Sagone unde marea este piscina mea personală

Mi-am dat seama de curând că îmi plac mările calde cu ape limpezi, nisipurile albe și fine, dar cel mai mult cred că îmi plac plajele liniștite și sălbatice. Nu agreez deloc senzația de "cearceaf lângă cearceaf", înghesuiala pe plajă și în apă, forfota și gălăgia. Nu țin neapărat să mă întind pe sezlonguri fițoase, sorbind din cocktailuri scumpe, la fel cum nu mă deranjează nici să traversez munții sau câmpurile de bălării dacă știu că ajung în adevărate colțuri de rai. Și pentru toate acestea Corsica mi s-a părut locul perfect. Dar ce credeți că a fost dintotdeauna așa? Nici pe departe... 


Nu știu dacă v-am povestit vreodată, dar eu mi-am petrecut toate vacanțele copilăriei la mare. Părinții mei erau mega-pasionați, așa că n-am gustat prea mult munte la acea vreme, probabil de aceea am și făcut o obsesie pentru el mai târziu. Venus-Jupiter-Neptun erau destinațiile de top și zău că abia așteptam luna august să ajung acolo. În plus, cu siguranță aveam o altă percepție asupra distanței atunci, că tare departe mi se mai păreau. Pasiunea pentru mare dobândită de la ai mei părinți s-a transmis și intensificat în adolescentă, că deh, la mare era mama distracției, numai locațiile au "emigrat" spre locuri mai puțin monotone, spre stațiuni ca Mamaia sau Costinești. Poate o să vă surprindă dar, agitația, muzica și gașca de prieteni erau ingredientele esențiale ale unei "vacanțe de vis". Pare incredibil cât se poate schimba un om odată cu vârstă, pentru că astăzi cam aceasta ar fi rețeta "vacanței de coșmar" pentru mine. În fine, pe la 20 și ceva de ani am "cunoscut" muntele, întâlnire care de altfel mi-a schimbat complet modul de viață, dovadă stând printre multe altele și blogul acesta, și o bună bucată de vreme nici c-am mai vrut s-aud de mare... 

...până m-am mutat în Touraine, unde pătura grea și persistentă de nori care mă acoperă aproape tot anul, a început să mă facă tot mai des să visez la plaje însorite.

Într-una din zile petrecute în Corsica am plecat spre Cargèse; căutam de fapt alte piscine naturale, unele despre care știam c-ar fi pe valea râului Liamone, dar am sfârșit prin a ne întinde la plajă. N-a fost rău nici așa, am drumețit pe Liamone în ziua următoare. Ca să nu mai zic că odată ajuns la Cargèse, sau în localitatea vecină, Sagone, până și cel mai împătimit iubitor al muntelui va uita complet termenul de "drumeții". Pur și simplu, nu ai cum să nu fii sedus de plaje: sunt abolut de vis, ai băga mână-n foc că sunt "rupte" din insule exotice. 

 Cargèse


Primul dintre cele două orașele cum vii dinspre Piana, este Cargèse, o stațiune turistică foarte dichisită, cu plaje de nisip fin și peisaje pitorești, unde fațadele albe ale caselor sporesc parcă șarmul regiunii. Există din câte am citit și ruinele unui castel la Cargèse, însă noi n-am ajuns la el. Ca pentru mai toți care ajung în acest colț de insulă, nu castelele reprezentau prioritatea noastră (ar fi și culmea la câte avem acasă!), ci plajele superbe: Capizzolu, Chiuni, Menasina, Stagnoli și Péro, unele mai mici, altele mai mari, unele sălbatice de-a dreptul, altele mai puțin, dar toate încântând privirea prin frumusețea lor și decorul care le încadrează. Nici nu știi unde să te oprești...

Tocmai de aceea nici nu ne-am oprit, ci am mers mai departe spre următoarea localitate, Sagone, cunoscută pentru istoria sa, dar și pentru alte plaje minunate, patru la număr: Castellu, Sagone, Saint-Joseph și Santana. După ce am făcut turul, am decis că dacă am fi mers mai departe ne-am fi îndepărtat prea mult de Porto, așa că am poposit pe plaja  Santana, cuceriți nu numai de nisipul delicat, dar și de culoare incredibil de frumoasă a apei. Fiind o zi fără vânt marea era destul de liniștită, aproape ca un lac, dar asta a fost doar norocul nostru; ținând cont de faptul că golful Sagone este foarte deschis în larg, în zilele cu vânt cică bălăceala poate fi periculoasă din cauza curenților puternici și a valurilor înalte.
 
