Plimbarea de seară

În fiecare dimineață și seară ies cu Azorel la plimbare. Un câine vine întotdeauna cu ceva obligații la pachet, așa că fie că sunt obosită sau lipsită de chef, el chiar trebuie să iasă afară. Și nu trebuie să iasă afară doar pentru a-și face nevoile cum cred unii posesori de animale de companie, ci are nevoie de plimbare serioasă, cel puțin din când în când. Dimineața mai e cum mai e, m-am obișnuit să mă trezesc cu 10 minute înainte, dar seara de multe ori n-am nici un chef. Cu toate astea,  sunt constrânsă să-mi găsesc cheful și să ies, iar culmea este că de fiecare dată după câteva minute de plimbare îmi dau seama că și eu, poate chiar mai mult că Azorel,  aveam nevoie de puțin aer curat.


Nu știu dacă ați încercat vreodată să ieșiți la o plimbare seara, fie că aveți câine sau nu. O să-mi ziceți că nu e timp. Așa este, dar eu cred că trebuie doar să vrei, oricând se găsește timp pentru activitățile pe care vrei cu adevărat să le faci. Îmi povestea maică-mea că pe vremea când era elevă la liceu în Pitești și locuia în gazdă la o doamnă ceva mai burgheză, în fiecare seară după cină o însoțea la o plimbare prin oraș. Era un obicei sfânt, de la care nu se abăteau niciodată, ceea ce mă face să mă gândesc că oamenii trăiau mai sănătos și mai frumos odată, făceau mai multă mișcare și socializau mai mult pe vremea când internetul și televizorul nu le invadaseră încă traiul zilnic.


Când eram în București lucram la vreo juma' de oră de casă, iar când venea primăvara alegeam uneori seara să mă întorc de la serviciu pe jos. Era foarte plăcut. După o zi obositoare de muncă, chiar și prin Bucureștiul cel betonat, părea că lepăd câte un pui de stres cu fiecare pas pe care îl fac pe bulevardul Mihai Bravu, așa aglomerat cum era. Ajungeam acasă mult mai destinsă, de parcă toată energia negativă acumulată după geamurile etanșe ale băncii pentru care lucram s-ar fi risipit pe drum. Astăzi aici în Tours fac aceleași plimbări, fie că vreau sau nu, cu Azorel. El este responsabil cu mersul meu zilnic pe jos, așa cum eu sunt responsabilă cu al lui. 


De cele mai multe ori nu plecăm prea departe, ci aici în cartierul în care locuiesc. În capătul străzii la 10 minute am parcul Prébandes, dar uneori alegem să ne plimbăm fără scop pe stradă. E o adevărată plăcere și o bună oază de relaxare; locuiesc într-o zonă drăguță, curată și civilizată a orașului, o zonă cu case joase și arhitectură omogenă, ceea ce mă face să nu-mi pară rău pentru chiria un pic mai ridicată pe care o plătim lunar. Cu siguranță nu vom rămâne pentru totdeauna aici, dar știu că atunci când vom pleca vom merge la mai bine, cel mai probabil la o casă pe pământ cu grădină în jur.


Până atunci ies cu Azorel prin Tours și indiferent de vreme ne bucurăm de fiecare anotimp ce se succede în micuțul nostru cartier. Acum primăvara, pomii înfloriți din curțile oamenilor miros și arată demențial, astfel că n-ai cum să nu te întorci acasă decât plin de o stare de bine, învăluit în parfum de magnolie. Vara ieșim de regulă ceva mai târziu și petrecem câteva minute pe peluza din parc. La orele mai târzii pe Azorel îl pot lasă liber, oricum nu pleacă departe, iar eu mă pot bucura instinsa pe iarbă de amurgurile târzii și răcoroase de vara. Toamna cartierul și parcul sunt o splendoare; explozia de culori pe care numai acest anotimp știe să le picteze te îndeamnă să rămâi cât mai mult, să nu mai vrei să intri în casă. Iar iarna... iarnă nu-i prea prietenoasă Tours, însă mirosul de ploaie amestecat cu cel de lemn ars de la șemineele caselor din cartier vin parcă dintr-o poveste a copilăriei. Eu chiar cred că fiecare anotimp are farmecul sau și zău că nu mi-ar plăcea să locuiesc vreoda undeva unde să nu fie 4. 


