Cele două fețe ale castelului Selles-sur-Cher

Selles-sur-Cher nu este nici pe departe unul dintre cele mai vizitate castele ale Loarei, nu este nici foarte promovat de oficiile de turism, astfel că dacă nu cotrobăi tu bine de tot prin internetul ăsta mare, sau prin mai multe ghiduri, s-ar putea nici să nu afli vreodată de el. Dar eu l-am găsit anul trecut, curioasă cum sunt din fire de regiunea care m-a adoptat, așa că l-am pus pe LISTĂ, rămânându-mi doar să aștept ocazia de a ajunge în vizită la el. Iar ocazia a venit anul acesta, în duminica de Paște catolic. Recunosc, Selles-sur-Cher nu se afla pe lista mea scurtă de vizitat, dar fiindcă atunci când am mers la Valençay aveam chef să vizitez două castele, iar acesta se afla fix în drum, am zis că n-ar fi rău să facem o oprire. Ca să nu mai zic că uneori chiar îmi place să mă abat de la castelele cunoscute și să vizitez castele mai mici. Nu de puține ori chiar și acestea au povești interesante de spus. 



Selles-sur-Cher este cu certitudine unul dintre cele mai atipice castele pe care le-am vizitat pe Valea Loarei, în special din motive de construcții succesive aparținând unor epoci diferite. Mai exact, Selles-sur-Cher reprezintă trei castele într-unul singur: șanțul se pare că datează din anul 935, în spatele curții se găsește un castel medieval construit în secolul XIII, în timp ce pavilioanele renascentiste au fost ridicate undeva prin secolul XVII, sau cel puțin așa am citit, n-am fost de față la punerea pietrei de temelie.
  
Totul a început la Selles-sur-Cher prin 520-530, cu un călugăr retras în pustietate pe nume  Eusice care își instalează  chilia pe malul râului Cher. Intr-o zi Childebert, regele francilor, îl consultă în ceea ce privește o bătălie și câștigând-o, îl răsplătește pe pustnic cu o basilica.
  
Mai târziu, în anul 935, Thibault de Champagne, conte de Blois, construiește primul donjon, Ginon de Mehun urmandul în 1140 cu un château fort. Abia în secolul XVII, Philippe de Béthune, ministrul  lui Henri IV, este cel care edifică castelul Selles-sur-Cher pe care-l vedem astăzi, cu cele două aripi superbe înconjurate de un parc.  

Sellles-sur-Cher văzut din exterior, de pe malul râului Cher 

Ca mai toate castele construite în acea perioadă, Selles sur Cher este înconjurat de un șanț umplut cu apă, cu rol de apărare 

 Salle à manger - sala unde se lua masa

 Întotdeauna am visat să îmbrac o astfel de rochie :).  

 Salonul acesta albastru, stil Louis XVI, este preferatul meu.
Observați vă rog asortarea perfectă cu albstrul din covor! 

Salon stil Empire. 
Covoarele acestea mari, colorate, și frumos lucrate mi se par splendide (față de covoarele uni, contemporane, fără nici un fel de personalitate, stil Ikea)

Birou stil Louis XV. Îmi plac foarte mult la acstele ferestrele mari, prin care pătrunde o lumină atât de caldă în încăpere

Camera unde se uscau și se călcau rufele 

Un salon micuț, foarte intim, stil Empire.  
Piesa de rezistență mi se pare biblioteca din lemn masiv
 
În 1719 Anne-Marie Louise de Béthune vinde castelul lui Pierre Cardin le Bret. Construcția este distrusă parțial în 1813 de ceea ce s-a numit La Bande Noire, o organizație anarhistă, dar a fost restaurat în 1880 de familia Moulinet d'Hardemare. Urmașii acestora îl vând în 2001 unei societăți care intenționa să-l transforme în hotel-restaurant, dar din motive necunoscute proiectul este abandonat, ceea ce expune castelul părăsit la 10 ani de degradare, vandalism și furturi repetate.
 
Și totuși povestea castelului Selles-sur-Cher are un final fericit. În 2012 Michel Guyot și Noémi Brunet, doi oameni pasionați de artă și  patrimoniu, cumpără castelul aflat într-o stare deplorabilă de degradare, îl restaurează cu investiții uriașe și îl deschid publicului. Astăzi terenurile sunt din nou spații verzi, o mică fermă a fost instalată pentru copii și un parcurs de vizită a fost pus la punct. Doar unul dintre cele două pavilioane se vizitează, acesta fiind chiar foarte frumos decorat cu piese de mobilier autentice, covoare și alte obiecte de artă, plus o colecție interesantă de costume de epocă. Al doilea pavilion și castelul medieval din spate nu sunt încă renovate, dar acesta din urmă este deschis publicului în starea în care este, aproape o ruină, ca o dovadă vie a trecerii timpului și a neglijenței foștilor proprietari. Desigur că restaurarea completă cere timp și bani, dar cel mai important, cere oameni grijulii, pasionați de frumos. În plus, fiecare vizitator care trece pragul castelului contribuie la salvarea acestui loc încărcat de istorie, banii încasați din bilete fiind destinați renovărilor.   


