Aosta: vacanță printre giganții Alpilor


Planul pentru vacanța de iarnă de anul acesta a fost atât de făcut și răsfăcut că la un moment dat nici noi nu mai știam unde tre' să mergem. Era rost de ceva Venetia+Dolomiti, dar după o frământare atentă a problemei am lăsat orașul de pe ape pe un weekend dedicat exclusiv lui și Dolomiții pe-o vară viitoare când toate traseele sunt accesibile. Nu știu dacă a  fost neapărat o problemă de logistică, sau doar vream o săptămână numai la zăpadă, cert este că mi-am îndreptat atenția spre o zonă nu atât de turistică, dar mai mult decât ofertantă pentru oricine iubește muntele și iarna: Aosta. Am plecat către Gignod (știu, n-ați auzit de el; nici eu până anul acesta!) chiar în ziua de Sfantu' Valentin, că deh, am schimbat destinația, dar nu și data; nu țineam neapărat să sărbătorim, dar am făcut-o într-în final- de ce nu? -alături de o friptură și o sticlă de vin, după 8 ore de drum, la poalele giganților Alpilor

Valle d'Aosta, Valea Aostei în română, Vallée d'Aoste în franceză, este o regiune autonomă, cu o singură provincie și cu doua limbi oficiale: italiana și franceza (slava domnului!). Nu știam prea multe despre ea, dar am aflat de curând pentru că foarte rar plec în vacanță cu temele nefăcute. Valea Aostei este cea mai mică regiune a Italiei, înconjurată de unii dintre cei mai înalți munți ai Europei: Mont Blanc, Monte Rosa, Matterhorn și Gran Paradiso. Geografic se prezintă ca o vale centrală, întretăiată de 13 văi laterale modelate de ghețari și torenți. Se pare că dintotdeauna Valea Aostei a reprezentat o intersecție importantă a căilor de comunicație din Alpii occidentali, astăzi fiind legată de Franța prin tunelul Mont-Blanc și de Elveția prin tunelul Grand-Saint-Bernard. Locuită încă din preistorie, regiunea a fost ocupată de romani, care au fondat în anul 25 îH orașul Agusta Praetoria, astăzi Aosta, "capitala" regiunii. 

Valea trece mai departe prin mâinile burgunzilor, longobarzilor, caroligienilor până la consolidarea Casei de Savoia. În 1191 Thomas I de Savoie va stabili autonomia politică și administrativă a regiunii care va supraviețui până în zilele noastre. Turistic vorbind, Aosta este o regiune unde peisajele naturale se împletesc cu monumentele istorice, religioase, cu tradițiile locale, precum și cu o gastronomie delicioasă, dar mai ales cu castelele, foarte numeroase în lungul văii. Cu toate acestea și pe bună dreptate, nu pentru patrimoniul cultural este vizitată Aosta. Fie că este iarnă sau vară, Valea Aostei este o zonă dedicată mișcării în aer liber, cu oportunități de drumeții, cățărări, schi și alte activități ce țin de munte, activități pentru care și noi am ales-o de altfel. 


Per ansamblu mi-a plăcut vacanța în Aosta. Au fost plusuri, au fost și minusuri, ca peste tot de altfel, dar în mare a fost o vacanță reușită. Aș putea spune că a fost  mai reușită decât cea savoiardă de anul trecut, iar pentru asta au contribuit mai mulți factori, unul dintre ei fiind chiar cazarea. Zău că pensiunea Chez Magan a fost cea mai primitoare cazare dintre toate cele încercate până acum! Să vă spun sincer, eu nu-s pretențioasă la cazare în general. Mergând pe principiul că nu plec în vacanță să stau în cameră, un pat și-o baie să-mi dai și sunt mulțumită, am rezervat la Chez Magan mai mult din întâmplare; satul Gignod mi s-a părut central, aproape de Aosta și totodată de toate colțișoarele regiunii pe care aveam de gând să le explorez, prețul era modest și din poze camerele arătau destul de bine. Cum era vorba de un sat mic, n-aveam prea multe cazări de ales, dar recunosc că m-a atras și nota 9,4 pe booking.com, la fel că și recenziile pozitive ale turiștilor. La fața locului realitatea a întrecut așteptările: primirea a fost excelentă, gazda extraodinar de amabilă și atentă pe toată durata sejurului, știți voi genul ăla de om apropiat de turiști, serviabil, gata oricând cu informații și sfaturi, camera extrem de frumos decorată și curată, internet foarte bun și gratuit, parcare la dispoziția clienților, fără supliment pentru animale de companie, iar micul dejun gustos și bogat, cu preparate atât dulci cât și sărate. 



