Vacanța mea de iarnă savoiardă

Încă din octombrie anul trecut am început să îmi fac planuri pentru vacanța de iarnă. Inițial m-am gândit la o ieșire de câteva zile, ca anul trecut. Mi-au venit în minte mai multe destinații pe care îmi doream să le văd, mai apropiate, mai depărtate, mai calde, mai friguroase, dar toate având un singur numitor comun: Muntele. Pentru că da, nimic în lumea asta nu-mi place mai tare decât să bat poteci la picior, chiar dacă în ultimii ani am făcut-o mai rar decât o făceam în România. Nu știu să vă explic de ce exact îmi plac drumețiile pe munte, dar nici nu mai contează până la urmă, cert este că dacă omenește ar fi posibil, aș bate cărări cu rucsacul în spate și cu bocancii în picioare în fiecare zi, fără să mă plictisesc vreodată. Poate pentru mulți dintre voi toți munții sunt la fel, dar pentru mine fiecare vârf, fiecare vale, fiecare traseu este diferit și special în felul lui, așa că întotdeauna mi-e greu să aleg. Aș vrea să-i urc pe toți dacă se poate!



Fiindcă în 2013 n-am avut o vacanță adevărată din lipsă de timp și pentru că uneori viața are și alte priorități, am hotărât până la urmă ca la sfârșit de an să plecăm pentru o săptămână, câteva zile fiind totuși prea puține și unde aș fi putut să vreau eu să petrec o săptămână întreagă, dacă nu în Alpi. M-au tentat și Pirineii, dar i-am lăsat pentru iarna următoare... Deci primul pas a fost făcut, s-a hotărât în unanimitate, mergem în Alpi! Dar unde exact?! Că Alpii sunt mari... Nu mă interesa prea tare orașul, satul, stațiunea, că oricum n-aveam de gând să petrec prea mult timp pe acolo, ci mai degrabă traseele de iarnă ce se puteau face în respectiva regiune. M-am orientat inițial spre masivul Vanoise, înalt, întins, impunător, dar am renunțat. Prea multe pârtii de schi, prea puține trasee de drumeție iarna. Plimbându-mă virtual prin Alpi cu google maps, mi-au atras atenția masivele Bornes-Aravis și Beaufortain; peisaje încântătoare, panorame deschise spre Mont Blanc, o mulțime de trasee simpatice de drumeții de iarnă. Perfect, acolo mergem!


Zăpadă virgină...


Odată găsit masivul muntos, am început să caut localități, că doar nu era să dorm pe munte în zăpadă. Notre-Dame-de-Bellecombe, Praz sur Arly, Megève... descopeream treptat sate și stațiuni montane franceze de care nu mai auzisem până atunci. Întreaga zonă Val d'Arly mi s-a părut ofertantă, așa că am purces la pasul următor, anume căutarea unui hotel. Condiții de îndeplinit: preț acceptabil, condiții decente și cel mai important, să accepte animale de companie, doar nu vă închipuiți că pe Azorică îl lăsam acasă. La început am luat bookingul la întrebări. Rezultatul? Nimic pe gustul și buzunarul meu. Ori prea scump, ori indisponibil în perioada dorită. Deja începeam să mă întreb, mai frate, da' ăștia își rezervă vacanțele de sărbători în iunie?! Imbosibil, hai să facem altfel... Încep să caut pe site-urile oficiilor de turism din regiunea respectiva. Val d'Arly are un site pt toată regiunea, la care se mai adaugă site-urile oficiilor din fiecare localitate. Oricum le studiasem înainte pentru divese informații despre traseele montane, așa că știam că există și recomandări de cazare.