Pavilionul care se vizitează 

Pavilionul care nu se vizitează 

Ferma




Orășelul Selles-sur-Cher

Mi-a plăcut experiența Selles-sur-Cher, chiar dacă nu este un castel impunător și somptuos ca altele din regiune. Cu siguranță pentru un turist care petrece un sejur limitat în zonă nu va reprezenta un punct de interes, dar pentru mine care locuiesc aici toate aceste locuri, inclusiv acestea mai neumblate, reprezintă o sursă inepuizabilă de descoperiri și de povești interesante, astea pe lângă un mod agreabil de a-mi petrece timpul liber.
 
Așa că nu pot decât să mă bucur văzând cum castelul
Selles-sur-Cher revine astăzi ușor la viață, dezvăluindu-și treptat frumusețea și povestindu-și istoria. Pentru că,  vedeți voi, nu numai despre monumente grandioase și turism care aduce bani este vorba pe Valea Loarei, ci și despre pasiune și muncă pentru renașterea, valorificarea și protejarea acestui patrimoniu  ca o mărturie din trecut. Of, câte am mai avea și noi românii de învățat... 


Fără nici o legătură cu Selles-sur-Cher, pe drum am trecut pe lângă moara Aigremonts (Le moulin des Aigremonts), la Bléré.


 Să aveți un sfârșit de săptămână excelent! 

S-ar putea să te intereseze și Mini-ghidul de vizitat Valea Loarei

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

12 comentarii:

  1. minunata plimbare. Valea Loarei exceleaza prin castele ca de poveste! O zona deosebit de tentanta, macar pentru un concediu :)) Poate ca vara ce va urma, vom ajunge sa ne indeplinim acest vis :)
    O saptamâna minunata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merita, insa pe de alta parte lumea asta este asa de mare si plina de locuri atat de tentante incat devine foarte greu sa alegem destinatiile prioritare pentru concedii :)).
      Multumesc, asemenea iti doresc!

      Ștergere
  2. O descriere perfecta pentru un loc perfect! Salonul albastru este intr-adevar deosebit. Referitor la rochia de epoca, si eu mi-am dorit de mica sa imbrac una. Sper sa si ajung sa fac acest lucru. Frumos articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, si eu mi-am dorit de mica. Iar de cand locuiesc aici si tot vizitez castele parca am dat in mintea copiilor, imi doresc si mai mult :)).
      Se inchiriaza astfel de costume de epoca, dar trebuie gasita si ocazia sa o faci. Cine stie, poate intr-o zi ne implinim visul ;)
      Multumesc frumos Alexandra, ma bucur ca ti-a placut :).

      Ștergere
  3. Frumoasa povestea acum spre seara.Castele si meleaguri minunate.Am uitat numarul lor,dar citesc cu placere intotdeauna .Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, ma bucur ca v-a placut. Sunt intr-adevar minunate, e o adevarata placere sa le vizitezi. Duminica frumoasa va doresc!

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. De fiecare data cand vizitez un castel ma simt ca intr-o poveste :)

      Ștergere
  5. Un castel cu o istorie interesanta. Uneori nu ceea ce vezi te impresioneaza ci povestea din spatele ei....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Stii, uneori ma mai intreaba diverse persoane de ce tin sa merg la toate castelele ca oricum sunt aproximativ la fel. Da, dar povestile din spate sût atat de diferite...

      Ștergere
  6. E foarte frumoasa pasiunea ta pentru castele si povestile acestora. Mai ales ca acum traiesti in patria castelelor. Imi place ca ai rabdare sa cauti detalii, sa citesti, te documentezi neincetat. E minunat sa cunosti persoane deloc superficiale. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca fiecare dintre noi avem rabdare cand vine vorba de ceea ce ne place. Dar ai dreptate, sunt si foarte multi oameni superficialiNu stiam prea multe despre Valea Loarei cand am venit aici, dar toate castelele astea fiind la usa casei am zis ca n-ar fi rau sa le cunosc mai bine. Dar asta nu este o regula generala desigur, am cunostinte care locuiesc aici, sau mai rau, care s-au nascut aici si nu-s deloc interesate :))

      Ștergere