Piatră și lemn pe Valea Loarei

Când UNESCO a înscris, în anul 2000, Valea Loarei pe listă, au fost reținute, pe lângă aspectele legate de patrimoniul remarcabil, și relația armonioasă dintre om și mediul înconjurător de-a lungul istoriei. Și pe bună dreptate, oamenii aceștia chiar au păstrat, protejat și valorificat caracterul autentic al monumentelor, al satelor și orașelor tradiționale, astfel că ordinea, regularitatea și rafinamentul construcțiilor degajă și astăzi o omogenitate plăcută și un echilibru deplin cu mediul natural. 

Chinon

Îmi place arhitectura omogenă. Nu identică, dar cea care păstrează pe lângă stil, linii, volume asemănătoare, o anume autenticitate. Mi se pare mult mai plăcută ochiului, fa
ță de arhitectura eterogenă, pestriță, cu o clădire roșie lângă alta verde, sau una veche lângă  alta modernă. Știți, eu mi-am dorit să fiu arhitect... Am luat și lecții de desen tehnic pentru asta și întotdeauna am considerat că este meseria care mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Cum am ajuns din arhitect un contabil cu aspirații de bloger și vise de fotograf nu pot să vă explic, nici eu nu-mi dau seama, dar nici nu mai contează, probabil că uneori trebuie să fim mai pe fază la ce alegem în viață. 

Case burgheze în Touraine

Oricum, chiar și astăzi mai mă uit cu drag la construcții și le analizez cu minimele mele cunoștințe și simț de frumos, care desigur este strict subiectiv. Și vorba aia, aici pe Valea Loarei am ce admira. Visam să mă specializez în restaurare de case vechi și monumente istorice, tocmai pentru că nu mă atrage prea tare arhitectura modernă și minimalistă. Chiar și pentru viitoarea noastră căsuță, pe care intenționam să o cumpărăm cât de curând în zonă, asta dacă nu câștigăm la loto și ne mutăm pe undeva prin sud, visez la ceva à l'ancienne, care să combine cele mai simple materiale de construcție, piatra și lemnul. Și oferta este destul de variată în această regiune, pentru că în esența ei, arhitectura Văii Loarei este o arhitectură a pietrei și a lemnului


Piatră și lemn- nimic mai simplu (Crissay-sur-Manse)

Malurile Loarei sunt bordate cu sate și orașele construite din piatră albă, touffeau.
Centrele localităților prezintă de regulă o arhitectură lineară, cu fațade din piatră, casă lângă casă, ca un zid aproape continuu. Casele aparțin fie unei singure persoane mai avute, fie au fost împărțite în apartamente. Cu toate acestea, cele mai vechi și cele mai interesante case sunt acelea care combină piatra sau cărămida cu stâlpii și grinzile de lemn, construite de negustorii și artizanii Evului Mediu. Spre surprinderea multora, ele sunt și astăzi locuite și nu sunt chiar ieftine. Desigur că și în orașele de aici, în special în cele mari, există blocuri moderne, cum e cel în care locuiesc și eu, dar și acestea respectă același stil arhitectural cu cele vecine. Blocuri înalte se găsesc doar în cartierele noi, limitrofe, apărute recent odată cu industrializarea și extinderea zonei urbane. 


Casă din cărămidă cu bârne de lemn la Chinon


Zid aproape continuu de case - Saumur

Noi ne orientăm mai degrabă spre o casă à la campagne, cu o curte mare în jur. Satele Loarei nu-s chiar compacte; toate au un centre bourg care se continuă spre margine cu case mai mult sau mai puțin răsfirate. Unele sate sunt mai vechi și mai autentice, altele mai noi și mai moderne, dar toate păstrează un echilibru arhitectural specific regiunii. În zona rurală există pe lângă satele propriu-zise multe cătune, ferme, domenii, conace, care aparțin aministrativ de o localitate, dar sunt ceva mai împrăștiate pe câmpuri. Desigur că nu mă gândesc să cumpăr vreun conac, nu că nu mi-ar plăcea, dar nu-mi permit; o casă cu o curte măricică, nu chiar înghesuită în centrul localității, mi-ar fi pe plac. Nu are rost să discutăm despre faptul că și până la cea mai izolată fermă, ajung rețelele de apă, gaze și canalizare, internet, cablu, o șosea și un autobuz, pentru că dacă n-ar ajunge, n-ai avea dreptul să locuiești acolo.   