Giettaz

 Ziua1: Turul muntelui Lachat


Viață de câine pe munte


Cu foarte multă răbdare am studiat site-ul fiecărui hotel în parte, dintre cele recomandate de birourile de turism, după care am făcut o listă de vreo 13 hoteluri parcă, care îndeplineau condițiile mele. Am formulat un mail simplu, în care ceream detalii despre disponibilitatea în perioada dorită, despre preț și alte cerințe și l-am trimis la toate cele 13. N-a trecut mult și am început să primesc răspunsurile. Fie că îmi propuneau un preț, fie că îmi scriau că sunt ocupați, toate mi-au răspuns. Din cele 13 au rams vreo 3-4 hoteluri care îmi conveneau. Într-un final, după indelugi reflecții, am ales unul: Le Soleil d'Or din Giettaz. Mi-a plăcut atât hotelul, cât și amplasarea, Giettaz fiind un sat micuț, liniștit, exact pe placul meu, diferit de stațiunile super aglomerate, dar aproape de toate traseele din masivele Aravis, Beaufortain și Mont Blanc. Pentru că pachetul oferit de hotel era în regim demi-pensiune, adică mic dejun și cină, am ales așa, deși nu intenționam inițial. Am confirmat rezervarea, am plătit avansul și am început să număr zilele până pe 28 decembrie. Acum nu vă închipuiți că în toată acea perioadă am stat degeaba. Mi-am procurat vreo 3 hărți, o carte despre traseele montane din Savoie, plus sute de pagini printate de pe internet și 2 luni am studiat conștiincioasă, astfel că la final am ieșit cu trasee pentru un an, nu doar pentru o săptămână.


 Prima zi din 2014


Uneori cred că îi place și lui zăpada...


Când ziua X s-a apropiat, Andrei a venit cu propunerea să plecăm mai devreme, că el nu mai are chef să stea acasă. Puteam să-l refuz?! Ziceți și voi. Păi unde vrei să mergi? Nu știu, undeva în drum. Ok, mergem la Strasbourg a fost răspunsul meu, care a venit natural, de parcă a fost mereu acolo în minte, așteptând doar întrebarea. Nu știu de ce, dar de multă vreme îmi doream să vizitez Strasbourgul. Nu neapărat în perioada Crăciunului, oricând, ba chiar am avut câteva porniri, dar din păcate nu s-au mai materializat. Cine știe, poate așa a fost să fie, poate lucrurile se întâmplă exact atunci când trebuie să se întâmple, nu? Strasbourg nu era chiar în drumul nostru spre Giettaz, mai mult, chiar însemna un ocol de vreo 7 ore dus și 6 întors, dar al meu soț nu mi-a refuzat damblaua. Așa că pe 26 decembrie ne-am făcut bagajul, am rezervat un hotel ieftin la Strasbourg pentru 2 nopți și pe la prânz am pornit la drum. Am servit masa din a două zi de Crăciun la o benzinărie pe autostradă, am salutat Metz-ul din mers și pe la 20.30 eram în capitala Alsaciei, plină de emoții, ca atunci când îți dorești foarte mult să ajungi undeva și în sfârșit te vezi acolo.
 


Mi-a plăcut orașul, e deosebit, păstrează încă un puternic iz german, ca toată regiunea de altfel; mi-a plăcut și târgul, decorațiunile și admosfera de poveste, dar cel mai mult mi-a plăcut choucroute-ul alsacian (varză murată cu afumătură), servit la un restaurant în cartierul Petite France, covrigii cu sare  și vinul alb fiert. Nu mi-a plăcut puhoiul de lume și nici gerul uscat, dar le-am trecut cu vederea, totuși am avut noroc, pentru că a doua zi tot drumul spre Alpi ne-a plouat torențial. Am ajuns la Giettaz în seara de 28 decembrie, aducând odată cu noi și zăpada, care nu mai căzuse de câteva zile după spusele proprietarei, pentru că odată ce am luat altitudine, toată ploaia s-a transformat în nămeți. Nu vă spun cu ce chin am urcat și am coborât Pasul Aravis la 1 487 prin beznă, pe niște serpentine pe care am avut noroc că doar le simțeam, nu le și vedeam, dar lanțurile de la roți și-au făcut treaba și ne-au dus în siguranță la hotel. Desigur că a fost și meritul șoferului priceput, care n-am fost eu! Cred cu tărie că unii oameni nu-s făcuți să șofeze, iar eu mă număr printre ei.


Sejurul în Alpi s-a desfășurat frumos, fără peripeții neplăcute, fără de-a dura la vale, dar cu mult, mult, foarte mult munte și zăpadă; dacă vă întrebați ce am făcut 7 zile acolo, o să vă răspund într-un singur cuvânt: drumeții. Zi de zi am încălțat cu o plăcere de nedescris bocancii, zi de zi mi-am pus rucsacul oricât a fost de greu în spate, ca zi de zi să hoinăresc pe munți, inclusiv pe 31 decembrie și pe 1 ianuarie, doar nu era să las revelionul să-mi strice planul bine pus la punct. Fiecare masiv din Alpi este ofertant pentru orice om pasionat de munte: trasee mai grele, mai ușoare, mai lungi sau mai scurte, zăpadă din plin, peisaje încântătoare, vârfuri amețitoare. Totuși, n-am putut să nu observ cu tristețe cum acești munți și-au pierdut mult din sălbăticie, oamenii construind până acolo unde nu se mai putea construi, case, sate, telecabine, sau pârtii de schi... Ce pot să spun, decât că asta este societatea în care trăim... Probabil cândva nu va mai exista nici un colț de natură, liniștit, unde să-ți tragi sufletul în pace. Însă turiștii veniți în număr uluitor de mare, în special schiorii, nu păreau deranjați nici de modernizarea muntelui, nici de aglomerație și nici de prețurile pe alocuri exagerat de mari la unele restaurante de la înălțime.


