O după-amiază prin Pisa


Sejurul de două zile la Milano se terminase, așa că venise timpul să ne strângem catrafusele, să-i mulțumim amicului pentru găzduire și să plecăm mai departe. Mai aveam alte două zile de petrecut prin Italia, iar cum vaporul spre Corsica pleca din Livorno, căutasem o cazare pentru următoare perioadă în zonă. Nu mă gândeam exact la orașul Livorno, pentru că din câte studiasem nu erau multe de văzut acolo, ci tot cântărisem Pisa și Lucca, pentru că amândouă păreau interesante și nu foarte departe de port. Pentru că într-un final am găsit un hotel rentabil la Pisa, balanța a înclinat către ea și chiar îmi surâdea ideea de a vedea celebra Piazza dei Miracoli cu al ei turn înclinat cu tot, despre care auzisem atâtea. 

La Pisa am ajuns ... după-amiaza. V-am mai spus eu că foarte rar reușim să fim matinali. Cum cu o seară înainte stătusem la taclale (și la un limoncello) cu gazda, nu ne-am culcat prea devreme, în concluzie nici devreme n-am putut să ne trezim. După strânsul lucrurilor a mai urmat o scurtă plimbare prin Milano, după câteva suveniruri alimentare, iar după ce ne-am cumpărat câteva sticle de vin, limoncello, și alte de-ale gurii tradiționale, am luat drumul Pisei pe o căldură destul de neplăcută, mai ales când trebuia s-o înfruntăm în mașină.

Ajunși la destinație, ne-am luat în primire camera de hotel fără ca nici măcar să urcăm să o vedem și am ieșit  la o plimbare prin târg, spre disperarea lui Andrei, care numai de plimbare nu mai avea chef, dar într-un final mi-a făcut pe plac și am pornit spre centru. Am lăsat mașina într-o parcare și am început explorarea orașului cum altfel decât cu o oprire la prima terasă ieșită în cale, situată întâmplător în Piața Garibaldi, pe malul râului Arno, cu vedere la Podul Mezzo. Oprirea n-a fost chiar de voie, ci mai mult de nevoie, al meu soț având câteva telefoane de dat, că deh, unii muncesc și în vacanță. În schimb eu am folosit timpul cu pricina savurând un alt capucino (apropo de asta, eu nu sunt chiar fană capucino, dacă stau mai bine să mă gândesc acasă nu beau niciodată!), încercând să pătrund cumva în atmosfera renumitului oraș. 



 Piața Garibaldi


După terminarea afacerilor, am pornit mai departe, punctul final fiind desigur Catedrala și Turnul. Am luat-o ușor la pas pe Borgo Stretto, o stradă pietonală și nu prea, clatindu-ne ochii în jur pe la magazine, buticuri, restaurante ca într-un final să cotim pe Cardinale Maffi Pietro, ajungând numaidecât în Piazza dei Miracoli. Acolo ne aștepta Catedrala Santa Maria Assunta, o operă arhitecturală desăvârșită a stilului roman, foarte impresionantă prin mărimea ei de altfel, Baptisteriul San Giovanni și firește Turnul din Pisa, emblemă a orașului și clopotniță exterioară a catedralei (nu știu dacă există un cuvânt special în română pentru asta, sau tot clopotnița îi zice?), la fel de înclinat precum îl văzusem în atâtea poze, plus câteva sute de oameni. Despre istoria sa, înclinarea, care vine se pare de la solul solul nisipos pe care este construit, despre încercările de a-l îndrepta, nu vă mai povestesc (sincer nici eu n-am citit prea multe), oricum găsiți o mulțime de informații la o simplă căutare pe internet.  

Cum Andrei s-a oprit preț de câteva minute exact în fața turnului să vorbească la telefon, am stat și eu de m-am uitat, amuzându-mă teribil de cum 90% dintre cei din jurul meu făceau poza aceea clasică, în care pare că împing turnul. No offense, dacă ați făcut-o și voi, dar chiar păreau funny văzuți din "exterior". O tipă se tot chinuia să sară în fața aparatului, mai apoi mi-am dat seama că ea nu vrea să-l împingă cu mâna ci cu picioarele, pe când o puștoaică se mulțumea doar cu un selfie cu buze "bot de iepure", care nu ieșea domn'e cum voia, de-a tras vreo 10 cadre. În rest aglomerație mare de zici că deversaseră toți turiștii acolo cu noi cu tot. În fine, dincolo de oamenii ciudați și muuuulți din jur, trebuie să recunosc că această Piață a Miracolelor, cu tot ce conține ea, este o adevărată bijuterie arhitecturală, un loc pentru care chiar merită să ajungi la Pisa, măcar odată în viață. 






