Santé! Tradiția aperitivului în Franța

L'apéritif, c'est la prière du soir des français!

Aperitivul este rugăciunea de seară a francezilor, spunea se pare diplomatul și romancierul Paul Morand, iar după acești aproape patru ani tind să cred și eu că nimic nu-i mai adevărat...
 
On prend l’apéro? este o întrebare atât de comună încât a devenit aproape un clișeu. Luat cu precădere vara, fie în sufrageria proprie, fie în grădina prietenilor, aperitivul este o adevărată tradiție culinară și culturală în Franța, un moment în care gastronomia, relaxarea și voia bună se întâlnesc în jurul unui pahar, împletindu-se cât se poate de interesant cu aceea art de vivre à la française. Teoretic un aperitiv este o băutură servită înainte de masă menită să deschidă apetitul. Practic, aici pe meleaguri franceze, l'apéritif - prescurtat apéro, în termeni familiari - este mai mult decât atât, este de-a dreptul un mod de viață, o atitudine, o tendință interesantă  de a se regăsi într-un cadru călduros și convivial, între prieteni sau în familie, un privilegiu al schimburilor, o gustare simplă dincolo de convetiile unei mese pretențioase. Dar să vedem despre ce este vorba mai exact... 

Cuvântul vine se pare din limba latină, aperitivus este un derivat de la verbul aperire care înseamnă a deschide, iar romanii se pare că obișnuiau să bea vinars în deschiderea meselor. Tradiția se dezvoltă în Evul Mediu, când băuturile înainte de masă aveau o funcție medicinală, aceea de a destinde intestinele, cu scopul de a preveni  problemele digestive. În Franța aperitivul se dezvoltă cu precădere în secolul 18, devenind  popular abia în anii '40, odată cu apariția cocteilurilor. Astăzi el este un adevărat ritual, o șansă de a petrece timp cu prietenii pentru localnici, o modalitate de descoperire a culturii franceze pentru turiști și o scuză să bea, pentru majoritatea, desigur!
 
Ca în multe alte culturi, și în Franța când ne întâlnim cu prietenii pentru a lua masa împreună tradiția cere să începem cu un aperitiv. Este vorba despre băuturi destinate deschiderii apetitului culinar, de obicei lichioruri, whiskey, martini, pastis - cu parfumul său pronunțat de anason, bere, cidru, vin alb, rosé, licoros, vin spumant, suc de fructe și de ce nu, chiar diverse  coctailuri, cel mai popular în regiunea mea fiind kir-ul, sub multele sale combinații de vin (alb, plat, spumant) și lichioruri de fructe (coacăze, piersici, mure, etc). Însă regina marilor aperitive rămâne firește șampania, acea Champagne veritabilă, simbol al luxului și al sărbătorilor de pretutindeni.  

În cadrul unui vrai apéritif français băuturile sunt sunt acompaniate de diverse gustări, ce constau în cazul micilor aperouri în alimente simple: măsline, alune, cipsuri, sortimente de charcuterie, în special de cârnat uscat, cubulețe de brânză, mini-sandvișuri din felii de baghetă tartinate cu diverse paté-uri, castraveciori murați, roșii-cireașă și alte crudități, acestea devenind mai elaborate și mai consistente în cazul marilor aperouri (checuri și tarte sărate, amuse-bouches, petits-fours sau verrines).

Însă aperoul nu este doar despre mâncare și băutură. Aperoul este mai presus de toate un moment de convivialitate, unde persoanele se întâlnesc și socializează. Acasă, în jurul mesei din sufragerie, pe terasă, sau pe balcon, aperitivul este în final o ocazie de a petrece timp cu familia, de a se reîntâlni prieteni, de a cunoaște oameni noi; o modalitate a de participa la conversații interesante, de a face, sau de a onora invitații și - de ce nu?- un mijloc plăcut de destindere după o zi obositoare de lucru. 

