Ruinele de la Roches Tranchelion

Nu mă pot abține și încep prin a vă spune  că în Tours sunt cam 18 grade de vreo câteva zile încoace și tot atâtea se anunță și pentru perioada imediat următoare. Sunt convinsă că a luat-o razna clima, dar zău că nu mă deranjează deloc să umblu în pantofi și-n pulovăr la început de martie. Desigur că nu mă aștept să dureze prea mult, ba din contră parcă mă și văd cum vă povestesc în iunie că îmi pun paltonul, însă să trăim mai bine prezentul că vorba aia, viitorul e întotdeauna incert. Nu știu ce voi face weekendul ce vine, nu mi-am făcut încă planuri concrete, dar îl aștept cu nerăbdare; tot ce știu cu certitudine este că nu voi sta în casă. Deja simt mirosul de iarbă verde și aud cum cărnița sfârâie pe grătar, însă până una alta haideți să vă povestesc despre Valea Loarei mai puțin cunoscută, mai exact despre ruinele de la Roches Tranchelion.


Când am fost să mă plimb prin Crissay-sur-Manse, acum două săptămâni, la plecare am oprit puțin și în micuțul sat Roches Tranchelion că oricum nu ne grăbeam acasă. Mulți prieteni mă întreabă adesea de unde naiba tot scot toate locurile astea prin care hoinăresc, că ei sunt născuți aici și nu știu de ele. Păi cum să nu le găsesc, google is my friend. În plus este suficient să-ți placă să descoperi și aproape că vor veni ele toate la tine. Revenind, Roches Tranchelion este un "hameau", un fel de cătun, adică o mică așezare ceva mai izolată cu vreo câteva case, care aparține administrativ de o comună apropiată, în cazul de față de Avon-les-Roches. Însă nu așezarea în sine prezintă vreo importanță, deși pe mine m-a fascinat de-a dreptul liniștea și solitudinea în care pot trăi acei câțiva oameni, ci vestigiile unei vechi fortărețe medievale și cele ale unei abații renascentiste







Cea mai impunătoare și mai identificabilă este abația. Chiar și așa cum se prezintă, distrusă, și-a păstrat încă zidurile exterioare, putând astfel fi recunoscută destul de ușor. Eu chiar cred că cineva se ocupă de ea, întrucât vegetația n-a invadat chiar totul, dimpotrivă, chiar a fost curățată și iarba tunsă ca o peluză. Am citit că biserica a fost fondată undeva pe la 1527 de către Lancelot de la Touché și sfințită de Martin de Beaune, episcop de Tours. Se pare că prin sobrietatea decorului și lejeritatea formelor, ruinele bisericii Roches Tranchelion sunt printre puținele vestigii ale arhitecturii religioase renascentiste din Touraine. Din păcate construcția n-a supraviețuit intactă decât până la Revoluția Franceză, devenind mai apoi victimă a vandalismelor și a ignoranței. Deci și la alții se mai întâmplă! Curios mi s-a părut beciul săpat sub ansambu, încă vizibil și azi, dar închis probabil din motive de siguranță. Eu deja îmi imaginăm povești cu prizonieri torturați acolo dedesubt, dar se pare că pivnița cu pricina n-a servit decât drept bucătărie, sau cel puțin așa se știe. 








Un pic mai la strânga de biserică se găsesc alte ruine, de data aceasta ale unui castel medieval, construit prin secolul XV. Dacă n-aș fi citit că a fost un castel, pe bune că nu mi-aș fi dat seama; invadat de vegetație abundentă și distrus aproape în totalitate, castelul Roches Tranchelion este astăzi de nerecunoscut, din impunătoarea construcție supraviețuind doar o parte din poarta de intrare fortificată, niște cazemate ce făceau legătura cu abația, o parte din zidul nordic și câteva rămășițe din terasa sudică. Însă chiar dacă edificiul n-a scăpat timpului, legenda sa a reușit-o.  

