Pe Loara în canoe: de la Chouzy la Amboise

Weekendul de dinainte de 14 iulie am făcut o plimbare pe Loara în canoe. Mă gândisem să o fac chiar de ziua națională, dar prognoza nu arăta prea încurajatoare așa că am ales duminica anterioară. Nici atunci n-a fost prea caniculă, că deh,  știți și voi cum se întâmplă, când n-ai nevoie de soare ai din plin și când ai nevoie... În fine, am avut totuși noroc, n-au fost decât câțiva norișori și poate că a fost mai bine, altfel ne-am fi topit și ne-am fi scurs și noi cu totul în Loara.


Unul dintre lucrurile care îmi plac aici la Amboise este multitudinea posibilităților de activități în natură, fără de care cel mai probabil eu n-aș putea să trăiesc, o existență pe tocuri, doar cu ieșiri la terasă și plimbări prin mol cu siguranță nu mi s-ar potrivi. Nu sunt o persoană prea sportivă, v-am mai zis, dar asta nu mă împiedică să consider mișcarea și activitățile la aer curat importante și absolut necesare pentru un mod de viață sănătos și... frumos. Când am venit aici pe Valea Loarei am fost cam dezamăgită că o să merg mai rar la munte, dar într-un final n-a fost bai, mi-am găsit și alte activități simpatice, numai bune de practicat în weekend, datul la pagaie fiind una dintre ele. E drept că plimbările în canoe nu sunt chiar ieftine ca să le pot practica mai des, dar ne gândim serios să ne cumpărăm și noi unul în viitor, cu dusul la locul de plecare și recuperatul mașinii apoi va fi ceva mai greu. Asta dacă nu găsim o soluție să coborâm și mașina în canoe pe Loara, odată cu noi...
    
Însă până atunci  există o mulțime de baze sportive de închiriat caiace și canoe în regiune, acceptabil cât să practici de câteva ori pe an. Coborârea râurilor în astfel de ambarcațiuni este destul de populară în perioada de vară, mă bucur să văd atât de mulți oameni, mai mari sau mai mici, făcând mișcare și profitând în acest mod inedit de natura înconjurătoare. Pe același principiu am mers și noi când ne-am înființat duminică dimineața la baza sportiva din Amboise. Rezervasem în prealabil doua canoe pentru patru persoane, păcălind încă doi să vină cu noi, Azorel fiind oricum prezent din oficiu și temerar în ale pagaiei.   
 
De la Amboise am fost îmbarcați toți câți eram la fața locului, vreo 15 în total, într-un autobuz ce trăgea toate canoele după el și ni s-a dat drumul la apă la Chouzy, un sat ceva mai în amonte. Sunt mai multe plimbări propuse, categoric ai de unde alege: pe Loara, pe Cher, pe Vienne, o jumate de zi, o zi, sau chiar mai multe - în regim bivuac, cu dormit la cort. Noi am ales o tură clasică de o zi, Chouzy-Amboise, 26 km, care în mod normal s-ar face în 5 ore, astfel încât să putem profita pentru plajă, bălăceală, eventual un picnic la mal.

N-am făcut plajă și nici nu ne-am bălăcit, dar experiența în sine a fost cât se poate de interesantă. Noroc că Loara este foarte secată  în perioada aceasta, că altfel nu știu cum aș fi scos-o la capăt. Nicidecum nu se compară cu alte râuri mai mici, ca de exemplu Vienne pe care am navigat acum 2 ani, vorba vine am navigat, că mai mult ne-a dus ea la vale. 

Extrem de indolentă în aparență, Loara are o forță uimitoare, toată coborârea este că o luptă între tine și curenții săi, nu prea ai vreme să-ți tragi sufletul decât atunci când acostezi la mal. Am simțit că mă ia, mă duce, mă întoarce pe unde vrea, unde mai pui și că bătea vântul fix din față, vai de brațele mele!  Și dacă ați ști ce povești circulă aici despre Loara, nici că mai pui pagaia pe ea. Știam despre fundul neregulat, aici juma' de metru dincolo cinci, despre curenții care au înecat oameni foarte aproape de mal, sau despre nisipurile mișcătoare care te îngroapă sub ape. Peste tot pe internet sunt menționate, iar bălăceala este oricum interzisă, cel puțin teoretic, în fluviu. Sâmbăta trecută tocmai ce am auzit alte minuni, despre tunelurile de nisip subacvatice, pe care este suficient să calci că te-a și tras varjejul în tub și te-a scos mov la câțiva kilometri în aval, oricât de bun înotător ai fi. Bine măcar că am auzit după! Desigur că multe sunt și mituri, cel mai probabil dacă era așa de periculos navigarea ar fi fost interzisă complet, nu?

Am remarcat la oamenii născuți și crescuți aici un respect deosebit pentru fluviu, dar și o teamă pe care eu, parvenita, nu o înțeleg pe deplin... Sunt foarte multe persoane care nici nu vor să audă de canoe pe Loara, probabil că nici eu nu m-aș fi încumetat dacă nu era așa scăzută. Însă senzația aceea de a fi în mijlocul fluviului, plutind pe apele sale tulburi este fascinantă, ca să nu mai vorbesc de biodiversitatea din jur, o mulțime de specii de păsări, majoritatea cu pui în perioada acesta, plante acvatice și terestre, arbori și ierburi pitice, bușteni scoși din rădăcini și târâți de ape... Este împărăția sălbatică a Loarei, stăpâna absolută a locului, iar noi suntem doar niște simplii vizitatori. Fără cuvinte...
 
