Toamna la Amboise și un restaurant excelent

Într-una din sâmbetele trecute, nu mai știu care, am plecat așa pe negândite să ne plimbăm prin Amboise, pe principiul ce să mai facem sâmbăta asta? păi hai la Amboise să dăm o tură pe acolo... Nu că n-am mai fi fost la Amboise de o mulțime de ori, dar deh, aproape este, orășel drăguț este și-n aceste condiții orice revenire nu poate fi decât plăcută. Unde mai pui că se anunța și o zi însorită și caldă de toamnă cum puține sunt prin Touraine (anul acesta trebuie să recunosc că a fost excepțional din acest punct de vedere!) așa că o evadare din oraș se cerea cu ardoare. Destul o să stăm în casă la gura sobei (aș vrea eu să am sobă!) toată iarna.  


Despre orașul Amboise în sine n-aș avea prea multe să vă povestesc, cel puțin nu mai multe decât v-am povestit în multitudinea de articole scrise pe acesta temă, articole pe care le găsiți AICI; aș putea adăuga totuși faptul că Amboise s-ar putea să devină "acasă" în scurt timp, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, toate la timpul lor. V-am mai spus că  sfârșitul toamnei mi se pare perioada ideală de plimbare pe Valea Loarei și acest lucru mi s-a confirmat și de această dată la Amboise: față de ultima vizită de astă-vară cu mama, când literalmente n-aveai loc prin oraș și pe la castel, acum în noiembrie orașul era gol. Nu vă închipuiți că era chiar pustiu, ci doar suficient de liber cât să te plimbi în voie, să-l admiri și să-i respiri aerul boem.

Cum era ora mesei atunci când am ajuns, am considerat că ar fi bine să începem vizita prin a lua prânzul, doar v-am mai spus că aici dacă-ai ratat ora rămâi nemâncat. În piața centrală din fața castelului și pe străduțele adiacente sunt o mulțime de localuri, pentru toate gusturile și buzunarele, dar eu știam unde vreau să merg, la un restaurant mai cotit pe care l-am descoperit acum câțiva ani și care-mi rămăsese în minte. Undeva mai în capătul pieței pe o străduță perpendiculară pe castel se află Au Feu D'Amboise, un restaurant excelent după părerea mea. 

Pe vremuri se numea Le Parvis, v-am povestit despre el și aici, între timp proprietarii s-au schimbat, odată cu ei și numele, doar atmosfera a rămas aceeași. Specialitatea lor fiind friptura la grătar, data trecută când am fost aveau o plită pe foc de lemne înăuntru, unde îți pregăteau carnea, în sensul că ți-o aduceau crudă, ți-o arătau după o puneau pe foc în fața ta, plita fiind așezată strategic în mijlocul localului. De data aceasta fiind cald am mâncat afară, restaurantul, care la origine este o casă obișnuită, având o curte interioară extrem de simpatică. 


La momentul la care am ajuns era gol, însă s-a umplut rapid de nu mai era nici o masă liberă, semn că este unul destul de apreciat, judecând după poziția nu chiar la șosea. Trebuie ori să ști de el ca să ajungi acolo, ori să-l nimerești întâmplător. Deși proprietarii s-au schimbat, specialitatea a rămas aceeași, carnea de vită friptă "de salers", o rasă de bovine din Masivul Central după cum am citit pe site, că vorba aia, nu l-am întrebat pe ospătar, ospătar care de altfel era proprietarul, restaurantul nefiind nimic altceva decât o mică afacere de familie.


Eu am luat în antreu o salată tourangelle (salată, fasole verde, rillons-un fel de jumări, tartine cu rillettes- carne de porc prăjită în grăsime și tocată murunt și brânză de capră topită în cuptor), salată care trebuie musai încercată dacă ajungi pe Valea Loarei, Andrei optând pentru niște melci care recunosc, miros și arată bine, dar nu mulțumesc. 

Pentru felul principal am ales specialitatea restaurantului, o friptură de vită la grătar cu cartofi prăjiți, Andrei optând de această dată pentru un tartare- carne de vită tocată crudă asezonată cu diverse (mirodenii, sosuri, ierburi etc)-nici de-asta nu mănânc, toate udate așa cum se cere de un vin roșu de Touraine, Tentation Franck Breton, pe care nu-l cunoșteam dar s-a dovedit a fi excelent.  


La plecare am făcut cunoștință cu un motan simpatic, care nu știu dacă aparține proprietarilor sau era și el la plimbare, dar știu că nu l-a apreciat prea tare pe Azorel. Se pare că Azorel n-are treabă cu pisicile, doar pisicile au treabă cu el. După masă ne-am continuat plimbarea prin oraș, care nu-i foarte mare de altfel, am lungit insula locuită de pe Loara unde am descoperit un parc tare drăguț, numai bun de mers cu bicicleta, am mai pozat una alta, ne-am mai oprit la o măsuță. Când soarele a început să coboare la culcare ne-am pornit și noi spre casă lăsând în urmă cochetul Amboise cu al lui castel cu tot. Cine știe poate cu puțin noroc într-o zi o să-l admir zi de zi ...









