Homarul, Ajaccio și la anu' mergem (iar) în Corsica

Dacă prima zi dintr-o vacanță este cea mai fericită indiferent de locația unde se derulează, ultima este cu siguranță cea mai amărâtă. Nu știu dacă mi-era mai greu să mă despart de vacanță sau de Corsica, însă chiar dacă urma s-avem toată ziua la dispoziție pentru noi, feribotul plecând la orele 20, parcă mi-era greu să-mi planific ceva anume de făcut. Tocmai de aceea decât să forțez n-am planificat nimic, rămânând să ne hotărâm la fața locului, sau mai exact în drum spre Ajaccio, de unde aveam să ne îmbarcăm. Și-apoi știți și voi cum se întâmplă uneori, zilele se mai ocupă și de la sine...



Însă inevitabil am început ziua cu trista activitate de a strânge catrafusele, în speță cortul, sacii, salteaua, masa și toate cele complementare, care nu sunt puține în cazul unui sejur de 8 nopți la camping. Am împachetat totul cu grijă, lăsând locul așa cum se cade, fără nici o urmă a trecerii noastre pe acolo, le-am aranjat așa cum am putut în mașină, constatând ca de obicei că avem mai multe lucruri la plecare decât la venire, am plătit ce era de plătit la recepție, ne-am luat la revedere de la Porto și am plecat... 


Am traversat pentru o ultimă dată serpentinele amețitoare din Calanques de Piana, satul Piana, iar după ce am făcut un scurt popas la Cargèse, ne-am gândit că n-ar fi rău să luăm masa pe undeva, restaurantul U Castellu de la Sagone picând chiar la țanc pe marginea drumului. 

Andrei avea poftă de o langustă. Eu vă zic sincer nu mă omor cu fructele de mare; mănânc, sau mai degrabă gust, dar n-aș putea spune că sunt fană. La U Castellu n-aveau languste în ziua respectivă, au și ei ce aduc pescarii, dar al meu soț s-a "mulțumit" și cu un homar. Am cigulit și eu un pic, în rest am preferat o salată. Însă nu meniul mi s-a părut punctul forte al restaurantului, ci priveliștea. Cu elegantul orășel Sagone pe fundal, cu plaja și Mediterana incredibil de limpede și turcoază, terasa aceea mi s-a părut cel mai potrivit loc în care îmi puteam lua la revedere de la Corsica. M-am gândit atunci că dacă aș fi putut face mică o imagine, aș fi putut s-o bag în geantă și lua cu mine acasă, atunci imaginea de pe terasa restaurantului U Castellu ar fi aceea. 

Pe terasa restaurantului U Castellu din Sagone


Homarul

După masă am pornit din nou la drum și-n aproximativ o oră eram ajunși la Ajaccio. Prima oprire a fost un hipermarchet de unde ne-am cumpărat "suvenirurile", în speță mai multe sticle de vin și alte bunătăți tradiționale, după care ne-am îndreptat spre centru unde aveam să rămânem până la îmbarcare.

Capitală a Corsicii și orașul natal al lui Napoléon, Ajaccio nu se deosebește prea mult de restul orașelor mediteraneene: clădiri cu obloane vopsite în culori "colorate" predominând nuanțele de ocru, străduțe înguste bordate de terase cu măsuțe la soare, bulevarde cu palmieri, un port "de plaisance", un centru istoric bine întreținut și chiar o cetate. N-am avut timp să ne plimbăm prea mult și sinceră să fiu n-am avut nici dispoziția necesară din cauza căldurii; ultimul lucru de care o să ai chef în Corsica vara este să te plimbi prin orașe. Dar am luat-o totuși la pas prin Vechiul Ajaccio, începând cu strada Cours Napoléon, una dintre cele mai importante artere din oraș, ca mai apoi să ajungem în Place Foch, cea înconjurată de palmieri și cu a să Fontaine des Quatre Lions, urmând să ne întoarcem pe vechea străduță pietonală Cardinal Fesch

 Place Foch

 Vechiul Ajaccio


 Fontaine des Quatre Lions

 Străduță pietonală Cardinal Fesch

 Rufele la vedere :)



Spre Cours Napoléon

Pentru cineva care stă mai mult în zonă sunt mai multe de vizitat, atât obiective istorice și culturale ca La Citadelle, Musée de la Maison Bonaparte, mai exact casa unde Napoléon s-a născut și și-a petrecut copilăria, Catedrala Santa Maria Assunta, etc cât și obiective naturale ca plajele din jur, sau insulele Sanguinaires. Există și două trenulețe turistice în Ajaccio care propun un circuit al orașului, respectiv unul în afara lui spre  insule, trenulețe care mie personal mi se par o idee bună de vizită atunci când n-ai prea mult timp la dispoziție. Am vrut și noi să-l luăm pe cel care face turul orașului; din păcate orarul său nu se potrivea cu al nostru.