Vă las cu pozele :).

 Plecarea din Chouzy


 Un cuplu de lebede cu puisori :)

 Casa pe malul Loarei

 O alta perspectiva asupra Loarei: apele vazute din mijlocul apelor :)

 Popas

 Pescar in mijlocul Loarei :))

 Ajungem la Chaumont si admiram casutele simpatice si castelul

O alta perspectiva asupra castelului Chaumont.
 Daca l-am vizitat? Desigur! V-am povestit despre el AICI

 Ne vedem de drum...
...dar mai aruncam cate o privire spre colosul de piatra ce domina orasul.
 Azorel tocmai ce "aterizase" in apa, apreciind incorect distanta pana la mal :D


 O ultima privire spre Chaumont sur Loire

 Pasarele






 Pauza de picnic. Un mal cu mai multe pietroaie n-am gasit!

 Fiecare unde-i place! Unu' la soare altu' la umbra...


 Iarna aici totul este acoperit de ape. Uneori aceste ape scot arbori intregi si-i tarasc la vale. Este impresionant.

Lume la popas si pe malul opus...


 Am ajuns la Amboise! Ne dam seama dupa castel.

Nu puteam sa ne intoarcem acasa fara un selfie, desigur! :))

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

14 comentarii:

  1. Foarte frumoasa experienta. Desigur inteleg din ce ne povestesti si cat este de grea o astfel de zi, 26 de km nu sunt deloc putini mai ales daca nici curentii nu te ajuta. Eu nu cred ca m-as fi incumetat daca as fi auzit acele povesti (tuneluri, curenti, nisipuri miscatoare?) suna infricosator. Mult respect pentru tot ceea ce faceti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca nici eu daca as fi stiut de tunelurile alea dinainte nu m-as fi incumetat :)). Dar apoi ma gandesc ca oamenii pe aici mai si exagereaza. S-au intamplat tragedii, desigur, dar faptele mai sunt si 'inflorite", cum s-ar zice. Totusi cand nivelul apei este foarte jos, ca anul acesta, nu cred ca-i periculos...

      Ștergere
  2. o experienta super! bravo tie!!
    si cu ce poze ne-ai incantat!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Coco! Ma bucur ca ti-a placut. Sunt curioasa cum este cu caiacul/canoea pe mare...n-am incercat :)

      Ștergere
    2. nici eu, fiica-mea a facut pe lacul din Mamaia cand era la Academie!

      Ștergere
    3. am inteles ca pe lac este un pic mai greu, nu-i ca pe rau unde de obicei te duce curentul.

      Ștergere
  3. Eu recunosc ca prefer sa spun pas la multe ca sa nu ma stiu in pericol, dar ma gandesc ca si pe munte cand am urcat scarile puteam sa nimeresc o vipera si sa-mi semnez singura sentinta spre Inelet.
    Deosebite imaginile surprinse in plimbarea voastra muncitoare/modelatoare de brate. La cum ai povestit imi pare ca vei repeta. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si mersul pe munte se poate dovedi periculos uneori, oricat de usor ar parea traseul...
      Sa faci canoe pe rauri mici este o experienta chiar ok si departe de a fi periculoasa. Raurile mari, fluviile sunt mai speciale, dar depinde de perioada din an si de nivelul apei. E de preferat doar sa alegi perioada potrivita.
      Aici anul acesta a fost foarte secetos, in unele locuri, chiar si in mijloc, Loara are gen... juma de metru :)). Dar si asa forta ei este uimitoare, clar n-as incerca cand este la nivel maxim. De fapt cred ca este interzis...

      Ștergere
  4. wow, sunteti curajosi! excelenta experienta! frumoase toate fotografiile - Azorel este un dulce! :)
    O saptamâna faina în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-a fost chiar asa de rau pana la urma :)). Multumesc, Carmen! O saptamana faina in continuare si tie!

      Ștergere
  5. Superbe poze ! Felicitari pentru aceasta noua experienta ! Sa stii ca esti un model de curaj si de viata faina si activa ! Ca de fiecare data, imi place mult sa te citesc . Te admir
    ( eu sunt plina de frici ) si vai, ce m-as molipsi si eu cu niste indrazneala ca a ta :) Bravo ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Liana, pentru cuvintele frumoase. Ma bucur daca zici ca este asa :)
      Sa stii ca si mie mi-este frica de apa, mai ales de ape intinse, mare sau fluvii. Dar fac tot posibilul sa le depasesc, usor-usor, pentru ca numai asa pot avea "acces" la o serie de activitati interesante, cum ar fi caiac, canoe, scufundari (de cand tot ma chinui!). Poti incerca si tu, totul este sa o iei treptat ;)

      Ștergere
  6. Arata superb Loara, ai dreptate! :P Cat imi place de voi ca il luati pe Azorel peste tot, sa va bucurati impreuna de fiecare plimbare :) Mi-as dori sa fac si eu la fel cu Luna mea, dar din pacate nu este prea sociabila, cuminte, ascultatoare (adica mai deloc) :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca este vorba despre faptul ca l-am obisnuit de mic. Initial am fost si un pic obligati sa-l luam cu noi, neavand cu cine sa-l lasam, sau la cine. Apoi a inceput chiar sa ne placa si nu prea mai concepem iesirile fara el. Si lui a inceput sa-i placa :))

      Ștergere