: http://www.BoutiqueRoumanie.fr

    RăspundețiȘtergere
  19. Buna. Am dat de blogul tau cautand magazin cu produse romanesti... culmea! Eu gasesc castraveti murati la raionul cu produse poloneze de la auchan, muraturi mix la o "épicerie turque" de cartier, borcan mare cu amestec de gogonele, conopida, ardei etc! Tot la acel magazin gasesc si castraveti ca si in Romania, buni de pus la murat, ardei de umplut, varza pt sarmale etc Usturoi verde, castraveti, gogonele etc de pus la murat gasesc si la o gradina "Chapeau de Paille" unde mergem la cules, sunt cam peste tot in Franta, poate si pe langa tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de recomandari! Da, am mai auzit de gradinile unde poti merge sa culegi, sunt si pe aici chiar daca n-am fost niciodata. Acum o parte din probleme le-am rezolvat, intre timp ne-am mutat la curte si putem cultiva noi rosii, castraveti, usturoi verde, etc. Am incercat anul trecut si am avut o productie bunicica, cat sa ne potolim poftele ;)

      Ștergere