 În drum spre Petit Prarion, cu Mont Blancul în spate




 Mont Blanc văzut de pe Petit Prarion

M-am intos acasă pe 4 ianuarie, cu umflături la picioare, pe care le păstrez și azi ca amintire. Sper să nu mai treacă așa mult până la următoarea revedere cu muntele, sper anul asta să fie mai plin decât cel precedent de încălțat bocanci, de urcat și coborât poteci. E cam dificil că nu-i așa aproape. Cine știe, poate iarna viitoare mă apuc și de schiat, mă gândeam de curând că n-ar fi rău. Îmi plac vacanțele active, cel puțin acum, cât pot. Mai târziu, oi vedea... Până una alta, deja am început planurile pentru vacanța pe munte de vară. Ce credeați că mă duc la plajă?! M-oi duce și acolo, o zi-două, că n-am bifat scufundările de pe lista de anul trecut. Nu știu momentan dacă se va materializa, mai e până atunci, dar plăcerea de a o plănui, chiar și degeaba, este imensă. 


Citește toate episoadele vacanței savoiarde

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

45 comentarii:

  1. ma bucur ca ai incheiat 2013 bine si l ai inceput pe 2014 la fel de bine, stiu cat iti doreai sa ajungi in ambele locuri :)
    foarte faine pozele. spor la planuit :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, daca ar fi sa fie tot 2014 asa cum a inceput...nu m-as supara :))!
      Mersi!

      Ștergere
  2. Hehehehe! Un vis implinit ptr 3 suflete! O bag si pe Claudia in ecuatie :D Toate trei am vazut muntele si l-am simtit! Io mi-am facut rezervare inca din august anul trecut, timp de o luna am cautat cazare cu pet friendly. La final Sasha n-a mai fost cu noi in Colorado insa cautarile au fost cumplite in sensul asta. Dupa ce-am facut cazarea am sistat orice cautare informativa. M-am lasat dusa de val, stiam zona cat de cat, si-am zis ce-o fi o fi! Ma bucur ptr voi, zona arata de vis, si ah...cata zapada!!!! Adorabil! Noi deja am decretat ce-a mai frumoasa vacanta de iarna avuta vreodata! Uite ca a fost sa fie in State si nu in Romania :) Spor la facut planuri, si eu le fac, imi place sa visez cu ochii deschisi, si de multe ori visele astea se implinesc Larise :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este Renutzule, toate 3 ne-am indepliti visul. Ce ti-e si cu dorul asta de munte...si cu viata in general...iubesti muntele, te muti peste mari si tari ca sa ajungi tot la campie. Nu pteam sa locuim si noi undeva la munte. Dar cine stie, poate intr-o zi...
      Am vazut poze foarte faine la tine pe FB, ma bucur ca ati avut o vancata frumoasa, sper sa scrii mai multe si pe blog despre asta -chiar despre fiecare zi petrecuta pe munte, eu nu m-as supara sa citesc :p.

      Ștergere
  3. super vacanta! Azorel a apreciat, vad! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa fii carat in spate tot drumul, asa zic si eu viata :)))

      Ștergere
  4. Buna ziua!

    Doua lucruri sunt impunatoare pentru mine, zapada neatinsa si Capitale de Noel, au trecut parca prea rapid aceste sarbatori! La Multi Ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zapada neatinsa si mie imi place la nebunie. Parca nu-ti vine s-o calci. La multi ani!

