Place Plumereau- inima vieții de noapte din Tours

Tours este în marea parte a timpului un oraș liniștit. Atât de liniștit, încât uneori ai impresia că nu se întâmplă nimic pe străzile sale și că viața urbană decurge molcom și firesc fără prea multe probleme. Însă totul se schimbă radical odată cu lăsarea întunericului și mai ales la sfârșit de săptămână, când centrul vechi al orașului, în special a sa Piață Plumereau, devine polul inegalabil al întâlnirilor, al socializării și al distracției. Am observat că lumea aici iese des în oraș, indiferent de vârstă sau statut social. Uneori chiar mă întreb dacă francezii nu cumva se nasc să stea la terasă, că prea această îndeletnicire este un fel de sport național. Ca la orice popor latin care se respectă, mâncarea, băutura și voia bună în Franța au întâietate, munca fiind desigur pe plan secund, iar Place Plum', așa cum este ea prescurtată de localnicii din Tours, este scena desăvârșită a acestui spectacol, numit atât de elegant "l'art de vivre à la française". 


Este imposibil să vii în Tours și să nu te oprești în Place Plum', piața cea mare din inima centrului istoric, pentru a servi o masă bună, sau măcar o cafea, sau un pahar de vin. Frecventată atât de localnicii ieșiți la socializare cu prietenii, sau de turiștii atrași de aspectul autentic al caselor tradiționale cu bârne de lemn și al străzilor adiacente înguste și pavate, dar mai ales de studenții dornici de distracție de la universitățile vecine, am putea spune fără îndoială că Place Plum' este locul cel mai plin de viață al urbei, sufletul Tours-ului. Și nu zic doar eu asta, se pare că anul acesta, cei de la Lonely Planet au desemnat Place Plumereau din Tours ca cel mai frumos loc din Franța unde să servești apéro-ul.


Din când în când ieșim și noi sâmbăta seara în oraș, fie că-i vreo ocazie specială, sau doar ca să ieșim din casă și mai mereu alegem Centrul Istoric. Nopțile de la sfârșit de săptămână sunt foarte animate aici, uneori atât de animate încât ai impresia că-i manifestație pe străzi; localnici, turiști, tineri și varsnici, toți petrec laolaltă. Distracția de sâmbătă începe de regulă pe la 18-19, când toată lumea se îndreaptă spre centru. Locul de întâlnire? Ați ghicit, mai sus amintita Place Plumereau, ticsită nu numai de case medievale, dar și de restaurante, baruri, cafenele și discoteci. Sunt localuri și în alte zone, dar într-un mod inexplicabil și aici toată lumea dă năvală, ca în mai toate orașele europene, în Centrul Vechi.

Dacă restaurantele nu și-au deschis încă bucătăria, pentru că v-am mai povestit eu, aici se mănâncă între anumite intervale orare, iar cina se servește de regulă începând cu ora 19, oamenii se așează la terasa unui băruleț pentru a servi apéro-ul, în speță o băutură menită să stârnească pofta de mâncare, însoțită adesea de ceva de ronțăit, dar nu înainte de a face turul pieței pentru a lua pulsul zonei. Orașul fiind mic, cine știe ce prieten mai găsești proptit pe la vreo masă cu un pahar în mână. Apropo de pahar, eu deschid întotdeauna seara cu un kir, în timp ce al meu soț preferă o bere. 


Dacă ai ajuns la ora mesei, apéro-ul îl poți servi și la restaurantul ales până te hotărăști ce să mănânci, totul este doar să-l servești, acest obicei al aperitivului fiind un element esențial meselor franțuzești. Centrul vechi din Tours, în special zona Pieței Plumereau este împânzită de restaurante și braserii unde poți servi masa. Mai mari, mai mici, tradițional franțuzești, regionale, internaționale, tipice unei anumite țări, ieftine, scumpe, simple, pretențioase, sunt de toate pentru toate gusturile. De obicei, oamenii se plimbă de la unul la altul, studiază meniurile afișate în stradă, ofertele, prețurile până într-un final când aleg unul și se așează, înăuntru sau la terasă, în funcție de vreme. 

cină spaniolă 

Noi suntem amatori de mâncare sud-americană. Eu cel puțin o ador, mai ales de când cu școala de franceză unde aveam foarte mulți colegi mexicani care ne găteau tot felul de bunătăți. Cu toate astea sunt seri în care optam și pentru altceva, specific altei țări, sau pentru un meniu clasic. Evităm adesea restaurantele italienești, pentru că al meu soț e singurul om pe care-l cunosc și care, țineți-vă bine, nu agrează bucătăria italiană. Mai sunt seri în care buzunarul fiind mai subțirel alegem o pizza sau un chebap. Genul ăsta de fast-food este paradoxal foarte apreciat aici, cu tot rafinamentul bucătăriei franțuzești, în special de tinerii fără prea mulți bănuți de cheltuială, sau mai bine zis, fără prea mulți bănuți de cheltuială pentru mâncare. 

