Pe malul râului la Chenonceau

Mulți zic despre Chenonceau că ar fi cel mai frumos castel de pe Valea Loarei. Nu știu dacă într-adevăr așa este, însă judecând după arhitectura sa cu siguranță cele cinci "picioare" peste râul Cher îl fac unic. Domeniul pe care se ridică astăzi construcția a aparținut începând cu anul 1234 familiei Marques, niște oameni înstăriți ai vremii. Castelul pe care îl vedem astăzi era pe atunci inexistent, singurele edificii fiind o fortăreață medievală pe un mal și o moară de apă pe celălalt, legate printr-un pod mobil. Dificultățile financiare, că vorba aia, nu-i ușor să întreții o astfel de proprietate, îi obligă pe la 1500 și ceva pe descendenții Marques să-l vândă unei alte familii dispuse finaciar, familia Bohier. Doamna Bohier decide să dărâme vechea fortăreață, mai puțin donjonul și să o înlocuiască cu una nouă, rectangulară, renascentistă, prevăzută cu turnuri în colțuri, după moda vremii. După moartea celor doi castelul este confiscat de regele François I, aparent din cauza unor iregularități inteprinse de domnul Bohier. Se spune totuși că exproprierea s-a făcut de fapt din dorința regelui, care vrea cu tot dinadinsul să se folosească de domeniu în scopuri personale. Și abia de aici începe partea ce mai frumoasă a poveștii...


Din ciclul fie iarnă, fie vară, nici o duminică fără plimbare, o să vă povestesc astăzi, cu puțină întârziere, despre plimbarea de duminica trecută prin pădurea de la Chenonceau.  În weekend am fost invitați la masă la niște cunoștințe care locuiesc în Montrichard, o localitate la vreo 40 și ceva de km de Tours. Urma să înnoptăm la ei, așa că mi-am luat și aparatul foto; văzusem pe internet că la Montrichard există un donjon medieval, deci material pentru poze era. Totuși sâmbătă seara, meditând în cu un pahar de vin în mână, m-a încolțit o altă idee, aceea de a merge la Chambord. N-aveam de gând să vizitez castelul că iarna nu prea are nici un farmec, dar vream să fac câteva poze, mai ales că intrarea în anumite părți ale domeniului este gratuită. Am întrebat pe cei prezenți dacă suntem departe, mi-au răspuns că nu știu exact, dar mi-au sugerat să merg mai bine la Chenonceau, că doar se află la doi pași. Mai mult decât atât, mi-au explicat că există un drum forestier, pe malul opus intrării principale în castel, pe unde poți să te plimbi și să fotografiezi în voie, fără nici un fel de taxă. Mi-a surâs ideea, așa că a doua zi pe la 11 eram deja acolo. 

Nu era o zi chiar perfectă pentru plimbări prin pădure. Exceptând faptul că era destul de înnorat, pădurea nu e chiar prietenoasă iarna, unde mai pui că era și noroi. Dar ce mai conta, prefer de 100 de ori să merg prin noroi dar să fiu afară, decât să stau acasă cu fundu'-n canapea și cu ochii-n televizor. Desigur că Azorel n-a ratat ocazia de a zburda prin băltoace, ca să sufere mai apoi acasă în baie, dar măcar el avea "încălțăminte" naturală adecvată; doar eu eram cu o pereche de cizmulițe bej, bune pentru orice, mai puțin pentru poteci nămoloase. 

Înaintând printre copaci, mă amuzam povestind ce am citit despre castelul care începea să se întrevadă printre arbori. Se spune că regele François I, odată devenit stăpân absolut al domeniului, frecventa des Chenonceau pentru partide de vânătoare, petreceri și reuniuni. Sosea cu pompă multă, ca orice rege ce se respectă, însoțit după moda vremii de regină, dar și de amantă, de fiul sau Henri, de proaspăta soție a acestuia, Catherine de Médicis și de nelipsita lui amantă, Diane de Poitiers (desigur că și fiul avea una!), plus suita regală, nobilii și înalții oficiali. Ce regi depravați! Nu-i de mirare că la un momentdat au ajuns fără capete.
 