Însă cum în viață nu-s toate roz, satul a fost un pic sub așteptări. Să vă zic drept, eu când merg la munte îmi place să evit stațiunile cunoscute și aglomerate și mă orientez de obicei spre sate mai neturistice, unde să mă pot bucura de liniște, de natură, de o zonă ceva mai tradițională combinată cu peisaje de vis. Însă Gignod ăsta a fost parcă prea neturistic! Eh, știu ce-o să ziceți, noi oamenii niciodată nu suntem mulțumiți, nu-i așa? Am suferit puțin din pricina lipsei de restaurante, mai ales că spre deosebire de anul trecut când am avut demi-pensiune, anul acesta a trebuit să mâncăm seara pe unde apucăm, iar locațiile astea necomerciale nu-s chiar bogate în restaurante sau supermarketuri. Desigur, puteam lua mașina și merge în împrejurimi, Aosta era la 2 pași, dar parcă seara, după o zi pe munte, ăsta ar fi fost ultimul lucru pe care am fi vrut să-l facem. Ne-am descurcat până la urmă: am împărțit serile între cele două restaurante din comună, unul obișnuit, al unui hotel, cu prețuri acceptabile și bucătărie modestă, dar potrivit pentru a potoli foamea și altul mai rafinat cu bucătărie delicioasă, ambianță elegantă, dar firește și cu prețuri pe măsură.



În rest, săptămâna ne-am petrecut-o după cum probabil vă imaginați deja, urcând și coborând munți cât e ziulica de lungă, bucurându-ne totodată de iarnă, anotimp pe care noi chiar îl adorăm. Fiecare cu plăcerile lui! În marea parte a timpului am făcut drumeții prin zăpadă cu rachetele sau fără, diferența fiind că anul acesta am avut grijă să mai împletim și cu alte activități să nu ne mai plângem la final de monotonie. Astfel, am încercat să mai și vizităm una-alta, dar cu măsură, că vorba aia, obiective de vizitat avem și acasă, munte deloc. Ne-am plimbat prin Etroubles, clasat printre cele mai frumoase sate din Italia, prin centru vechi din Aosta și am încercat pe cât ne-a permis stomacelele și buzunarele din gastronomia și vinurile locale, ba mai mult ne-am întors și cu o mulțime de produse acasă. Vacanța în Aosta a fost și una a premierelor: am încercat pentru prima dată schiul de tură (sunt varză!) și am urcat pentru prima dată la peste 3000m altitudine (cu telefericul, firește!), unde chiar am făcut o scurtă drumeție la picior, atât cât a permis zăpada, că teoretic traseul este închis iarna. Dar despre toate acestea și multe altele vă voi povesti cronologic, după cum v-am obișnuit, în episoadele viitoare. 



Iar în final, ca ă nu fie lipsită de peripeții nici vacanța de iarna aceasta, la întoarcere am făcut 16 ore în loc de 8 din simplu motiv că a nins, iar francezii se sperie de ninsoare ca dracu' de tămâie (culmea, mai eram și pe lângă Lyon unde ninge mai mereu, dacă se întâmpla la noi în regiune aș fi înțeles!), astfel a s-a blocat autostrada. Noroc că în mașină era cald, aveam biblioteca pe reader, plus ceva de mâncat și de băut prin buzunare. Am ajuns până la urmă sănătoși acasă, exceptând un deget accidentat în cazul lui și o mare bubă de la clăpari în cazul meu, cu bateriile încărcate, cu multe idei și cu poftă de muncă (în special la casă și grădină!). Unde om merge iarna viitoare nu se știe, multe-s de văzut și de experimentat, dar cu siguranță în Aosta ne vom întoarce cândva.
  
Fiecare cu suvenirele lui! 
PS: pozele sunt dintre cele făcute cu telefonul (mult mai ușor și mai practic!). Vin și restul în curând ;). 

Toate episoadele vacantei Aosta 2015:

Aosta - vacanță printre giganții Alpilor
Alpeggi di Serena - iarnă ca-n povești și un strop de carnaval
O zi plină: Alpe Baravex, Etroubles, Aosta și Jambonul de Bosses
Față în față cu Mont-Blanc la Bertone
Refugiul Torino - relaxare la 3300m
Arp de jeux - prima dată pe schiuri de tură
Gran Paradiso și cea mai frumoasă zi pe munte

  

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

20 comentarii:

  1. Ati avut o vacanta pe cinste! Se vede dupa zambetele voastre si pofta de viata si calatorii ce mi-a transmis-o aceast articol. Habar nu am de zona asta a Italiei, dar dupa cum stii, cand vine vorba de Italia deabia astept sa citesc detaliile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar a fost o vacanta fain! Nici eu nu stiam prea multe despre zona asta, cu exceptia faptul ca acolo sunt Mont Blanc si Gran Paradiso :)), stii tu, fiecare cu piticii lui. Per ansamblu mi se pare o regiune destinata mai ales celor iubitori de munte, dar sunt si alte obiective turistice culturale, istorice etc, ce-i drept poate nu atat de multe ca in alte zone ale Italiei.