Mai mult decât atât, odată cu tendința de a ne simplifica viața și de a reduce timpul petrecut în bucătărie, au apărut invitațiile la un apéitif dînatoire. În loc să inviți persoane la cină, ceea ce presupune mai multă muncă și timp, foarte multe persoane decid să-și invite prietenii la un apéro, care nu durează mult, nu costă scump și nu necesită prea multe preparative. Dacă ești invitat la apéro nu-i frumos să mergi cu mâna goală, ci, ca și în cazul unei mese obișnuite, este de preferat să duci și tu ceva, de regulă o sticlă de vin. Să prepari un bon apéritif este un adevărat ritual, dar niciunul nu seamănă cu altul, fiecare poate fi cât de inventiv vrea, important este să-l împărțim cu prietenii și să petrecem un momente plăcute. 

Obiceiul aperitivului a fost printre primele experiențe franceze pe care le-am trăit aici, încă dinainte să mă mut, de pe vremea când veneam încă în vizită. Mare iubitor de apérouri și în general de momente de voie bună cu prietenii, al meu soț mi l-a făcut cunoscut și recunosc, astăzi a devenit obiceiul meu franțuzesc preferat. De fapt nici nu-i greu să-l afli și să-l îndrăgești, aperitivul este un moment privilegiat pe care aproximativ 90% dintre francezi îl practică, majoritatea cel puțin o dată pe săptămână. E drept că pentru asta trebuie să te integrezi cumva printre localnici, să trăiești în Franța cel puțin o perioadă, cel mai probabil pentru un turist obișnuit ritualul este mai greu de probat, dar desigur că poți lua apéroul și la un local. La cafenele, baruri, restaurante, fie că este vorba de marile orașe sau de micile așezări rurale, un ospătar francez te va întreba întotdeauna înainte de a-ți lua comanda: Désirez-vous un apéritif? Însă cel mai interesant rămâne să-l servești la cineva acasă, dacă ai posibilitatea, experiența unei soirée printre francezi va fi cu mult mai specială. 

Francezii iubesc așa mult apérourile încât uneori le fac și fără să aibă invitați. Asta facem și noi câteodată: două beri, și-un cârnat uscat tăiat rondele fine și conversațiile devin mai plăcute înainte de masa. M-am amuzat când al meu soț a răspuns, mai în glumă mai în serios, les apréros la o întrebare despre ce îi place mai mult în Franța, din cadrul interviului pentru cetățenie, dar mai mult decât răspunsul lui m-a distrat reacția intervievatoarei: atunci sunteți deja francez! și a avut dreptate. Aperoul este o parte atât de bine definită și atât de naturală a stilului de viață și a mentalității francezilor, că uneori când îi vezi pe toți veseli în jurul mesei, cu un pahar de vin în mână, ai reala impresie că țara poate lua foc și ei nu se vor ridica niciunul până nu-și vor termina paharele.

À la vôtre, dragii mei!

Sunt curioasă despre experiențele voastre similare...

*** 
surse: foto1 foto 2; foto 3; foto 4.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

16 comentarii:

  1. bucataria frantuzeasca este recunscuta in intreaga lume la nivel de arta, traditiile culinarise fiind rafinate si bine gandite. Ce poti sa critici la obiceiurile de masa ale francezilor?! ☺
    Imi place nespus de mult in concediile din Franta, sa privesc macar diversitatatea de produse culinarice - pentru ca de mancat, trebuie sa recunosc mananc cam putin. Motiv pentru care mereu vin din concedii cu cateva kilograme in plus :)) pentru ca cine sa reziste tentatilor?! :))
    O saptamâna placuta sa ai! ☺
    PS: atentie, whisky-ul nu se serveste niciodata la aperitiv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e greu sa rezisti tentatiilor si ai dreptate, gastronomia este ridicata la rang de arta in Franta. Iar eu ii admir pe francezi pentru ca au stiut sa-si valorifice bucataria si obiceiurile culinare si sa le faca cunoscute in intreaga lume.