Și uite așa, cu fiecare plimbare pe care o fac alături de Azorel îmi întăresc ideea că starea de bine și de relaxare poate să vina din cele mai nebănuite locuri, unele atât de la îndemână și atât de aproape de casă, ținând într-un final doar de noi să le găsim. Asta ca să vedeți câte poți învăța alături de o mogâldeață de câine...
 
 Să aveți un weekend excelent (sper și însorit, că la mine plouă) și nu uitați să vă bucurați și de cele mai banale lucruri!   

Ți-a plăcut? Fii la curent cu toate noutățile de pe Blogul Larisei. Abonează-te! 



Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

27 comentarii:

  1. Eu am o pisica, dar culmea, se comporta ca un caine. Plange pana ma scoate in spatele blocului, in gradina. Mi-ar placea sa mai schimbam peisajul, dar bucuria pe care o vad cand se lafaie prin verdeata sau uneori prin praf schimba, mereu, peisajul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pisicutele sunt tare iubitoare de natura! Am o prietena posesoare de psica si-mi povestea cum nu poate lasa fereastra deschisa ca mata sare in copacul din fata :)).

      Ștergere
  2. Ma uit si eu la vecinii mei cum plimba catelul fie ca ninge fie ca-i viscol sau -20 de grade. E un caine mai mare, tare bucuros de fiecare iesire, topaie, de-abia e tinut in lesa, alearga in jurul stapanului de-l ameteste...
    Mai e insa un caine mic, mereu imbracat in hainute colorate si care mai mereu tremura. Sta in mijlocul aleii si nu vrea sa mearga decat tras de lesa. Pare un condamnat in lant.
    O data s-au intalnit: cainele mare si asta micu. Ala mare il mirosea, il instiga la joaca, ala mic nimic. Cand a dat si el un semn de inveselire, stapana-su l-a tras sa plece mai departe. Imi venea sa deschid geamul si sa-i spun: bai nene, lasa-l sa fie si el fericit...
    Nici stapanul nu pare fericit, isi tarsie picioarele...

    Si uite asa ajung si la postarea ta. „Obligatia” de a face plimbari zilnice in zori si pe seara are mult de-a face cu starea de bine, cu relaxarea. Pana la urma timpul pentru catel se transfera in timpul pentru tine. Iar daca tu esti complet nefericit si ursuz probabil si cainele simte asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Azorel e disperat sa iasa afara. Cand ii zic "mergem afara!" a asa de fericit, se invarte pe langa usa, iar cand i-o deschid zici ca e un glont. Afara trage de lesa, sa alerge, uneori chiar alerg si eu pe strada odata cu el :)). Si sincer, de multe ori imi transmite si mie starea asta de bucurie, ma amuza, ma face sa ma simt bine.
      Clar daca esti ursuz cainele simte asta. Sunt multi care-si scot cainii doar sa-si faca nevoile, fara sa se gandeasca ca are si el pofta de plimbare, sa miroasa, sa adulmece, ca doar e caine. Pana la urma daca te stii ca n-ai disponibilitate, mai bine nu-ti iei unul.

      Ștergere
  3. Eu nu am nici catel si nici un cartier atat de frumos, elegant si civilizat ca al tau, asa ca evit sa ies seara (singura) din casa. Chiar ma bucur ca nu mai am serviciul departe si ajung la ore rezonabile acasa. Dar asta nu ma impiedica sa iti doresc un weekend placut, senin si plin de activitati pe gustul tau. :)
    Prefer plimbarile facute pe lumina si in locuri extrem de sigure(gen Gradina Botanica unde m-am abonat mai nou). :P :D Desigur, eu sunt si o persoana extrem de comoda...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Nice, asemenea si tie!
      Stiu cum este, ca si eu am locuit in Bucuresti; la ore mai tarzii e destul de periculos de iesit pe strada, mai ales dupa lasarea serii. Eu si aici, oricat de civilizat ar fi cartierul evit sa ies pe intuneric. Se mai nimereste cate un nebun homless prin zona.

      Ștergere
  4. Esti sigura ca nu locuiesti in Olanda? Si aici ploua...... :)))))))
    Cred ca este o diferenta in a locui la curte si la bloc. De exemplu vara, eu pot sta afara si cu laptopul in brate........ la mine in curte! :))
    Weekend minunat Lari draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si noi ne dorim o casa pe pamant cu gradina in jur, dar atunci o sa ne puturosim de-a binelea. Macar blocul ne obliga sa mai iesim sa facem miscare :)).
      Weekend fain si tie Minnie!