Erau multe povești care circulau pe seama Dianei de Poitiers, le-am citit și eu, că doar n-am fost acolo. Se spune că a fost mai întâi amanta tatălui, devenind apoi amanta fiului. Se mai spune despre ea, că pentru a-și întreține frumusețea în ciuda vârstei, făcea băi în apa rece a Cherului dimineața devreme, chiar și în zilele de iarnă, după care urca pe cal și se plimbă ore întregi prin pădurile din apropiere, ca mai apoi, întoarsă la castel, să se culce iar și să doarmă până după-amiaza târziu. Deci doamnelor, ați notat da? Băi reci, sport și somn cât cuprinde, că să rămânem tinere și frumoase cât mai mult. Nimeni n-a știut vreodată adevărul, însă cert este că, rămasă văduvă la 32 de ani, va deveni favorita oficială a viitorului rege Henri al II-lea, iar între ei se va naște o relație puternică, o frumoasă poveste de dragoste care va supraviețui timpului. Influența Dianei asupra lui Henri a fost atât de mare, încât în ciuda căsătoriei cu Catherine de Médicis, acesta îi face cadou castelul Chenonceau. Devenită stăpână de drept, Diane începe lucrări de înfrumusețare a proprietății, după gusturile și preferințele sale fine, lucrări ce includ amenajarea grădinilor ornamentale și crearea podului peste Cher. Numai că într-o zi Henri moare, astfel că regina, devenită regentă, restabilește ordinea: își ia înapoi castelul și o alungă pe Diane. Mi se pare corect, vouă nu? Abia în această perioadă, sub atenta supraveghere a Catherinei, mare amatoare de baluri opulente, se adaugă peste pod o nouă aripă castelului, unde se amenajează sălile de petreceri pe care le putem admira și astăzi.  

Mi-a plăcut foarte tare povestea și n-am putut să nu mi-o amintesc în timp ce înaintam pe malul Cherului, cu silueta impunătoare a castelului în față. Fără povești și legende, toate construcțile ar fi moarte de-a dreptul. A fost tare plăcut să mă plimb pe poteca asta cotită, departe de zona turistică și să admir Chenonceau în liniște. Aveam impresia că e acolo, suspendat peste râu, doar pentru mine. Este de-a dreptul mișcător, atât prin arthitectură, cât și prin vechime; un colos de piatră care a spravietuit timpului și care a păstrat în zidurile sale sorojite atâtea povești, dintre care sunt convinsă că noi cunoaștem astăzi prea puține.









După moartea sa, Catherine lasă moștenire Chenonceau prin testament nurorii sale, Louise de Vaudemont. La câteva zile după, regele Henri al III-lea a fost asasinat, iar în semn de doliu pentru soțul ei, Louise se retrage la castel într-o atmosferă funebră. După 1600 regii Franței părăsesc Chenonceau; acesta este pasat la stăpâni diferiți, trecând prin multe faze de abandon și ruină, până când este cumpărat în 1888 de Henri Menier, unul dintre cei mai bogați industriași ai epocii. Descendenți lui îl stăpânesc și astăzi, iar eu personal îi invidiez puțin.

N-a durat mult plimbarea. Poteca mergea mai departe în lungul râului, dar cât să te duci, mai ales că Azorel avea plăcerea deosebită să meargă fix pe malul apei. De frică să nu călcăm pe urmele Dianei de Poitiers și să nu plonjăm și noi iarnă în Cher, am făcut cale întoarsă la mașină, încheind astfel o altă plimbare reconfortantă de duminică. Recomand tuturor care ajung aici să-și rupă din timp și după vizitarea castelului să facă această scurtă plimbare prin pădure și prin cei 800 de ani de istorie de la Chenonceau. Vara sau într-o zi însorită de toamnă cred că e minunat. Nu se poate trece dincolo prin castel, deși există o ușă, ci trebuie ocolit prin localitate. Am atașat o hartă în caz că cineva, dintre cei care citesc, e interesat. Despre vizită mea din 2011 am povestit mai multe aici. Și chiar dacă am fost atunci, o să mai merg încă odată să-l vizitez pe de-a-ntregul, dar mai la vară, să fie cald, soare și grădinile înflorite. Credeți-mă pe cuvânt, de Chenonceau n-ai cum să te plictisești vreodată.  