PS: Acest articol nu este unul publicitar; dacă ajungeți pe Valea Loarei vi-l recomand cu drag, găsiți mai multe informații pe siteul restaurantului

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

16 comentarii:

  1. O sa incer si eu o varianta a acelei salate! Normal, te asteptai:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      Mi-am cumparat si eu o carte de bucate numai cu salate. Poate o sa pun si pe blog candva cateva mai reusite :D.

      Ștergere
  2. Buna ziua,

    Foarte frumos, intr-o mare masura imi aduce aminte de Viena si de anumite stradute dichisite, armonios amenjate, locatii inedite unde poti lua pranzul.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este frumos intr-aadevar, dar nu stiu ce sa spun... in comparatie cu Viena, Amboise ramane pana la urma un orasel mic si nesemnificativ...
      Multumesc, asemenea.

      Ștergere
  3. Lasi Tours ptr Amboise?!?! Hm....
    Daca o sa ai zapada acolo te iert :)) Foarte relaxanta iesirea, detaliile pranzului m-au facut sa salivez abundent! Noi de cand am venit din vacanta am iesit numai pe fuga, mi-e dor de paduri, de poteci, de toamna....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-o sa fie nici acolo zapada, ca nu-s decat vreo 20 km pana la Amboise. Dar o sa fie curte, gradina, cafeluta bauta afara :))

      Toamna asta nici eu n-am iesit prea des, ca sa nu mai zic ca jumatate din toamna asta a fost de fapt vara :)) In plus, aici prin paduri am observat ca frunzele nu se coloreaza asa frumos cum vazusem de exemplu in niste poze de-ale tale din anii trecuti, sau cum era prin Carpati. Parca sunt verzi si dintr-o data se ingalbenesc toate si cad :D. Exceptie fac parcurile, dar alea sunt special gandite.

      Ștergere
    2. Daca o sa fie "curte, gradina, cafeluta bauta afara" si mai este si castelul pe langa, ce altceva sa iti mai doresti?

      Ștergere
    3. :)) Eh, stii cum este intotdeauna ne dorim ce nu avem. Cine stie ce-o sa mai vreau atunci :)). Insa pana una alta, abia astept sa se materializeze visul.

      Ștergere
  4. Brusc mi-a plouat in gura( nu glumesc:D) Vita e preferata mea si nu am mancat nimic azi decat cateva cereale:D Apoi cand mai vezi si un pahar de vin langa si inchei cu o plimbare intr-un peisaj de toamna de vis cu soare, nu pot decat sa plang un pic mai ales ca nu am mai vazut soare in Bucureti de ceva vreme:(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      Aici toamna asta a fost destul de insorita si calda, culmea. In unele zile nici n-ai crede ca e noiembrie, umblam in pulovar. Mai putin azi cand a plouat :D

      Ștergere
  5. Toamna insorita zici? Vezi de ce te invidiez eu pentru vremea din Tours? :D Eu n-am mai vazut soarele de cca o luna. Toamna mai urata ca asta nu am avut de mult timp in Bucuresti. Astept cu infrigurare primavara. :P
    E posibil sa te muti in Amboise? Asta da surpriza, sa ne dai detalii! :D
    Friptura de vita arata tare bine. Imi place meniul ales de tine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici toamna a fost foarte frumoasa anul asta. Au fost zile in octombrie cand se umbla chiar in maneca scurta, aprox 26°C, iar luna septembrie a fost vara curata. Ciudat, ce pot sa spun, dar zau ca nu m-a deranjat :))
      Nu-i inca finalizat cu mutarea,dar exista posibilitatea. E la 2 pasi, n-ar fi o schimbare majora. O sa povestesc desigur :).

      Ștergere
  6. Mi-ar placea mult sa mai ajung prin acele parti ale Frantei si desigur sa degust toate acele bunatati amintite, nu am mancat niciodata tartar asa ca sunt foarte curioasa.

    Chiar daca Amboise pare mult mai mic, o casa are multe avantaje! Oricum astept detaliile mutarii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu n-am mancat tartare, nu m-a tentat carnea cruda :)) dar ti-am mai zis, desi imi place sa incerc chestii noi, sunt mai retinuta la cele mai "ciudate".

      Intr-adevar mutatul la curte are avantajele si dezavantajele lui, depinde intr-un final doar de noi ce ne dorim cu adevarat pe termen lung. Iar eu am vazut intotdeauna statul la bloc ca pe ceva provizoriu...

      Ștergere
    2. Eu iubesc mancarurile ciudate :)

      Ștergere
    3. Stiu ca tu esti mai curajoasa ;)

      Ștergere