După 6 ani de blogosferă...

Observ o mulțime de blogeri sărbătoresc x ani de blogosferă cu hai la mulți ani dragă blogule, concursuri, urări, donații, în timp ce mie mi-e și rușine să vă zic că habar nu am când am scris primul articol. O să ziceți ce mare greutate? Mergi la arhivă! Corect, dar nu știu prin ce minune arhiva mea de la început nu mai afișează data corectă, astfel că primul articol apare ca fiind scris în 2010, dar știu eu că nu-i adevărat. E scris undeva prin 2009, în plus și contul blogger îmi confirmă lucrul acesta (și nu, n-am de gând să trec la wordpress!). Păi asta să fie atunci: august 2009. 
 
Ziua nu contează prea mult, anul în sine mă uimește suficient. Pfai, 6 ani?! Nici nu-mi vine să cred, habar nu am când se duseră. Cum este după 6 ani în blogosferă? Păi nu este zi în care să nu mă gândesc să închid blogul! Dar nu-l închid, firește, pentru că mi-e drag și pentru că a început să-mi placă să scriu aici.  

Nu știu dacă v-am povestit vreodată, dar am început blogul dintr-o joacă, pentru a-mi povesti turele pe munte. N-aveam nici măcar o așteptare, a fost ceva care a venit așa, firesc, nici eu nu știu de unde. Cu timpul am început să scriu și despre altceva, îmi place acum să zic că blogul schimbat și a evoluat (sper!) odată cu mine. N-am crezut niciodată că joaca de-a blogul va dura atât de mult, nici că mă va prinde  atât de tare, devenind astăzi o adevărată pasiune. Mai că îmi vine să și zâmbesc când mă gândesc la numele lui de început, Bine ai venit prietene la munte! - vă rog, nu mă întrebați de unde l-am scos!
 
Ce mi-a adus blogul? Blogul m-a învățat în primul rând să scriu mai frumos, mai ordonat, să-mi exprim cursiv ideile, să le dezvolt plăcut și să le argumentez responsabil și pentru asta îi sunt recunoscătoare. Meseria mea nu are nici o legătură cu scrisul (meseria mea n-are nici o legătură cu mine, dar asta este altă poveste!) și îmi pun mâinile în cap când citesc primele postări (vă rog nu le căutați acum că v-am zis!). Dar îmi place să cred că lucrurile au mai evoluat de atunci, știți și voi cum este, cu cât exersezi un lucru cu atât îți va ieși mai bine.  

Tot blogul m-a provocat să învăț mai multe despre fotografie și i-aș mulțumi dacă aș putea, cu vârf și îndesat. Apetitul fotografiatului cred că mi l-a deschis muntele cu peisajele sale, asta dacă pasiunea nu zăcea dintotdeauna în mine, însă blogul (și aparatul, recunosc!) a fost cel care m-a determinat să perseverz, să iau acest hobby mai în serios. Tot de când cu blogul sunt mult mai atentă în jurul meu, în special la locurile pe care le vizitez, și nu e vorba aici numai despre fotografii. Articolele au nevoie de informare, iar cea mai bună este observarea detaliilor la fața locului. În plus, de când scriu pe blog consult mai multe surse post-călătorii, citesc broșurile primite la diverse obiective turistice mai atent, studiez diverse site-uri internet, ghiduri, cărți etc și că tot veni vorba, sper că nu numai eu sunt aia care își scrie  articolele în minte de la fața locului...

Apoi, pe blog am cunoscut o mulțime de oameni frumoși și interesanți, atât printre blogeri, cât și printre comentatori. Frumoși sufletește, desigur, oameni cu preocupări faine și cu un stil de viață pe placul meu, oameni care mă inspiră și pe care îmi face o deosebită plăcere să-i citesc, indiferent despre ce scriu. Și apropo, îmi place să cred că citesc oameni nu bloguri și nimic nu mă întristează mai tare  decât când observ că dintre cei talentați dispar subit din blogosferă. Dar fiecare ia decizia lui. Că tot veni vorba de activitățile fiecăruia, tot odată cu blogul am dobândit cunoștințe interesate pe diverse teme. Fie că e vorba despre o recomandare de carte tentantă, despre un film bun, despre un loc atrăgător unde merită să-mi petrec vacanța, sfaturi de grădinărit, trasee de munte, sau pur și simplu activități interesante de petrecere a timpului liber, urmărirea blogurilor constituie o sursă inepuizabilă de informații. Cred că îmi dați dreptate, nu? 