Mareste harta

©foto: Larisa Tais

S-ar putea să te intereseze și Mini-ghidul de vizitat Valea Loarei

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

30 comentarii:

  1. Minunata poveste de seara!Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag :)! Ma bucur ca v-a fost pe plac!

      Ștergere
  2. baie rece zici...vai de viata mea, nu stiu sa inot, nu suport frigul, ce m-asteapta.... :-P
    minunat castel. nu l ratez daca ajung pe valea Loairei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) pentru tinerete indelungata tre sa faci exceptie :p.
      Mie mici pe fata nu prea-mi vine sa dau cu apa rece, da' sa mai ma si balacesc.

      Ștergere
  3. Imi place castelul asta, nu doar ca arata ca o punte peste apa ci si pentru imprejurimile cat se poate de naturale, chiar zici ca-i din povesti cu printi si printese, desi in realitate povestile astea sunt cu regi, regine si amante :)

    Din cate inteleg n-ati intrat, iar din fotografii reiese ca sunt cam multe geamuri sparte...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar aici in spate e natural, ca e padure, curtea e amanajata pana la cel mai mic detaliu.
      Nu, n-am intrat sa vizitez castelul de data asta. L-am vazut acum 3 ani, e fain, dar iarna nu prea se merita.

      Cat despre geamuri, le-am observat si eu si nu prea inteleg... Eu m-am gandit ca le dau jos cumva pentru vizitatori, sa poata vedea/poza apa. Etajele de peste pod se viziteaza si sunt destul de bine mobilate, mi-e greu sa cred ca raman asa "la aer" tot timpul.

      Ștergere
  4. Înţeleg că Azorel ştie să-şi întreţină frumuseţea, de zici că tot prin apă era... :) Superb castelul, fotografiile faine, chiar dacă nu a fost o zi prea luminoasă. Atmosfera surprinsă contează. Şi da, vara când totul e înflorit şi colorat mi-ar plăcea să ajung şi eu pe acolo! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Problema era ca mi-era frica sa nu-l ia la vale apa :)). Am fi fost nevoiti sa sarim dupa el.
      Am tot asteptat zile luminoase sa ies la plimbare Mira, dar cum ele intarzie sa apara am iesit oricum.

      Ștergere
  5. In ziua de Sf. Valentin, povesti de dragoste si imagini superbe din imprejurimile castelului. Superb! Multumim pentru plimbare!
    Happy Valentin's day! Dragostea si armonia sa va insoteasca in viata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen, asemenea si voua si petrecere frumoasa daca sarbatoriti in vreun fel ziua de azi ;)!

      Ștergere
  6. Buna dimineata si La Multi Ani tuturor indragostitilor (eu personal astept mai mult Dragobetele :)
    Este placut sa citesti acest articol si parca sa te regasesti sau sa incerci sa te transpui in aceasta poveste, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua!
    Generatia "cu cheia de gat"- daca putem spune asa, a citit si va citi atat cat de mult se mai poate in acest vacarm cotidian si tocmai de aceea asemenea povesti fac parte din cultura si educata noastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie sa-ti placa ca sa le cauti si sa le citesti :).

      Ștergere
  8. Datorita pozitiei sale, formei si arcadelor, in opinia mea, Chenoceau este cel mai fermecator castel de pe V. Loarei. Iti atrage imediat atentia si este imposibil de uitat. Are tot ce-i trebuie unui loc de acest gen care aduna turistii din toata lumea: o frumusete aparte, o poveste si gradini superbe. Nu stiu daca exista cineva care sa nu-si doreasca sa-l viziteze si sa-l fotografieze.
    Eu una m-am indragostit de el de indata ce l-am vazut. :) In poze. :))
    A fost o plimbare reusita, Larisa. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost p plimbare placuta chiar daca ziua n-a fost prea luminoasa. Tot am asteptat una cu soare, dar nu stiu cumm se face ca mereu execat in weekend cand am timp ploua sau e nor :)).
      E frumos Chenonceau, atat vazut de pe malul asta, unde ai posibilitatea sa te departezi mai mult in lungul raului ca sa-l admiri cu totul, cat si din curtea care se viziteaza, unde sunt niste gradini superbe.

      Ștergere
  9. Castelul este absolut impresionant si trebuie sa spun ca povestea este si ea la fel. Ador cladirile care au atat de multe de spus si ascund povesti. Mi-ar placea tare mult sa-l vad si daca s epoate si vizita inauntru as fi si mai fericita :D Superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestile, legendele fac in general locurile mai interesante, zic eu.
      Se poate vizita desigur, doar ca intrarea principala este pe malul celalalt. Este foarte frumos mobilat interiorul, se poate urca chiar si sus pe acoperis (eu cand am fost in 2011 n-am urcat, ca era in renovare), exista si un muzeu de ceara unde sunt reprezentati regii care l-au stapanit in marime naturala, iar gradinile ornamentale din jur sunt foarte frumoase (dar sa fie vara!).