La o primă analiză a numelui, Tranchelion se compune din două cuvinte: tranche de la trancher, ce înseamnă a tranșa, tăia și lion ce se traduce prin leu, rezultând ceva de genul "leu tranșat". De ce acest nume? Păi... cică demult ruinele pe care le vedem astăzi reprezentau un elegant castel, în care locuiau un cavaler alături de frumoasa sa soție. Cum era perioada cruciadelor și domnul era plecat cam mult timp de acasă, doamna își omora plictiseala în brațele unui seducător și tânăr scutier. Romanța n-a durat mult și a ajuns la urechile soțului, care întors val-vârtej va căuta firește răzbunare. N-a făcut-o ca stăpânul de la Montsoreau, nici ca cel de la Cheverny, ci într-un mod mai original l-a aruncat pe tânăr în subsolul castelului împreună cu un leu, leu viu, desigur, așteptând care pe care, dar cu speranța că leul va învinge. Dar ce să vezi, viteaz și curajos cum era, spre uimirea tuturor, tânărul nostru a spintecat leul. Nu știu dacă l-a spintecat și pe stăpân după aceea, că nu scrie nicăieri, nici ce s-a întâmplat mai apoi, cert este că de atunci așa i-a rămas numele castelului: Tranchelion. 





Și cam așa stă treaba cu numele castelului în caz că erați curioși, cât despre mine, mie mi-a plăcut plimbarea la Roches Tranchelion, chiar dacă ceea ce am văzut nu-s niște obiective turistice foarte cunoscute. M-au fermecat cătunul, fermele, drumurile ce șerpuiesc printre câmpuri nesfârșite. Chiar că mă simțeam în mijlocul nicaieri-ului. E plăcut uneori să evadezi în astfel de locuri verzi și liniștite, mai ales într-o zi primăvăratică...de februarie.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

22 comentarii:

  1. sa inteleg ca a ajuns soarele la tine si abia apoi trece canalul, au anuntat 18 grade in weekend, la Londra.
    faina biserica desi n-a mai ramas mare lucru din ea.
    google is my friend too cand ma duc in locuri noi :-p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poa' sa treaca canalul, dar sa lumineze si sa incalzeasca in ambele parti :))! Zau daca mai vreau ploaie si nor :p

      Ștergere
  2. Bine ca acolo e soare.La noi de 5 zile ploua continuu.Suntem murati.Imaginile tale m-au facut sa doresc primavara.Sunt foarte frumoase.Unele parca sunt picturi.Poveste am citit-o ca de ''noapte buna".Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca v-au placut povestea si imaginile.
      O sa vina primavara si in Romania. Cel putin acolo vremea este cum trebuie sa fie. Eu ma gandesc cu groaza ca acum e cald si bine, iar la vara voi tremura de frig. N-ar fi prima data :)).

      Ștergere
  3. Splendid... asa ceva vreau si eu in weekend, ok, vreau cam de 3 weekend-uri, dar ce se intampla? De luni pana joi avem vreme buna cu soare, iar de vineri pana duminica e gri, eventual cu averse (asta a fost reteta ultimelor 3 weekend-uri)... Acu' cum ne-o fi norocul :D
    De caldut e caldut si la noi, 12-14 grade :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai vreme buna sa fie, ca si voi aveti acolo o multime de astfel de locuri linistite, perfecte pentru o plimbare de weekend ;).