cină sud-americană

După masă cam toată lumea se retrage la un bar (da, alt bar!) pentru un digestiv, sau mai mult decât atât, există și obiceiul de a face turul barurilor, că ai de unde alege. Dacă apéro-ul este să-ți stârnească pofta, digestivul este să-ți așeze mâncarea în stomacel. Eu sunt o mare fană a cocktail-urilor, așa că am ochit câteva bărulețe simpatice unde fac cocktail-uri tare bune. Nu-mi plac localurile agitate, ci mai degrabă prefer ceva liniștit unde poți să te auzi om cu om, însă fie vorba între noi, aici rar am auzit muzică tare într-un bar. Pentru asta există discotecile, care se deschid în jurul orelor 23 și spre care pornesc cei mai petrecăreți. Și că veni vorba de ele, deși noi nu le (mai) frecventăm, majoritatea celor din centrul istoric sunt amenajate în pivinite și subsoluri. Am citit despre una dintre ele că în trecut a servit că anexă a bisericii Saint Martin. Interesantă tranziție, ce pot să spun...

cină alsaciană

După 1-2 cocktailuri, noi o luăm spre casă, exact atunci când paranghelia începe să se dezlănțuie, lăsându-i pe cei mai tineri și petrecăreți să-și continue nopțile în oraș. Cu adevărat vă zic, spre miezul nopții centrul vechi este în dezmăț total. Nu vă închipuiți că la francezi e altfel, femei și bărbați, aproape toți într-o stare de turmentare extremă roiesc clătinându-se pe străzi, din bar în bar, sau de la petrecere la petrecere. De la atâta băutură adesea se mai ivesc și scandaluri, tocmai de aceea e bine să pleci înainte să înceapă nebunia. Nu sunt o mare amatoare a vieții nocturne, dar cred că uneori aceste ieșiri în oraș, fie în doi, fie cu prietenii, au farmecul lor.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

10 comentarii:

  1. Chiar nu imi pot imagina ce s-a intamplat de nu am vazut pana acum acest articol. Scrie ca e publicat pe 29, eu am intrat atunci si era cel cu filmele. In fine, ajung cam tarziu, pentru a spune ca sunt fan paella si mi-ai facut o mare placere cu aceste imagini apetisante. :))
    Din pacate eu nu suport alcoolul de niciun fel. Poate niste sangria si sampanie mai accept, dar in cantitati extrem de reduse, in rest nimic.
    Pentru mine a bea pana nu mai poti nu inseamna distractie. Ma simt bine la terasa, nimic de zis, dar la o cafea in 4 culori de ex. si o conversatie interesanta.
    E foarte frumosa Piata Plumereau, pot intelege perfect de unde fascinatia francezilor pentru ea. Cu ocazia zilei de 1 mai am realizat insa cat de mult detest aglomeratia. Cand eram mai tanara eram mai toleranta, acum insa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Articolul a fost publicat azi pe 2 mai. Acum vad si eu ca la data sus, apare 29 aprilie. Probabil ca a luat-o razna calendarul blogului, mersi ca mi-ai atras atentia, o sa verific.

      Cat despre iesitul in oras, desigur ca fiecare "gusta" aceasta activitate in felul sau in functie de gusturi si preferinte. Unii prefera locurile mai retrase si linistite, altii, in special tinerii, locurile mai agitate. Clar de nopti pierdute, cu mult alcool si imbulzeala nu sunt nici eu amatoare, desi nu pot sa nu observa asta in jur.

      Pe aici de 1 Mai a fost liniste totala. La cat a plouat, cine sa mai iasa afara :))

      Ștergere
  2. Mi-a placut partea cu munca e pe plan secund. Chiar asa e!!! cat despre ce e pe primul plan, in Franta, auzeam, inainte de toate: baaaahhhh, il faut manger!!! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci nu sunt singura care a observat asta :)). Da se pare ca pentru francezi masa e un obicei sfant.

      Ștergere
  3. wow! un articol super-mega-interesant! fotografii excelente, informatii deosebite, locatii romantice... înca o data wow!
    un weekend minunat iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen, ma bucur ca ti-a placut. Duminica frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  4. E foarte fain să ai un asemenea loc unde să petreci şi să te simţi bine. Încântătoare şi relaxantă atmosfera pe care ai surprins-o, şi în vorbe şi în imagini, cu oameni care ştiu să se bucure de acele mici plăcere ale vieţii. :)) Unii mai mult... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, unii mai mult :)). Cand esti tanar limitele par mai greu de gasit.

      Ștergere
  5. Am simtit putin din atmosfera unei nopti de vara in Tours. Imi place sa traiesc prin ochii tai si experientele tale, e tare frumoasa viata acolo. Arata tare bine mancarea Sud Americana, eu am mancat o data la un restaurant Mexican si a fost delicios, de atunci tot visez sa revin! am auzit ca s-a deschis un bitro mexican la Cluj asa ca urmeaza sa ma abonez :)
    Iubesc aperoul, la Venetia e bautura traditionala, mi-ar placea sa fie si la noi mai des intalnit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vara este foarte fain in centrul vechi din Tours. Dar am observat ca localurile sunt pline si in perioadele reci, chiar si terasele, se pare ca pentru francezi vremea e putin importanta cand vine vorba de distractie :)).

      Ștergere