În rest Ajaccio mi s-a părut un oraș drăguț, dar desigur nu la fel de cochet ca cele din sudul Franței. Corsica este fără îndoială o destinație căutată și apreciată pentru frumusețile naturale, dar nici un scurt popas în unul dintre marile orașe, ca Ajaccio, Bastia, Calvi, Bonifaccio, nu strică.

În jurul orei 19 ne-am pornit spre port și după cum v-am povestit și în primul articol, noaptea pe vapor n-a fost tocmai una de vis: nu știu dacă a fost de vină marea agitată sau chiar am eu rău de mare, dar mi-a luat vreo câteva zile să-mi vindec amețelile. Cum traversarea a durat 10 ore și s-a făcut pe timpul nopții (există și traversări de zi, dar cine vrea să piardă o zi de vacanță aiurea pe feribot???) ne-am luat o cabină; se poate și fără (sunt oameni care dorm chiar pe punte; n-aș încerca la cum bate vântul acolo noaptea!) dar am considerat că e  mai bine să dăm banii pe ea și să ne odihnim bine ținând cont de faptul că a doua zi aveam de făcut drumul din Toulon la Tours (adică vreo 860 km). Ah, și o surpriza interesantă a fost a doua zi, când, chiaună de somn la 6 dimineața în cautarea cafelei, am observat că nu-i nevoie să vorbesc în franceză, majoritatea membrilor echipajului fiind români. Cu convingerea că suntem chiar peste tot (nu vă mai povestesc când ne-a abordat o femeie într-un supermachet din Porto în română- Porto fiind cel mai nesemificativ sat de pe harta Corsicii; lucra cameristă la un hotel!) debarcarea s-a făcut la ora stabilta când Toulonul încă dormita în negura dimineții, iar de acolo nu se întrevedea nimic altceva în fața noastră decât lungul drum spre casă. 

 Îmbarcarea 

Ajaccio văzut de pe vapor

Și cam asta a fost vacanța noastră corsicană, care se încheie și aici pe blog, cu speranța că va continua anul viitor... 

Înainte să merg în Corsica am întâlnit foarte mulți oameni, printre francezi mai ales, care își petreceau vacanță după vacanță în Corsica. Inițial am zis că-s nebuni, la cât de mare și ofertantă este lumea asta, dar acum tind să le dau dreptate: de unele locuri te legi inexplicabil, te cheamă și simți că vrei să revii din nou și din nou. Mi-au rămas multe de văzut pe insulă, dar mai cu seamă mi-au rams multe activități de făcut: Muna, cel mai izolat sat din Corsica, canioanele sălbatice Spelunca și Restonica, casele cocoțate pe stânci de la Bonifacio, Sain'Antonio, clasat printre cele mai frumoase sate din Franța, drumeții "fără număr" pe munte ca Monte Cinto,  sau lac de Nino, plaje de vis ca Palombaggia, fiind "doar" câteva dintre ele.  

În drum spre Ajaccio



Așa că ne gândim serios ca la anu' mergem (iar) în Corsica. Om trăi și om vedea, mai e până atunci, ca să nu mai zic că stă la rând o vacanță de iarnă de planificat. Noi să fim sănătoși și bănuți să avem că idei sunt cu duiumu'! 