Ce îmi propun pentru viitor? Nu foarte multe, îmi place să las blogul să se dezvolte singur. Odată cu mine, firește! Dar aș vrea să reușesc pe viitor să scriu articole ceva mai scurte și mai lejere și să renunț treptat la polologii pe care foarte mulți nu au vreme să le citească. Un stil simplu și ușor mi se pare eficient pentru un blog. Apoi, mă gândesc și la o mai mare diversitate a temelor... N-o să fie ceva drastic, nu mă apuc să public rețete culinare (sau mai știi?!, dar mai bine-i las pe alții care se pricep) o să rămân tot pe aproape, hobbyuri și activități de timp liber, care probabil că mă reprezintă cel mai bine.

Și atunci o să mă întrebați, bine, dar dacă blogul s-a dovedit o pasiune așa de frumoasă de ce vrei să îl închizi? Un motiv important ar fi timpul pe care-l mănâncă, dar îmi zic că întotdeauna ne facem timp pentru lucrurile care ne plac cu adevărat. Apoi, când văd atâtea fițe și pretenții în blogosfera asta, atâția blogeri remarcabili și experți în atâtea domenii, ca să nu mai vorbesc de sfaturi și recomandări aberante, zău că mă întreb ce naiba caut pe aici... Firește că nu vorbesc despre voi, cei la care mă refer cel mai probabil că nici nu mă citesc.
 
Cred că îi voi face cadou blogului pentru aniversarea a 6 ani o nouă temă. Când va fi online om vedea, numai când mă gândesc la munca pe care trebuie s-o depun,  tema de față devine superbă :)).
  
Și acum vă întreb pe voi, dragi blogeri, voi de ce aveți blog?
Ce satisfacții v-a adus, ce perspective de viitor aveți și mai ales (să fim cârcotași!) ce nu vă place în blogosferă?
 
 

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

46 comentarii:

  1. Mi-a placut articolul tau si concluziile frumoase si de bun simt trase dupa 6 ani de blogosfera :). Spor la treaba in continuare ca doar faci treaba buna. E bine si asa cu polologhii... zic eu care am articole kilometrrice. Cred ca nici nu stiu cum e sa scriu un articol scurt dar recunosc ca imi place sa ma desfasor daca tot incep sa scriu. Ceea ce din pacate se intampla tot mai rar :(.

    PS: Eu tot intr-o zi dintr-un august am inceput dar prin 2007. Cu blogspot si apoi am trecut la wordpress. Nu mai stiu rationamentul trecerii dar oricum e ok pe ambele platforme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Asemenea si tie! Mda, e cam greu sa treci la aricole scurte cand esti obisnuit dintotdeauna sa te desfasori pe blog. Eu incerc de multe ori, imi propun asta cand incep sa scriu, numai ca atunci cand ajung la final imi dau seama ca tot un articol kilometric am scris :)). Nu stiu cum o sa fac, zau...
      Cat despre wordpress, si eu am incercat la inceput ambele platforme, insa in cazul meu a fost invers, am ramas la blogspot. Acum mi se pare prea complicat ca sa trec inaopi, asa ca il las aici :D.

      Ștergere
  2. La multi ani! :) Si pe mine ma mai apuca uneori pandaliile si mi vine sa trag oblonul. Noroc ca mai primesc cate un mesaj de la oameni pe care nu i cunosc, imi multumesc pt info sau ma mai intreaba una alta. Pe mine blogul ma tine sanatoasa la cap:-p Apropo de tema, si a mea trebuie schimbata dar mi e groaza, iar modificari, iar chichite...brrrr
    In blogosfera ma enerveaza ipocrizia, fitele si pupatul in dos, na c am zis o :d

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam, la fel! Si eu ma gandesc uneori ca daca-mi inchid blogul, ce naiba as face in loc? Ar trebui sa-mi gasesc urgent o alta pasiune sau ceva care sa umple golul. La inceput nu era asa, scriam din an in paste, nu-i simteam lipsa, dar recunosc ca acum m-a prins.
      Tu macar ai facut pasul si ai trecut la wordpress. Eu pe wordpress incepusem, uneori imi pare rau ca m-am schimbat atunci...