 Trebuia să împingem și noi turnul :)) 

 Baptisteriul San Giovanni

 Catedrala Santa Maria Assunta


După ce am făcut turul, oprindu-ne din loc în loc pentru poze, cu multă vigilență firește, pentru că tare greu mai era să prinzi un loc liber, sau cel puțin unul în care să-ți iasă în poză două trei capete de turiști, nu douăzeci, ne-am luat rămas bun și am pornit înapoi spre oraș, de data aceasta pe Via Santa Maria, pierzându-ne ușor prin labirintul de străduțe, cu multe clădiri colorate și biserici impunătoare (adevărul este că italienii sunt maeștrii în ale bisericilor). Am ținut să trec prin Piazza dei Cavalieri, că mi se păruse tare faină pe internet și în plus cred că toate ghidurile turistice o recomandă, dar am plecat un pic cam dezamăgitoare de la față locului (mama lui de photoshop, azi toate-s mai frumoase pe internet!). Drăguț centrul acesta istoric al Pisei, dar nu mi s-a părut cu mult mai special decât altele, nici măcar mai special decât amărâtul de centrul istoric de la mine din Tours. Și apropo de case, probabil că dacă ar fi fost și ele ceva mai restaurate sau îngrijite, ar fi arătat mult mai frumos. 

 Biserica San Sisto

 Biserica Santo Stefano din Piata Cavalerilor

Piata cavalerilor (Piazza dei Cavalieri)


Ajunși iar în Piața Garibaldi ne-am dat seama că este ora mesei, așa că am luat-o înapoi prin târg în căutarea unui restaurant. Nu știam exact ce-am vrea să mâncăm, parcă mergea o salată, parcă ar fi mers o pizza, ca într-un final să înclinăm spre a doua variantă și să ne oprim la o terasă ce părea simpatică și acceptabilă că preț. Pizza n-a fost chiar cea mai bună pe care am mâncat-o, dar măcar ne-a potolit foamea și n-a fost nici exagerat de scumpă. După masă am plecat ușor înapoi la mașină, și cu mașina înapoi la hotel, nu înainte ca gps-ul să ne mai traverseze odată prin oraș, de parcă nu îl vizitasem suficient. 

În concluzie, nu-mi pare rău că am mers (deși uneori mă mai gândesc că poate trebuia să fi rămas la Lucca), dar nici n-am găsit ceva care să îmi placă foarte tare, cu atât mai mult ceva care să mă facă să-mi doresc să revin. Mi-a plăcut ansamblul din Piața Miracolelor, ar fi culmea să nu, probabil că mi-ar fi plăcut mai mult dacă ar fi fost ceva mai liber, dar încep să-mi pun pofta-n cui și să mă obișnuiesc că astfel de obiective mega-cunoscute nu vor mai fi niciodată libere de aici înainte. Poate că n-am stat suficient în oraș astfel încât "miracolul" Pisei să mă prindă în mreajă, dar sinceră să fiu nici nu m-aș vedea (pe mine personal) zăbovind mai multe zile. Așa că m-am bucurat de întâlnire dragă Pisa, că nu știm dacă va mai fi și-o dată viitoare. 

Albumul foto îl găsiți AICI  

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

18 comentarii:

  1. data viitoare sa te duci la Lucca, dar sa stai macar un week-end :)
    Pisa nu m-a impresionat cu nimic, e drept ca am si vazut o in graba, ca ne-a gonit ploaia, deci ma mai duc (am cazare in zona, lucky me)
    si evident ca si eu am tinut turnul sa nu pice :-p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca stand mai mult intr-un loc, cel putin 2 zile, il vezi altfel, mai in tihna. Pe de alta parte, mie parca mi-e greu sa stau in acelasi loc mai mult de o zi, as vrea sa vad si aia si aialalta si tot daca se poate :D.
      Data viitoare, care nu stiu cand va fi, am zis ca merg mai jos, spre Siena, Chianti, pentru vinuri, valea Orcia si ce-o mai fi pe acolo.

      Ștergere
    2. te inteleg, asa sunt si eu uneori, insa alteori prefer sa vad un loc bine decat multe si sumar :) Siena e superba

      Ștergere
  2. Am pierdut cateva postari,sunt cu Thea si timpul e limitat,dar voi recupera acasa.Aceasta plimbare am savurat-o inainte de micul dejun.Mie totul mi se pare de poveste,iar pozele tale sunt minunate.Sa ai o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca-ati pierdut nimic, nu scriu chiar asa de des pe cat as vrea. In cazul asta, petreceti frumos timpul cu Thea, blogurile mai pot astepta. Duminica faina!