Ferme izolate -Roches Tranchelion

Îmi plac căsuțele din Touraine, deși am văzut și mai faine în alte regiuni. Însă cum n-am putea să schimbăm zona chiar mâine, încerc să găsesc aici ceva care să mă mulțumească. Casa tradițională de pe Valea Loarei este joasă, lungă, de regulă cu parter și mansardă (mama le zice case vagon), iar culoarea variază în tonuri de alb sau bej, astfel că dacă eu aș vrea să-mi construiesc o casă verde, n-aș obține în veci autorizație de construcție. Acoperișul din țiglă de regulă roșie (sau gri), are mai mereu două fețe, pe care se observă siluetele coșurilor de fum, iar pereții sunt din piatră albă, sau o imitație de piatră, la cele mai moderne, păstrând același proporții și culori. Interiorul se compune dintr-o sală comună, obligatoriu cu șemineu,
împărțită adesea în camera de zi (salon), sufrageria (salle à manger) și bucătăria, plus eventuale dependențe și camere individuale, fie la parter, dacă casa este pe un singur nivel, fie la mansardă.

Saint Nicolas de Bourgueil


Case clasice în Touraine

Ușile și ferestrele sunt de regulă din lemn, iar dacă se optează pentru tâmplăria modernă, se folosește una ceva care să imite destul de bine lemnul. Însă ce-mi plac foarte tare aici sunt obloanele. Aproape toate casele au obloane, la uși și la ferestre. Cele tradiționale sunt realizate din lemn, vopsit în diverse culori, mai închise sau mai deschise, permițând astfel fiecărui localnic să se exprime liber, respectând totodată tonalitatea regiunii. Un alt element interesant la casele din zonă sunt lucarnele, acele geamuri in pod. Dominând fațada principală, căreia îi dau un caracter aparte, lucarnele sunt situate întotdeauna în planul unui perete lung. Pot fi construite din piatră, lemn, cărămidă în funcție de casă. Până și blocul meu, care este ceva mai modern, are lucarne la masardă. Casele de pe Valea Loarei n-au întotdeauna gard pentru a împrejmui curtea, dar acolo unde există, acesta este fie un gard viu, fie un gard din lemn, piatră, sau fier.

Obloane bleu la Loches

Acum nu vă gândiți că toate localitățile de aici sunt rupte din alte timpuri, nici că sunt identice. Fiecare sat sau oraș este individual în felul sau și fie că este mai nou și mai modern, sau mai tradițional și rustic, emană echilibru și armonie. Chiar dacă în ultima vreme dezvoltarea localităților a dus la nerespectarea proporțiilor de altădată, (se mai găsesc și prin Tours clădiri din alea oribile de sticlă, lipsite de personalitate), majoritatea localităților au reușit totuși până astăzi să-și păstreze stilul propriu, uniform și tradițional. Și asta mi se pare de admirat...

P.S. N-am găsit încă casa perfectă, care să îmbine gusturile și banii, încă suntem la stadiul de căutare. Însă cel puțin știu cum o voi decora. Vă povestesc data viitoare. 



Ceva pe gustul meu...

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

16 comentarii:

  1. Tare îmi mai place "gustul tau"! :))
    Sa va fie visul realitate!
    Weekend minunat! >:d<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Minnie! Nu stiu cand se va implini, dar sper sa fie curand :)).
      Weekend fain si tie!

      Ștergere
  2. No, ca Minnie mai harnica, mi-a luat vorba din gura.
    In Anglia e la fel ca in Franta, desi stilul difera cred, insa si pe aici se pastreaza un stil arhitectuaral specific zonei, nu unul haotic cum se practica prin tara.
    Sa ai un weekend plin de soare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt si in tara localitati dragute care si-au pastrat o arhitectura omogena, specifica zonei, mai mult prin Transilvania cred, dar prea putine, ceea ce este pacat. Daca ar fi fost mai multe reglementari, probabil ca nu s-ar mai construi aiurea.
      Si englezii au casute faine, mai ales in zonele rurale, din cate am vazut in filme, ca n-am ajuns sa le vizitez...
      Multumesc, asemenea si tie. Se anunta ceva soare pentru sfarsitul asta de saptamana :)