      Ștergere
  3. Tu chiar ai atat sa te analizezi in profunzime si imi place felul ordonat in care ti-ai expus ideile. In multe din ele ma recunosc, sa nu zic in toate :)
    Eu am inceput blogul ca sa umplu niste ore goale la birou. Paradoxal, dar exista si asa ceva, fiindca lucrez la destui km de casa si de cateva ori pe saptamana am program pana tarziu. Ar mai fi un motiv, pe care l-am depasit din mers :) Din cauza presbiopiei imi era greu sa citesc carti si imi era mai usor sa stau in fata laptopului. De cand cu ochelarii cei noi e in ordine si cu lectura traditionala.
    Plus ca imi lipsea limba romana si scrisul pe blog mi-a adus-o mai aproape.
    Astept cu nerabdare, sa vad ce-o sa mai scrii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Dani :)! Sa stii cand si eu aveam o perioada cand scriam de la serviciu. Sper ca nu citeste vreun fost sef acum blogul :)), dar si daca o face e un pic prea tarziu. Desi aveam un job super stresant, mai erau pauze in unele zile, iar blogul ma ajuta sa-mi limpezesc mintea. Nu era rau...
      Spor in continuare si tie!

      Ștergere
  4. Si eu am aceeasi vârsta ca si tine, de fapt majoritatea bloggerilor de travel s-au nascut cam în aceeasi perioada (2008-2009) din imperativa nevoie de informare turistica. Pe atunci sursele noastre erau putine (Wikipedia rules) si generaliste, nereflectând situatia de la fata locului. Intre timp, cititorii au devenit tot mai informati, au economisit o groaza de timp si de bani si au scris pe diversele bloguri comentarii pertinente si la obiect.
    Daca tu ai marsat pe Franta, eu am marsat pe o Turcie mult mai accesibila turistilor români (urmeaza Croatia, n-aveti grija, în vreo 15 episoade). Imi pare doar rau ca nu mai am loc în blogroll-ul tau... Asta este, probabil filtrul personal a fost foarte riguros.

    Oricum, îti doresc un vesnic "La Multi Ani!" deoarece stilul tau este spumos, plin de verva si are un fel de "revenez ici" care te hipnotizeaza dupa fiecare articol citit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ups, stiam eu ca trebuie sa fi sarit cateva bloguri! :D Scuze, n-a fost cu intentie. Acum putin timp am facut niste modificari la tema care au dus, nu stiu prin ce minune, la disparitia blogrollului. A trebuit sa introduc manual toate blogurile, ocazie cu care le-am si aranjat pe caprarii si fara sa vreau am omis cateva. Am remediat acum situatia, asa ca-ti multumesc pentru sesizare :).

      Ai dreptate majoritatea blogurilor au aparut in perioada aceea, dar eu am observat o multime de bloguri noi de travel si in ultimii ani. Chiar foarte multe as putea zice... Din pacate (sau din fericire, depinde!) nu toate raman, am observat de asemenea ca multi abandoneaza mai devreme sau mai tarziu, fie din lipsa de timp fie pentru ca entuziasmul scade.
      Mulumesc pentru aprecieri! Spor si tie in continuare!

      Ștergere
  5. :) Ieri m-ai felicitat tu pe mine, astazi am venit eu cu urarile. La multi ani blogului tau, Larisa draga! Chiar daca nu ne-am descoperit la primii pasi în blogosfera, iata ca drumurile ni s-au intersectat cândva si de o vreme "mergem, umar la umar" :)
    Fie ca blogul sa iti aduca in continuare numai bucurii si sa ne citim ani buni în continuare! Neaparat trebuie sa mentionez ca atât articolele cât si fotografiile tale sunt deosebite!
    Toate cele bune! ☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen! Asemenea si blogului tau. Faci o treaba minunata si intotdeauna intru cu placere sa descopar ce ai mai scris, ca sa nu mai zic ca blogul tau, impreuna cu stilul de viata pe care il promovezi, sunt o adevarata sursa de inspiratie pentru mine. E bine ca ne-am descoperit si mai tarziu decat niciodata :).

      Ștergere
  6. La multi ani! Imi place cum ai structurat invataturile trase din acesti 6 ani. Te inteleg si cu ideea de al inchide, mai exact cu lipsa timpului si suma de ore dedicate blogului. Doar un bloggar (ce scrie in acelasi stil si pune acelasi nr de poze) poate intelege. Iti doresc sa ai multa rabdare, subiecte interesante care sa te motiveze sa scrii si mai ales timp liber ca sa poti sa pui in practica si sa ne incanti in continuare cu articolele tale.
    Acum sa raspund si la intrebarile tale::

    1. Voi de ce aveți blog? am inceput si eu ca o joaca, din dorinta de a ajuta calatorii fiindca asa cum zicea si Florin pe atunci nu erau prea multe surse de informare pe net.