      Poate ca teoretic nu este, insa practic am vazut servindu-se whisky si la aperitiv, atat pe la petreceri cat si la restaurante. Eu oricum nu beau, prefer ceva mai light, zic ce-am vazut la altii.

      Ștergere
  2. Sante mais pas des pieds :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Și în Nordul Italiei este foarte răspândită tradiția aperitivului. De obicei are loc seara, după programul de muncă, cu precădere începând de joi și continuând în we. Ca băuturi sunt în vogă Campari orange, Prosecco, Spritz, mâncarea de obicei fiind oferită gratis din partea casei (bucățele de pizza, mini sandviciuri, sărățele). De cele mai multe ori aperitivul înlocuiește cina pentru că după ce te-ai înfruptat din tot felul de gustări chiar nu îți mai este foame.
    Aperitivul este, așa cum spuneai, un moment de socializare, fără pretenții și fără mare cheltuială. În România nu a prins, nu au înțeles că nu poți bea tărie pe stomacul gol și că e nevoie să ofere din partea casei măcar niște sărățele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, n-am sa uit aperitivele de la Milano. Oriunde ne asezam ne aduceau o multime de chestii de rontatit, ca intr-un final, cum zici si tu, nici n-a mai fost nevoie sa mancam de seara. Cel mai mult mi-a placut coctailul Bellini, cu Prosecco si piure de piersici, desi am citit pe internet ca este originar de la Venetia nu de la Milano. Eu sunt amatoare de vin spumant asa ca mi-am luat Prosecco si pentru acasa, cred ca inca mai am vreo 2 sticle. Bine ca mi-ai adus aminte, acum stiu ce beau in weekend :))
      Asa este, in Romania nu prea a prins si nu e vorba doar de restaurante. Nici acasa, cand este vreo sindrofie nu se practica, sau nu la fel de intens ca aici. Pacat...

      Ștergere
  4. Larisa ce m-ai nimerit :)...imi place rugaciunea asta de seara :)))
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandeam eu ca tie o sa-ti placa rugaciunea asta :))

      Ștergere
  5. In Franta, desi am locuit cu francezi nu am observat atat de tare acest obicei, probabil fiindca in familia noastra si printre prietenii lor nu se obisnuieste. In schimb in Spania aceste aperitive se numesc tapas si se consuma in excces, as spune zilnic, de catre spanioli si turisti deopotriva. Sunt delicioase, un adevarat festin. La ei se consuma alaturi de o sangria sau o bere rece.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da, imi amintesc ca am citit la tine pe blog un articol despre tapas. Am incercat de cateva ori la un restaurant spaniol in Tours. Exista printre ce servesc aici niste inele de ceapa pane care imi plac foarte mult, nu stiu daca sunt autentice sau le fac francezii sa se afle-n treaba :).
      Sangria insa nu prea ma incanta, prea dulce pentru gusturile mele la inceput de masa...

      Ștergere
  6. Avem si noi in familie o traditie "sanatoasa" de dupa masa: care cum apuca sa isi aprinda tigara mai repede :)) Si "care cum apuca" sunt eu, care trb sa ma ascund prin gradina sa nu ma vada taica-miu :D:D :)) Cam asta e din pacate obiceiul nostru cel mai constant :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      Am avut si eu mult timp obiceiul asta. Nu stiu prin ce minune de ceva timp nu-l mai practic.

      Ștergere
    2. Felicitari!!!! Sper sa iti calc pe urme! :D:D

      Ștergere
    3. Spor! Nu-i usor, dar merita in final...

      Ștergere
  7. Am deprins si noi obiceiul apéro-ului, mai ales atunci cand nu avem chef de gatit. Un lucru ne-a uimit, acela ca atunci cand ciocnesti un pahar cu un francez trebuie neaparat sa te uiti in ochii lui ca de nu e lipsa de respect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da, asa este. Uitasem de asta :)). Deci si acolo la munte se practica des aperoul ;)

      Ștergere