      Ștergere
  3. Tare frumoasa povestirea ta!Totdeauna te citesc cu mare interes si placere.Prin tine si alte cateva persoane, calatoresc gratuit ,asa cum imi doresc.Sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti indeplinesti dorinta.Eu as pune pe primul plan functionalitatea si confortul ,apoi aspectul..Ani de zile mi-am desenat o minicabana.Pana la urma am facut-o,dar banii au fost putini si mai are scapari,iar acum nu mai arata cum era initial,dar sunt multumita pentru o pensionara.Un sfarsit de saptamana cat mai placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase, ma bucur ca va place.
      Multumesc si pentru incurajari, sper sa ni se indeplineasca visul intr-o zi. Asa este si functionalitatea e importanta, dar din punctul asta de vedere cam toate casele sunt la fel.
      Un weekend minunat sa aveti!

      Ștergere
  4. arhitect deci...oare o fi prea tarziu? sau macar decorator de interior :-p
    de case ce sa zic, le ador. sa devina visul realitate cat mai curand!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, parca n-as mai avea rabdare sa o iau de la capat cu studii lungi, sesiuni, examene :D.
      Multumesc! Sper si eu sa devina...

      Ștergere
  5. O asemenea omogenitate in arhitectura am descoperit eu pe Coasta Dalmata, in Croatia si Muntenegru, de aceea m-am si indragostit de aceasta zona a Europei. Se pare ca si in zonele rurale ale Frantei lucrurile stau la fel, dar asta am aflat de la tine, ca de ajuns acolo nici nu mai visez(o destinatie tare scumpa).
    Desigur, ai alt elan, alta pofta de viata si alta perspectiva(una mai vesela, mai optimista) atunci cand traiesti intr-un loc frumos, vesel, verde. Si alta cand locuiesti printre betoane unde domina brutalismul. :)) Conteaza extrem de mult armonia dintre om si mediu pentru echilibrul nostru interior. Cum sa fii fericit cand vezi atatea aspecte neplacute ochiului(sa ma exprim bland) in jur? Sa nu mai vorbim de aglomeratie si poluare fonica. De aceea te inteleg perfect ca iti doresti o casuta cocheta intr-o regiune linistita. Dupa cum stii ador casutele din piatra alba. :) Iti doresc ca visul tau sa devina cat mai rapid realitate. :)
    Weekend senin, Larisa. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt multe tari in Europa cu arhitectura omogena, in general tarile in care n-a ajuns comunismul dupa parerea mea.
      Asa este Nice, locul in care traiesti, mediul inconjurator are un impact destul de mare asupra starii interioare. Eu am si norocul de a locui intr-o zona preponderent rurala, linistita, verde (Tours este un fel de sat mai mare :p)...pentru ca si aici, in orasele mari aglomeratia, poluarea, ritmul de viata alert nu-s prea departe de atmosfera din Bucuresti.
      Multumesc, asa sa fie! Weekend fain si tie!

      Ștergere
  6. Mie îmi place Franța pentru că păstrează urmele trecutului bine întipărite... Orice trecător o admiră, sunt sigură! Și căsuța ta va fi una dintre acelea foarte iubite de oameni, pot fi convinsă...:))
    Pup, Lari! O săptămână ușoară și caldă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos scris Maria! O saptamana frumoasa si tie!

      Ștergere
  7. Larisa îți recomand o lectură ușoară „Bon Courage - Descoperirea artei de a trăi în Franța rurală, acolo unde se află adevărata viață„ scrisă de Ken McAdams. Este povestea a doi americani care au cumpărat o proprietate În Franța pe care au trebuit să o renoveze. A apărut la Editura Niculescu. Cred că te-ar prinde de minune.
    Poveștile tale sunt minunate și delectante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri Corina.
      Suna interesanta cartea, multumesc de recomandare. O voi cauta.
      Toate cele bune!

      Ștergere
  8. Imi place ca deja vorbiti de casuta voastra! Satele sunt foarte frumoase pe acolo, sper sa gasiti una cu curte mare in care Azorel sa isi faca de cap :)
    Intr-o zi, cand voi avea masina (sau macar carnet) am sa iau si eu la rand casele si castelele de pe Valea Loarei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne dorim foarte tare una. Sper sa o avem cat de curand...
      Merita Alice vizitata Valea Loarei si dincolo de castele, mai ales pentru cineva caruia ii plac zonele rurale, satele, oraselele medievale. Dar asa este, trebuie sa ai masina la dispozitie, cu transportul in comun e mai dificil.

      Ștergere