O zi la Bonifacio (I)-drumul ca un spectacol

Prima surpriză pe care ți-o rezervă Corsica, de cum pășești pe pământul ei, este șoseaua. Șerpuind printr-un relief preponderent muntos, drumurile în Corsica traversează peisaje grandioase și nu sunt altceva decât o succesiune interminabilă de viraje strânse și serpentine înguste, condusul fiind o adevărată provocare. Dar nici pasagerul din dreapta nu se va plictisi vreodată. E bine să-ți iei marje considerabile de timp ca să ajungi dintr-un loc în altul chiar dacă numărul kilometrilor pare mic, ca să nu mai vorbim de faptul că sigur te vei opri din loc în loc să admiri, sau să fotografiezi peisajul. Ce mai tura-vura, drumul în Corsica este un adevărat spectacol, dacă vii aici trebuie neapărat să faci cumva, să-ți iei o mașină și să faci un drum. Un drum la întâmplare, nu contează care, sigur nu te vei întoarce deazamagit și apropo, ar fi păcat să ai rău de mișcare!  


Bonifacio, deși de multă vreme pe lista mea cu locuri de văzut în Corsica, nu era pe lista locurilor de văzut în excursia din mai. Orașul care pare că face echilibristică este cam departe de Ajaccio pentru o excursie de o zi, așa că inițial mi-am făcut alte planuri și l-am lăsat pentru o dată viitoare, pentru că fie lumea cât de mare și tentantă, când vine vorba despre Corsica întotdeauna va exista o dată viitoare, pentru mine cel puțin. De fapt, apropo de planuri, față de prima vizită pe insulă când am plecat cu un catastif (la propriu) de hârtii, hărți și tot felul de notițe, în mai am plecat efectiv cu mâna în buzunar - hai, cu 2-3 linkuri salvate pe telefon, pe principiul las' că oi vedea eu ce-oi face la destinație. Nu știu dacă este bine să procedezi așa, dar s-a dovedit că n-a fost rău. Pentru că uneori socotelile din târg nu se potrivesc cu cele de acasă, dar se potrivesc între ele la fața locului cum nu se poate mai bine. 
 
Așa că într-o zi, pe când al meu soț își exprima dorința de a pescui în mare am prins curaj și i-am propus două zile la pește pe una la Bonifacio. Trei zile la pește pe una la Bonifacio și-am căzut de acord. O să ziceți ce fel de afacere este asta, cum să dai trei zile pe una, dar credeți-mă, când e vorba de Bonifacio aș da și o săptămână. În plus, mersul lui la pește coincide cu mersul meu la plajă, așa că nu-i bai, până la urmă pentru mare mergem în principal pe insulă.
 
De la Ajaccio, naționala N196 merge la Bonifaccio, străbătând pe rând Propriano, Sartène și rezervația Bouches de Bonifacio, un drum incredibil de frumos și variat ca peisaj. Noi am plecat din Porticcio, de unde eram cazați, luând direcția (greșită) Coti-Chiavari. De fapt nu a fost greșită, ci doar mai lungă. N-a fost rău nici așa, am traversat o zonă magnifică, cu priveliști amețitoare peste mare, de sus, de pe șoseaua pe care circulam spânzurați. N-am poze să vă arăt, așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt. 


 
Primul oraș mai important pe care l-am traversat și în care am închis gura (care rămăsese căscată în fața a ceea ce vedeam) și am scos aparatul foto, a fost Propriano. Prupià - în limba corsicană, este situat între Ajaccio și Sartène, în golful Valinco, micuța stațiune fiind reputată pentru plajele sale, dar și pentru împrejurimile fabuloase. Portul, protejat de un dig monumental, găzduiește în partea sa de plaisance numeroase yahturi, în timp ce partea comercială servește marilor feriboturi ce aduc pasagerii de pe continent. Centrul este un loc agitat în sezon, brăzdat de clădiri din piatră, la parterul cărora se găsesc numeroase restaurante, cafenele și buticuri. 