      Ștergere
  5. Un sincer La Multi Ani si indraznesc o intrebare, unde este cana de vin fier fiert de calitate, dulce si aromat? Va pup si toate cele bune in noul an!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani!
      O sa apara si cana de vin intr-un articol viitor ;)

      Ștergere
  6. Bravo! Ma bucur mult ca ati avut o vacanta alba, insorita si atat de frumoasa, pe muntii pe care ii adori...indiferent care sunt! Si eu iubesc muntele dar nu am fost niciodata o mare calatoare si cataratoare pe ei, din mai multe motive.De aceea am preferat sa raman mai la ses ;) Pozele sunt de exceptie, exact pe gustul meu hibernal. La multi ani inca o data si sa aveti numai zile insorite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Ileana! Stiu ca si tie iti place iarna.
      Din pacate cred ca cu anii va fi din ce in ce mai greu sa o gasim, am observat temperaturi destul de ridicate si la munte, zapada cazuta noaptea, ziua se cam topeste. E nevoie sa urci la altitudini mai mari pentru peisaje albe. De exemplu in ziua plecarii, la sub 1000 m era iarba :(.

      Ștergere
  7. Ce peisaje superbe ! Iar Azorica, sunt sigura ca iubeste zapada, i se citeste pe fata. Foarte tare poza cu el in rucsac !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu uneori cred ca lui cel mai mult ii place acasa in canapea :)). Alearga prin zapada, dar nu rezista mult si incepe sa tremure. De aia l-am purtat mai mult in rucsac :d.

      Ștergere
  8. Se pare ca ai avut vacanta perfecta, ce peisaje superbe iti ofera Alpii! :) Larisa, am si eu o curiozitate, fotografiile sunt facute cu noul obiectiv? Pentru ca sunt realmente de vis! Mi-ai facut si mie chef de drumetii, zapada, munte. :D Cred ca asta ti-a fost si intentia. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu toate sunt facute cu noul obiectiv. Am combinat obiectivele intre ele, o zi unul, o zi altul, ca erau prea grele sa le car in spate. Apoi depinde ce vrei sa faci, obiectivul nou este mai mult pentru planuri indepartate. Primele 5 poze sunt facute cu cel nou, restul cu cel vechi.
      Ma bucur ca ti-am facut pofta de munte Nice! ;)

      Ștergere
  9. Asta da vacanță frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru cineva care adora zapada (asa ca mine) da, e vacanta perfecta.

      Ștergere
  10. Bravo!:) Noi n-am avut parte de zăpada... Dar și așa, mi-a plăcut Revelionul. Păcat că 2013 a plecat!:))
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, nici eu n-am zapada in orasul meu. A trebuit sa bat sute de km sa o gasesc. Se pare ca iarna se lasa asteptata peste tot :).

      Ștergere
  11. wow! o vacanta de vis! Azorel este atât de dragalas ca inclin tot mai mult spre ideea de a adopta un astfel de catelus! Sunteti adorabili toti trei, sunteti o echipa de elita! ;))

    Eu una - când organizam concedii la munte iarna, atunci pe primul plan este pista de schi (alpin). Pentru o zi doua, intrerup schiul si facem o excursie de cateva ore prin nameti - tot asa ca si voi, cu echipament corespunzator si slapi de zapada ;)
    Craciunul îl petrecem totdeauna acasa si împodobirea bradului în Seara de Ajun este o îndeletnicire ce ne aduce mari bucurii, iar Revelionul îl petrecem undeva - cu fast, altfel regretul m-ar urmari întregul an! Un singur an am facut greseala de a ne îndeparta de traditii (am petrecut prin 2006 Craciunul si Revelionol în Egipt, la Marea Rosie, cu brad si tam-tam, dar la 27-30°C) si de atunci niciodata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar a fost o vacanta frumoasa Carmen.
      Craciunul si mie imi place sa-l petrec acasa in general, in familie. Revelionul in schimb, anul asta a fost mai linistit. De obicei il petreceam tot asa ca tine, cu fast, la o petrecere, dar anul asta am zis sa incercam si altceva. Cat despre sarbatori petrecute "la cald", am cochetat si eu cu ideea asta, dar parca tot cu zapada imi plac mai mult.

      Ștergere
  12. Un mod exceptional de a incheia vacanta de iarna si a incepe un Nou An! Azorel vad ca a facut fata cu brio daca tu te-ai intors cu umflaturi din vacanta, si el nu are nimic ... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Azorel a facut fata mai bine ca mine :)). E normal, aproape pe toate traseele a fost purtat in rucsac :)).

      Ștergere
  13. Vacanta ta de vis care mie îmi aminteste de perioada liceului.... ce mai bateam atunci muntii.....:))
    duminica faina si pupici lui "curajosul"! (Azorel!) :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am descoperit muntii mai tarziu, pe la 23 de ani si desi hobbyurile la mine vin si pleaca repede, uite ca asta a ramas.
      Pupici Minnie, o duminica faina si tie!