      Ștergere
  2. Ce de zapadaaaa! Frumoasa zona, am auzit numai de bine. Nu i-au inghetat labutele catelusului? Ce dragalas e! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asta m si cautat, zapada, ca aici la noi nici vorba sa ninga :(.
      Eh, mai ingheta el din cand in cand, dar il bagam in ruscac :)). In principiu ii plac iarna si zapada e un pic obisnuit, nu-i prima data cand il ducem la munte :D

      Ștergere
  3. N-am auzit pana acum de aceasta destinatie, dar am fost curioasa imediat sa caut mai multe imagini pe net si cum nu sunt prea mare fana "iarna", m-am minunat la ce peisaje sunt pe acolo primavara, vara! E frumos si iarna, dar cu verdeata, iarba, etc. e de vis!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, toate zonele montane sunt frumoase si vara. In plus, in sezonul cald sunt mult mai multe trasee de drumetie deschise amatorilor. Practic, muntele e frumos in orice anotimp, dar sa-ti zic sincer, mie mi se pare ca imbracat in zapada ii sta cel mai bine :).

      Ștergere
  4. Eu astept sa vad mai multe poze, dar stiu cat de greu ne apucam sa le sortam dupa o iesire din asta de o saptamana :) Uite ca la munte in Italia n-am fost... pana acum :D

    Si daaa, cand te intorci din Italia, alea chiar sunt cele mai mișto suveniruri :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am apucat de sortat, dar vorba ta, dupa o iesire de o saptamana s-au strans tare multe. As vrea eu sa stau numai de ele :)).

      PS: si eu astept mai multe poze si impresii de la Londra ;)

      Ștergere
  5. Nu am calatorit eu cine stie ce, dar de zona asta stiu, faptul ca am stat cateva luni in Italia printer romani si italieni deopotriva m-a imbogatit cultural intr-o oarecare masura. Un amic avea casa acolo, probabil as fi vizitat-o.
    Faina colectie de vinuri, cu siguranta si amintiri, se vede din poze!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce dragut ca ai locuit in Italia o vreme! Sunt convinsa ca per ansamblu este o experienta interesanta :).
      Da, ne-am intors acasa si cu vinuri si cu amintiri ;)

      Ștergere
  6. Eu am auzit de Aosta si chiar sunt curioasa sa aflu si alte detalii despre vacanta ta. Si pozele se anunta promitatoare! :D :) Ma bucur ca ti-a placut atat de mult, ca te-ai intors atat de entuziasmata. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Or sa vina si povestile detaliate, deja am terminat de sortat si editat jumate din poze :)). De fiecare data zic ca fac mai putine si tot cu o caruta de imagini ma intorc :D.
      M-am intors entuziasmata si cu bateriile pline. Chiar aveam nevoie de o iesire, am asteptat mult excursia asta, mai ales dupa toata aventura cu mutatul de iarna asta.

      Sunt convinsa ca si tu abia astepti excursia la Praga ;)

      Ștergere
  7. Eu nu am treaba cu zapada pe care o lauda toata lumea pe aici :)
    Pe mine ma intriga altceva: pe bucata aia de carne chiar se afla MUCEGAI ???
    Adica o data cu carnea se manânca si antibioticul :) ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu este mucegai, este un strat de grasime cu piper, sare si alte ierburi aromatice. In pricicipiu se curata crusta aia, eu cel putin o curat, altii nu stiu...

      Ștergere
  8. de 1 Martie trimit gânduri bune si îmbratisari. Sa aveti o primavara înmiresmata, plina de bucurii si sperante într-un viitor mai bun si mai frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet Carmen, asemenea si tie iti doresc, o primavara plina de bucurii! Pupici!

      Ștergere
  9. De Aosta am auzit prima oară plimbându-mă prin Sinaia - cele două oraşe sunt înfrăţite de prin anii '60, de aceea în localitatea din România sunt multe (stradă principală, unităţi de cazare) care au în denumire „Aosta".
    ... şi ce dacă aţi tot schimbat destinaţiile - ideea era să iasă cât mai bine, nu? :)
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da? Uite ca de infratirea dintre Aosta si Sinaia nu stiam. Si totusi parca Sinaia este mult mai cocheta, sau poate ca prin anii 60 Aosta-orasul nu era atat de industrializat.

      Ștergere
  10. Cat de faiiiinnnnnn! Pozele sunt dovada! M-am distrat bine cand l-am vazut pe Azorel rasfatandu-se in bratele tale in timp ce asteptati in trafic. Cum sa fi asa de strengar si frumos :D

    RăspundețiȘtergere