      Ștergere
  4. Ce postare primavarateca si relaxanta, eu sunt absolut fascinata de fotografia nr 3, nu-mi mai pot lua ochii de la ea. :) :P Fantastica, cum de altfel sunt toate! :) Daca asa arata ruinele in Franta, daca atat de frumoase sunt satele si catunele, ne mai miram de ce tara asta e prima destinatie turistica a lumii? :D
    La voi sunt 18 grade? Dar soare e? Ca la noi sunt vreo 7 si ploua marunt de doua saptamani de am intrat cu totii in depresie. Teribila vremea asta, anul trecut Babele au fost mai ingaduitoare... Tin minte ca pe 8 martie am vizitat Mogosoaia si am ramas in tricou cu maneca scurta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Nice!
      Da, nu stiu cum reusesc francezii astia, dar cred ca si dintr-un bolovan ar fi in stare sa faca obiectiv turistic, care ingrijit si promovat cum trebuie ar ajunge vizitat de milioane de turisti :))...lucru care nu este rau deloc, dimpotriva.
      Da, este si soare aici. Nici un nor pe cer in ultimele zile. Nici nu-ti vine sa stai la interior, desi uneori trebuie :(. Dar lasa ca va veni si la voi primavara adevarata in curand ;).

      Ștergere
  5. De cate ori sunt in preajma unor ruine am senzatia ca "aud" cai sau ca "aud" cum se bat... e tare ciudat!
    Sunt foarte frumoase ruinele, daca asta poti spune despre ele, dar imi plac tare mult!
    Si la mine este frumos ziua, nu foarte cald, dar soare, in weekend si aici anunta 17 grade! Yes! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am o senzatie asemanatoare pe la castele. Parca aud muzica balurilor si vad doamne imbracate elegant :)).
      Deci ni tu nu stai in casa in weekend sa inteleg ;)?!

      Ștergere
  6. Sunt faine plimbarile astea prin locuri mai putin umblate, fara puhoi de turisti, in liniste. Mie-mi plac foarte mult in general si le prefer celorlalte pe care da, zici ca vrei sa le vezi o data in viata, dar o faci din curiozitate, nu pentru o stare de bine interioara.
    Asta imi place in Europa, faptul ca te poti plimba prin asemenea locuri, ca e suficient sa fie un drum pe care sa apuci spre deal, printre vii, spre ruine, spre padure, spre ce te atrage in definitiv.
    America de Nord mai are de invatat la capitolul libertate de miscare, mai are de invatat la capitolul miscare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si aici oamenii au cam uitat de miscare, insa cum eu locuiesc intr-o zona preponderent rurala, atfel de locuri linistite, ferite de civilizatie sunt usor de gasit. Cu siguranta intr-un mare oras, sau in apropierea lui ar fi diferit.
      Si mie imi plac locurile astea mai neumblate, multe dintre ele chiar s-au dovedit mai interesante decat unele foarte cunoscute.

      Ștergere
  7. Deci, m-ai "omorat"! Prea frumoase imagini,ruine superbe. Norocoaso ;)!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasa ca si tu vizitezi o multime de locuri faine ;)!

      Ștergere
  8. La mulţi ani de 8 Martie!
    Multă sănătate, bucurii şi flori în suflet! Iar în această zi specială, numai veselie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Pozele sunt minunate! Aparatul tău redă foarte bine. Cel puțin așa mi se pare (nu am fost acolo ca să văd cum era cu adevărat :))...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aparatul meu iti multumeste Iuliana! Si eu ;)! Weekend fain sa ai!

      Ștergere
  10. minunata excursia ta! superbe fotografii - ca intotdeauna!
    La multi ani, cu ocazia zilei de 8 Martie!
    ​¸.•°❤❤⊱º✿✿°•.¸♪♪°•.¸

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen, La multi ani si tie! Weekend fain!

      Ștergere
  11. Ruine, dar sunt ruine foarte frumoase. Sau cel putin fotografiile tale superbe le-au facut sa para astfel.
    Pacat ca au ajuns asa. E interesanta legenda castelului, frumoase si foarte elegante si arcadele abatiei. Stii ca tot ceea ce are arcade sub forma de ogiva pe mine ma farmeca. :)
    E minunat verdele crud din ultima foto :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca legendele astea dau viata locurilor si le fac mai interesante. Fara ele ar fi probabil doar o anume cantitate de piatra...Campurile sunt destul de verzi pe aici, anul asta chiar n-a fost iarna deloc.
      Ma bucur ca ti-au placut articolul si pozele!

      Ștergere