      Ștergere
  3. Piazza dei Miracoli este, intr-adevar, speciala si merita vizitata. Imi aduc aminte cu placere cum am analizat fiecare detaliu din amvonul sculptat de Giovanni Pisano, cum am cantat in Baptisteriu, pentru ca sonorizarea era deosebita si cum am admirat privelistea de la una din ferestre. Orasul, insa, nu m-a impresionat.
    Da, trebuie sa ne multumim sa ne placa locurile supraaglomerate de turisti, dar, mai ales, trebuie sa incercam sa descoperim locuri mai putin turistice, care, chiar daca nu au o densitate f mare de opere de arta, pe cele existente le putem vedea mai cu calm si de care ne putem aminti mai cu placere. In plus, astfel de locuri ne pot oferi si alte satisfactii: o mancare buna, o conversatie cu un localinic, o clipa de ragaz la soare s.a.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuiesc vazute si locurile acestea mega-turistice, ca vorba aia, nu degeaba sunt mega turistice, dar da, si eu sunt de aceeasi parere, trebuie sa le descoperim si pe cele mai putin umblate, s-ar putea sa avem surprize frumoase. In plus, cum spui si tu, pe cele mai putin cunoscute le putem vizita altfel, mai in tihna si profitand mai mult.

      Ștergere
  4. Nu stiu daca "de vina" sunt fotografiile tale(apropos, cerul tau e intotdeauna incredibil de albastru, albastrul acela inchis, eu nu l-am vazut niciodata asa vara asta, te-am mai intrebat daca folosesti photoshopul si stiu ce ai raspuns, dar mie tot mi se pare uluitor, esti foarte norocoasa) dar locurile arata cu adevarat minunat. Cum sa regreti ca ai ajuns aici, mie imi plac toate cladirile aratate. :D Visez demult la Siena, niciodata la impins turnuri. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca cerul acela albastru este de la filtrul degrade pe care cred ca nu l-am dat deloc jos vacanta asta.
      Apoi poate ca mai intervine o chestie, de cand mi-am luat Nikonul am incept sa fotografiez numai in format raw, apoi sa convertesc imaginile in jpg cu camera raw si in principiu acolo sa fac toate editarile de baza, vibranta, luminozitate, contrast dupa caz.

      Ștergere
  5. Cam mult capucino in vacanta asta :)) Acum, in alta ordine de idei, Catedrala Santa Maria e uimitoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Capucino pentru tot restul anului in care nu beau deloc :))

      Ștergere
  6. Arata frumos Pisa in pozele tale. Cer senin, iarba verde crud, cladirile recent vopsite. Mie mi-a placut mult Pisa, dar nu neaparat din punct de vedere a obiectivelor ci fiindca eu m-am simtit bine acolo. As reveni, chiar si doar pt o pizza la mana si o inghetata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incep tot mai mult sa cred Alicee ca pana la urma conteaza mai mult strea, momentul decat locul... Uneori ne putem simti bine si in cel mai neasteptat loc.

      Ștergere
  7. Exact cum zice Alice, starea face totul. Noi am ajuns la Pisa de doua ori; prima data in luna de miere (pe zi) si a doua oara intr-o seara ploioasa de octombrie cand eram in tranzit. Inutil sa-ti spun ca desi practic prima data am vizitat Pisa, seara aia ploioasa cand ne-am ascuns de ploaie sub un chiparos pe Campo dei Miracoli a ramas in mintea mea ca una din cele mai romantice seri ever ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, Bia, pai si pentru mine o seara ploiasa sub un chiparos pare mult mai romantica decat o zi calduriasa prin aglomeratie :)).
      Da, cum ii raspundeam si lui Alicee, incep sa cred tot mai mult ca momentul este mai important decat locul.

      Ștergere
  8. De abia m-am intors si eu de la Pisa si Lucca. Din pozele tale mi-am dat seama ca exista viata dincolo de Piazza Miracolelor. Pe noi ne-a izgonit un frig si un vant. Evident am impins turnul cu mainile si picioarele, l-am tras cu mana, l-am calcat pe freza, o gramada de timp mi-a luat toata nebunia asta. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) incepe sa-mi para rau ca n-am impins si eu turnul.
      Eu la Lucca n-am mai ajuns, dar nu-i bai, un motiv in plus sa ma intorc candva in Toscana, nu-i asa? Astept povestile tale detaliate pe blog!

      Ștergere
  9. Eu am facut sa fie acolo. :) Lucca este o minunatie. Eu am o placere de a vedea orasele de la inaltime (multumesc, Doamne ca nu am rau de inaltime), la Lucca am urcat in 2 turnuri, as mai fi urcat daca nu vroiau cate 4 euro la fiecare turn. :)

    RăspundețiȘtergere