***
Albumul de poze complet îl găsiți, dacă sunteți curioși, AICI 
(linkul duce la prima poză din acesta serie, mergi mai departe cu săgeata la dreaptă, de sub poză sau de la tastatură, până la sfârșit)  


***
Cele 2 albume cu poze din Corsica - septembrie 2014 le găsiți pe g+: 


Toate episoadele aventurii Corsica I (septembrie 2014) le găsești în lista de mai jos

De la Bastia la Porto: Corsica la prima înfățișare 
Calanques de Piana un univers mineral fabulos 
Piana: satul, plajele si apele turcoaz 
 Evisa, Padurea Aïtone, berea din castane și apusul în Porto
La Sagone marea este piscina mea personală   
 Drumeție, bălăceală și plajă pe valea râului Liamone  
La pas spre Lac de Creno
Rătăcind spre Refugiul Erco 
 Homarul, Ajaccio și la anu' mergem (iar) în Corsica  


Toate episoadele aventurii Corsica II (mai 2015) le găsești AICI

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

14 comentarii:

  1. Cat de frumos arata stradutele si homarul ala arata nebuneste:D recunosc ca nici eu nu am fost adepta fructelor de mare dar de la un timp le agreez:D
    Corsica a devenit un must see si pentru mine si sper sa am ocazia sa ma pot bucura de o plimbare pe stradute sa ma bucur de peisaje si de ce nu de un homar urias:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Arata bine dar stii, poate daca nu mi l-ar fi adus viu sa mi-l arate inainte sa-l puna pe gratar as fi mancat si eu mai cu pofta :))

      Cat despre Corsica, e frumoasa, dar cred ca nu pentru oricine. Cu siguranta cineva mai snob, dornic de cluburi galagioase si plaje cu sezlonguri fitoase o va gasi plictisitoare si nu va reusi s-o aprecieze la adevarata valoare :D.

      Ștergere
  2. Privelistea aia e de vis. Dupa ce am citit toate episoadele vacantei in Corsica sunt de acord cu tine, nu mi as pierde timpul prin orase :) apropo de romani, pana si la Istanbul am gasit unul, la un restaurant :))) de Londra nu mai zic, nu stiu daca exista hotel fara macar un angajat roman

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bonifacio cred ca este cel mai deosebit oras de pe insula. Sa cauti pe net poze, casele alea spanzurate pe faleze mi se par uau. In rest da, Corsica este pentru "distractii" in natura...
      Imi inchipui ca la Londra sunt o multime de romani, si aici sunt dupa cum bine stii, numai ca in Corsica nu ma asteptam la atatia :)))

      Ștergere
  3. Foarte frumos! Daaa, ochii tot la homar mi-au ramas, ma stii, sunt gurmanda!!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandeam eu ca homarul o sa-ti placa cel mai mult :))

      Ștergere
  4. Hmm, la anul poate chiar ne arati niste poze din Bonifacio :) Curajosi trebuie sa mai fie locuitorii de acolo :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul asta Bonifacio ar fi fost cam departe de "tabara" noastra din Porto pentru o excursie de o zi. Cred ca pentru a acoperi toata insula este nevoie de juma' de sejur in nord si juma' in sudul insulei... Nu prea ma tenteaza pe mine sa strang si sa asez de doua ori, dar vad eu cum fac sa ajung candva si la Bonifacio :)))

      Ștergere
  5. Eu te inteleg perfect, Larisa, m-as intoarce oricand in Croatia, mai ales ca simt ca nu am vazut nici macar 5%. :))
    Sa-ti spun drept si pe mine m-a lasat cu gura cascata acel homar. Pare imens si apetisant. Iti dai seama ce curioasa sunt ca nu am gustat niciodata asemenea delicatesa. Am mai vazut prin emisiuni de travel ca e foarte apreciat de turisti si localnici.
    Foarte colorata capitala Corsicii, numai buna de fotografiat. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te cred. Croatia este o tara foarte frumoasa din cate am vazut. Chiar este de admirat cum s-au dezvoltat in turism si nu numai.

      In general fructele de mare sunt destul de apreciate, si eu am observat tendinta asta. De multi mai putin de mine. Am incercat, dar nu s-au lipit :)).

      Ștergere
  6. Cu greu mi-as lua si eu catrafusele si sufletul de acolo. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Trebuie sa ma gandesc de doua ori inainte sa merg in Corsica. Daca voi dori sa revin mereu acolo, imi condam o suferinta pe viata, fiindca nu e nici tocmai usor nici ieftin de ajuns din Romania. Dar imi doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))bine spus suferinta pe viata!
      Dar merita Alicee, macar o data. Sunt sigura ca o sa-ti placa :)

      Ștergere