      Ștergere
  14. Ce zile frumoase cu soare pe munte!!! Minunat, chiar de nu-s munțomană pozele tale mi-au plăcut la nebunie: zăpadă câte trebuie, Mont Blanc scăldat în lumină... etc :)

    Să vă fie de bine vacanța și poate ne povestești ceva mai mult de Strasbourg (cu poze) :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Are si muntele farmecul lui uneori, chiar daca nu esti muntoman impatimit.
      O sa povestesc despre Strasbourg, chiar am selectat pozele toate, sper sa reusesc sa si scriu saptamana asta.

      Ștergere
  15. Asa da vacanta la munte! Ati fost aproape de noi, cam la vreo ora. Ma bucur ca ti-ai mai linistit dorul de munte cu ocazia asta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-am mai linistit pana la vara, cand cel mai probabil va fi urmatoarea iesire. Dar prefer sa fiu optimista si sa sper ca poate totusi ajung mai devreme :)).
      Chiar m-am intrebat in ce orasel locuiti voi?!

      Ștergere
  16. Ce vacanta! super! asa tot sa-ti incarci bateriile!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Waw ! Ce fain e...si e zapada multa!!! Trimite si la noi putina:)

    RăspundețiȘtergere
  18. Multumesc ca mi-ai adus un bulgare de zapada, de fapt, o adevarata iarna mi-ai adus, cu multa zapada, asa cum trebuie sa fie. Sarbatorile de iarna fara zapada nu au farmec, la tine au fost minunate cu atata zapada, fie si pentru o saptamana doar. Vreau zapada! Ma intreb, la noi o sa ninga iarna asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred ca sarbatorile de iarna fara zapada parca nu au farmec, tocmai de aceea am ales un loc unde m-am gandit ca va fi zapada. Ca aici in Tours... e cam ca la voi vremea. Si eu ma intreb daca o sa ninga...Anul trecut a fost un pic de zapada prin februarie. A durat o zi, dar e bine si asa decat deloc :))!

      Ștergere
  19. Ce bine ca ai avut o vacanta de vis si ca in povesti. Bine ar fi fost daca toti am fi avut-o la fel, dar timpul nu este pierdut.

    Multumesc ca mi-ai facut ziua mai buna si ai impartasit bucuria ta cu noi toti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-am facut ziua mai buna :)!
      Asa este, timpul nu este pierdut. Pana la urma iarna nu s-a terminat ;)

      Ștergere
  20. Răspunsuri
    1. unora le place la zapada, altora la soare, fiecare cu gusturile lui.

      Ștergere
  21. Bravo!:) Noi n-am avut parte de zapada... Dar, mi-a placut si Craciunul si Revelionul. Pacat ca 2013 a plecat!:))...a fost un An Bun!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca 2014 va fi si mai bun :). Sa fim optimisti si sa privim inainte zic.

      Ștergere
  22. Superbe locuri si frumos articol! De fotografii nu mai spun. Mi-era dor de Azorel si azi l-am vazut in multe ipostaze. :)
    Eu sunt dintre cei care vad muntii cam asa cum vedem si chinezii :) Adica mi se par cam la fel toti desi stiu ca nu-i asa. Asa ca felul cum povestesti, dragostea pe care o ai pentru munte ma incanta si ma face sa il vad cu alti ochi. Adevarul e ca am facut si eu trasee montane acum mai multi ani dar stii de ce? Pentru ca statiunile montane ma cam plictisesc si traseele sunt cam singurul lucru interesant de facut. Dar n-am fost decat vara pe munte. Iarna nu stiu daca m-as incumeta.
    Ai avut o vacanta minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In vacanta asta i-am facut mai multe poze, era tare haios in zapada sau in rucsac, asa ca nu m-am putut abtine :)).
      Intr-adevar vara statiunile montane sunt cam ..foarte linistite. Daca nu-i nimic special de vizitat in zona, sau nu faci drumetii, este clar plictisitor. In schimb iarna sunt destul de animate. Chiar daca nu skiezi, nu te plictisesti, cu atata agitatie in jur.

      Ștergere
  23. In afara peisajelor superbe, trebuie sa recunoastem ca pufosenia este vedeta majoritatii fotografiilor :D

    RăspundețiȘtergere