 
Propriano

Propriano


Propriano

Nu departe de Propriano se găsește spânzurat pe o colină orășelul Sartène, considerat cel mai corsican oraș corsican, Sartè pentru localnici, ce domină golful Valinco, oferind o panoramă excepțională spre masivul Bavella. Patrimoniul sau urban este ofertant, cu străzi medievale înguste și clădiri sobre, aproape fantomatice.
  

Sartène

Sartène

Sartène


Olmeto, este un orășel rebel situat direct pe naționala N196, cu case din piatră, netencuite, atât de strânse că nu permit șoselei ce-l traverseaza să aibe două sensuri, traficul desfăsurându-se pe sens unic, dirijat de două semafoare.
  

Olmeto

De la Sartène, N196 duce în direcția Bonifacio, traversând una dintre cele mai izolate regiuni ale insulei, iar la aproape 19 km o șosea îngustă coboară către plaja Roccapina, una dintre cele mai frumoase plaje din Corsica.  

Roccapina





Păzită de stânci în formă de lei și de un turn genovez, la Roccapina te poți bălăci într-o apă de o limpezime absolută, iar nisipul aproape alb este incredibil de fin. Se poate urca la turn și se spune că de acolo panorama este grandioasă, însă noi fiind în drum spre altceva ne-am mulțumit să-l privim de la distanță. În plus, accesul la plajă nu este pe gustul tuturor, drumul este foarte îngust și incredibil de abrupt. Îmi place treaba asta în Corsica, că drumul spre cele mai frumoase plaje este adesea anevoios; la multe dintre ele nici nu poți ajunge cu mașina, iar la pas durează chiar și 4 ore dus, astfel că foarte puțină lume se încumetă. Un mod interesant de a prezerva natura. 

Bouches de Bonifacio



Bocca di Roccapina este punctul de belvedere pe care nu trebuie să-ți faci probleme că îl vei rata. Întotdeauna în Corsica când vezi un scuar pe marginea drumului și cât mai multe mașini staționate în el e de preferat să te oprești și tu, chiar dacă nu știi despre ce este vorba. Sigur este un peisaj de zile mari. 
 
După Pasul Roccapina, șoseaua coboară în mai multe viraje, iar vederea spre coasta sud-estică, bogată în golfuri, este de neuitat. Pe o limbă de pământ se ține încă pe picioare turnul genovez Olmeto, bine conservat, se poate ajunge la el urmand un traseu de drumeție bine definit.  


Șoseaua continuă prin rezervația naturală Bouches de Bonifacio, cea mai mare rezervație a Franței metropolitane, care se întinde pe o suprafață de 80 000 ha între Corsica și Sardinia și adăpostește cam 37% din speciile remarcabile ale Mediteranei: o floră cosmopolită și o faună marină extrem de bogată, plus mai multe specii de păsări. Se compune din mai multe medii, litoral, marin și peisaje excepționale: arhipelagurile  Lavezzi, Cerbicale, Bruzzi, falezele Bonifacio etc. 

Trecem de intersecția care duce spre Figari și Porto-Vecchio, intrăm în orașul Bonifaccio prin dreptul portului, iar imaginea cetății milenare ce domină falezele ne apare maiestoasa în față.  Dar nu văzusem încă nimic... 



Toate pozele din seria Corsica (mai 2015) le găsiți AICI
 
 Toate episoadele aventurii Corsica (mai 2015) le găsiți în lista de mai jos
O zi la Bonifacio (II): orașul care face echilibristică   

Despre Corsica la prima înfățișare citiți AICI

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

8 comentarii:

  1. frumoasa tare plaja aceea! ce locuri minunate ne arati mereu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma intreb cum este sa te balacesti in apa aia turcoaz... Mmmm!!! Dar daca ne opream in toate locurile nu mai ajungeam la destinatie :))

      Ștergere
  2. Sa vezi ce foame mi-e ca vad numai spanac cu carne in loc de Roccapina! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Atatea "locusoare" frumoase de ne tai de tot cheful de munca sau de pierdut timpul acasa!... vreau si eu acolo :(((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Adevarul ste ca uneori mi-l tai si singura!

      Ștergere
  4. Minunate poze ador blogul tau il citesc de foarte mult timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Cristina! Ma bucur tare mult daca este asa :).

      Ștergere