      Ștergere
  5. Eu nu am caine,dar tot timpul sunt pe drumuri.Stau la bloc si am cabana la marginea orasului,unde merg aproape zilnic din primavara pana in toamna.Daca sunt acasa ,seara ma pornesc la o plimbare prin oras,chiar daca nu se ridica la standardul orasului tau.Credeam ca la pensie imi voi plange de mila,dar chiar nu e asa de loc.Ma misc si aspir la mai mult,cat ma tin puterile.Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si aici sunt cartiere si cartiere, nu va ganditi ca toate sunt civilizate. Sunt unele unde ti-e frica sa iesi si ziua. Dar per ansamblu este un oras mic si civilizat fata de marile metropole.
      O cabanuta la marginea orasului mi se pare extraordinara!
      Weekend placut!

      Ștergere
  6. Azorel, destept catel :-p
    eu zic sa i multumesti, e tare greu sa te misti fara un impuls desi stii foarte bine ca o sa te intorci mai ok. lenesi suntem....(eu adica, cred ca ar trebui sa mi iau un Azorel, drept pedeapsa :-p )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, cunosc, fara un impuls este mai greu; cu un caine esi obligat-fortat :)).

      Ștergere
  7. Mami a citit că mișcarea est super bună pentru organism. Îți lungește viața. Ea nu a avut nevoie de cățel să își dea seama de asta....:)) Pentru că e doctor și o femeie cu mulți copilași ce au nevoie de o mămică îndrumătoare, deci trebuie să trăiască mult și bine...:))
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toata lumea cred ca e constienta de faptul ca miscarea este foarte sanatoasa pentru organism, nu trebuie neaparat sa fii medic ca sa stii asta; problema este ca in societatea asta " moderna" in care traim, noi oamenii ne mobilizam din ce in ce mai greu sa facem miscare si sport. Weekend fain Maria!

      Ștergere
  8. Cine nu are un Azorel, sa-si cumpere! :-)
    Toate cele bune, Larisa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) exact!
      Multumesc, numai bine si tie!

      Ștergere
  9. Când o să te muţi într-o casă "pe pământ cu grădină" o să-ţi fie mult mai uşor cu Azorel. În plus de asta poate să zburde prin natură fără să fie nevoie să-l supraveghezi.
    O duminică frumoasă să ai!
    PS: La Sibiu acum la ora 11:00 sunt deja 16 grade. La prânz spuneau la tv că vor fi 21 :) Adevărul este că şi ieri am stat în grădină în pantaloni scurţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsa de asta Cora. Sper doar sa se intample cat mai repede :).
      Wow, e primavara in toata regula la voi. Aproape vara chiar...
      Saptamana minunata!

      Ștergere
  10. wow, ultima poza este de basm! tja... înca ne gândim sa luam un catelus, in august-septembrie... Of, cate obligatii presupune splendoarea pufoasa! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen!
      Un catelus mic presupune mai putine obligatii decat unul mare, dar da, presupune si el cateva.
      Saptamana faina!

      Ștergere
  11. Deci clar, avem si noi nevoie de un Azorel dar oare s-ar impaca, cu pisicuta noastra nazdravana?:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La inceput va fi mai dificil, dar sunt convinsa ca in timp se vor obisnui impreuna :).

      Ștergere
  12. Buna ziua, sa fiti mandra ca reusiti sa va plimbati zilnic, este bine pentru sanatate si pentru relaxare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca vreau, ca nu vreau, trebuie cand ai caine :)).

      Ștergere
  13. Iubesc plimbarile de seara, cand caldura se domoleste si soarele arunca o patura aurie peste oras. Prefer insa plimbarile din vacante la ceas de seara fiindca acolo vad mereu alte peisaje, alti oameni, alte vitrine. Acasa devine plictsitor ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, cand esti in vacanta este cu atat mai placut. Insa cum vacantele nu sunt decat de cateva ori pe an, incerc sa ma bucur pe cat posibil si de ce-i pe langa casa.

      Ștergere
  14. imi place sa ma plimb oricand, acum am si cu cine...zilnic :)

    RăspundețiȘtergere