      Ștergere
  10. Sa ai o zi "a iubirii" plina de frumos si liniste!
    Frumos castelul, plin de mister si foarte impresionant... de fapt ca toate castelele din Franta! :))
    Happy Valentine's day Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Minnie, asemenea si tie! Happy Valentine's day!

      Ștergere
  11. sa ai o zi frumoasa, Larisa!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Chiar si cu asa o zi .... locul e minunat si parca si mai romatic :D :D. Ti-am mai spus cat t invidiez ca ai la o aruncatura de bat zona asta minunata ? Daca nu, acum stii, daca da...ce sa fac , ma tot repet :D :D :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Lasa ca si eu te invidiez pe tine pentru Venetia :p!

      Ștergere
  13. "Ce regi depravați! Nu-i de mirare că la un moment dat au ajuns fără capete."
    M-a amuzat mult replica ta :)
    Da, castelul e unicat prin arhitectura sa originala. Si mie imi place. Cand am scris despre Caterina am amintit si eu f. putin despre el cu poza si, desigur ca am facut referire la relatia Caterinei cu Diana :)
    Ai dreptate, legendele despre aceste locuri la fac sa traiasca. Si mie mi-ar placea sa-l vad, sunt convinsa ca si acele imprejurimi sunt fermecatoare dar nu prin namol :)
    Cat despre ferestrele cu ochiuri de geam sparte...parca as zice ca nu sunt sparte, doar ochiuri de diverse tipuri de geam. Oricum, observ ca se vede prin ele dintr-o parte in alta, in unele incaperi este aprinsa lumina... nu cred ca sunt sparte, e doar o iluzie. :)
    As fi vrut sa-l vad pe Azorel cum zburda pe acolo :)
    Ai surprins castelul din multe unghiuri, asta imi place. Arata grozav de impunator si interesant oricum ar fi fotografiat.
    Noapte buna, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi amintesc de articolul tau despre Caterina si Diana.
      Nici eu nu cred ca sunt sparte geamurile Elly. Poate ca ai dreptate, poate este o iluzie sa dea o idee de vechi. Cum scriam si mai sus, salonul cu pricina se viziteaza. Ma gandesc ca nu lasa tot mobilierul ala la aer :)).
      Cat despre Azorel, nu prea mi-au iesit pozele, uneori se misca prea mult si mi-e greu sa-l prind.
      O zi faina Elly! Pupici!

      Ștergere
  14. O poveste foarte interesanta, mi-a placut mai ales "tratamentul pentru frumusete". Am vizitat si eu acest casel acum multi ani, pe autocar ne-au povestit atunci multe detalii despre fiecare Castel, acum regret ca nu mi-am notat nimic fiindca memoria ma lasa :((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandeam eu ca l-ai vizitat. Stiu ca ai facut o excursie pe Valea Lorei, iar castelul asta cred ca e inclus in toate :)). Nici eu nu retin multe detalii, noroc cu blogul cand scriu articolele, ca recitesc.

      Ștergere
  15. Poza 10 e superba! Nu ca n-ar fi toate la fel, dar 10 imi place in mod deosebit! Numele castelului imi suna cunoscut, m-ai luminat cand ai mentionat ca l-ai mai vizitat in 2011. Superba povestea, iar raspunsul meu e nu, nu sunt de acord! Daca regele a oferit castelul Dianei de ce regina aia dupa moartea lui i l-a luat?! Nu vad logica! Ma rog, poate era o alta logica a acelor vremuri.
    Daca n-am rau o sa fac un dus rece, se pune? Imi dispar ridurile, celulita, slabesc?!?! :)))) Ce tare ar fi sa ne putem ajusta diverse chestii ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Alice!
      Regina trebuia sa se razbune si ea cumva :)), si dupa moartea regelui a avut ocazia.
      Cat despre baile reci, habar nu am cum si daca functioneaza, sau au functinat candva, sincer pe mine nu prea ma trage inima sa incerc :)), nici macar pentru frumusete :p.

      Ștergere