  Golful Sagone







 Sagone


N-a fost cazul, așa că aproape toată ziua cu pricina ne-am petrecut-o pe plajă, sau în apă și deși pare o activitate destul de monotonă, nu ne-am plictisit nici o clipă. Lume era foarte puțină în jur, numărul persoanelor oscilând un pic în funcție de perioada din zi, dar niciodată deranjant de mulți, situație pe care am observat-o de altfel foarte frecvent în Corsica. Nu știu dacă era de vină faptul că am fost noi la sfârșitul sezonolui sau poate că majoritatea celor care vin pe insulă nu o fac exclusiv pentru litoral, cert este că nu de puține ori ai impresia că stai tolănit la piscina ta de acasă. Andrei a făcut că de obicei snorkeling, dar s-a întors ceva mai dezamăgit; se pare că Golful Sagone nu-i așa bogat în peștișori precum este ca peisaj. Dar n-a fost bai, ne-am bucurat doar de mare. Mai ales că următoarea zi știam c-o s-o petrecem pe munte... 


Toată lumea s-a bucurat de mare!


Allbumul de poze complet îl găsiți, dacă sunteți curioși, AICI 
(linkul duce la prima poză din acesta serie, mergi mai departe cu săgeata la dreaptă, de sub poză sau de la tastatură, până la sfârșit) 

Cele 2 albume cu poze din Corsica - septembrie 2014 le găsiți pe g+: 


Toate episoadele aventurii Corsica I (septembrie 2014) le găsești în lista de mai jos

De la Bastia la Porto: Corsica la prima înfățișare 
Calanques de Piana un univers mineral fabulos 
Piana: satul, plajele si apele turcoaz 
 Evisa, Padurea Aïtone, berea din castane și apusul în Porto
La Sagone marea este piscina mea personală   
 Drumeție, bălăceală și plajă pe valea râului Liamone  
La pas spre Lac de Creno
Rătăcind spre Refugiul Erco 
 Homarul, Ajaccio și la anu' mergem (iar) în Corsica  


Toate episoadele aventurii Corsica II (mai 2015) le găsești AICI

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

18 comentarii:

  1. :)))))) Azorel la apa!

    nici eu nu mai suport aglomeratia. am trecut anu asta pe la Mamaia, razant, m-a obosit, pe bune. daca gasesc un golf de asta mic si linistit sunt cea mai fericita, chiar daca nu e nisip, ci pietre sau stanci, prefer asa decat nisip fin si om langa om. tocmai de aia mie nu- mi place Coasta de Azur de stat la mare, la soare, ci mai degraba de vazut satele.

    de lenevit la plaja, pana acum, Grecia rules. mereu am gasit cate o bucata de plaja doar a noastra :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i place apa :)), desi daca intram amandoi si se vede singur pe plaja vine inot dupa noi. E foarte haios!
      Da, clar, la plaja pe Coasta de Azur nici eu n-as merge. Desi imi place foarte, foarte mult zona, e doar pentru atmosfera, plimbare si vizitat, eventual in extra-sezon :D.

      Ștergere
  2. Uff...ce apa...ce plaja...ce privelesti...:( Si eu ma uit la poze cu batista la nas si Coldrex-ul langa mine :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Insanatosire grabnica in cazul asta! Poate ca vremea schimbatoare este de vina..

      Ștergere
  3. Azorel a fost in apele lui. Fain. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai mult de nevoie :)) N-as putea spune ca ii place apa desi, ca orice caine, inoata foarte bine :D

      Ștergere
  4. frumoooos! vacanta este intotdeauna frumoasa, mai ales daca e soare ;)) Azorel stie cel mai bine :))
    Un weekend minunat sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daaa, si ce o sa mai visam la soare de acum incolo :)). Dar si iarna are farmecul ei, nu?
    Multumim, la fel si voua!

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne, Larisa.... Cred că tu te bucuri de natură cât pentru toți!:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Oho, ce plaje pitoresti ma asteapta in Corsica! Spun ma asteapta pentru ca vad ca sunt destul de putin populate, adica exact pe gustul meu, exact cum imi doresc eu. Apa e super limpede, iar nisipul auriu pare tare fin. Si peisajul din jur e uluitor, mai ales vegetatia oarecum exotica. :P
    Daca nu in viata asta, cine stie, mai am o sansa in urmatoarele. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice, cine stie, poate ajungi totusi in viata asta ;). Viata e destul de imprevizibila, nu stii pe ce drumuri te poarta.
      Cat despre plaje, cred ca depinde si de coltul de insula, sunt unele locuri mai aglomerate, altele mai putin. La fel mai depinde si de perioada din an. In astfel de locuri cel mai bine este sa mergi la sfarsit de sezon: preturi mici, oameni putini, soare si caldura din plin :D.

      Ștergere
  8. Foarte frumos ai povestit, iar fotografiile fac, intr-adevar, cat un milion de cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam Loredana, pentru aprecieri si pentru vizita :)!

      Ștergere
  9. Poate chiar ne-am jucat impreuna la malul marii :) pentru ca si ai mei erau super pasionati de mare, tot Neptun-Jupiter-Olimp erau alese ca si destinatii, tot prin august, si avem si cam aceeasi varsta...:)

    Apa si plaja din Corsica arata excelent! buna alegere ai facut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oana, mai stii?! Poate chiar ne-om fi jucat daca zici ca tot acolo va petreceati vacantele :).

      Ștergere
  10. Superba piscina! Azorel trebuie sa fie super fericit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu prea a fost. nu-i prea place apa :(

      Ștergere