    2.Ce satisfacții v-a adus, ce perspective de viitor aveți și mai ales (să fim cârcotași!) ce nu vă place în blogosferă?
    Blogul e cel mai ambitios proiect al meu, e de suflet si cred ca e cel mai lung hobby aplicat constant in ultimii ani. Pe viitor intentionez sa scriu mai des, poate ma hotarasc sa fac o calatorie cu cititorii si sa continui o serie de articole ce le-am inceput (jurnalul cu Londra, singura in vacanta etc) si le-am abandonat. E greu sa incep acum cu ele dupa atata timp, imi scapa multe informatii si am uitat multe lucruri, din cauza asta nu reusesc sa ma motivez sa le reiau.
    Ce nu imi place in blogosfera (de travel) de la noi e poate lipsa unei comunitati bine inchegate. Cred ca doar in aceasta comunitate nu exista blogroll vizibil, blogari comentatori si prietenie. Nu ma mir de ce bloggari noi renunta dupa un timp. Acum e mult mai greu decat cand am inceput eu. Un alt lucru care nu imi place e acea dorinta din partea unora de a scrie si a proceda toti la fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Stii, blogul tau este printre primele de travel pe care le-am descoperit la inceput si m-ai fascinat in prima faza cu articolele despre Maroc. Bine nu era chiar la inceput, acum trebuie sa recunosc ca in primii ani de blogosfera nu scriam foarte des si nici nu urmaream prea multe bloguri. Insa cand am inceput sa fac asta pe tine te-am descoperit prima data (prin intermendiul blogului Alexandrei cred). Mi-a placut intotdeauna stilul tau, usor de parcurs, articolele interesante si variate, am apreciat modestia (apropo de pretentiile tot mai frecvente din blogosfera) si faptul ca ai perseverat si ca ai reusit sa inchegi o adevarata comunitate de cititori si comentatori in jurul blogului, ceea ce putini blogari reusesc.
      Si da, ai dreptate in ceea ce priveste blogosfera de travel. As avea multe de zis, ma limitez in a spune ca sunt cam multe nasuri pe sus prin ea :))
      Spor si tie in continuare cu tot ce ti-ai propus!

      Ștergere
    2. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Nu stiam ca am fost printre primele, ma bucur sa citesc asta!

      Ștergere
    3. N-ai pt ce ;). Tine-o tot asa ;)!

      Ștergere
  7. hai la multi ani!!!
    sa-ti raspund! uite asa, ca sa te cunosc pe tine...si pe multi ca tine :)
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Coco! Ai dreptate, oamenii sunt principalul motiv si la mine cred. Altfel m-as simti ca vorbesc singura :))

      Ștergere
  8. La multi ani pentru blog! Poti incerca masina timpului ca sa afli data cand ai postat primul articol: https://web.archive.org/web/ Site-ul ia niste instantanee ale tuturor domeniilor si poti vedea cum a aratat blogul tau in trecut :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu ma bucur din suflet ca te-am descoperit ! La multi ani fericiti ! :-)

    RăspundețiȘtergere
  10. Fac si eu 7 la toamna...
    Eu iti urez multi inainte cu blogul si oricat de putin timp ar primi, e cumva parte din noi, trebuie sa continuam cu el.

    Pe de alta parte, si eu, si tu, si altii, nu „traim” din blog, nu ne scoatem nici macar gazduirea, la prima vedere nu e blogging, e voluntariat :)
    Dar nu e nici una, nici alta, ce facem noi cu blogurile se numeste dezvoltare personala. Aia adevarata, nu ce propovaduiesc cartile si conferintele. Ne-am disciplinat, am evoluat, ne-am pus gandurile in ordine sau pur si simplu ne-am descarcat emotional - in felul asta blogul e mai ieftin ca un psiholog, unde mai pui ca e mereu la dispozitie :)

    Fiind dintre cei care scriu si citesc articole lungi nu pot sa-ti dau un sfat la capitolul asta :)
    Tu poti insa incerca macar o serie de „pastile”, sa zicem... „pastila de miercuri” - eu cred ca vei scrie tot in stilul tau si vei fi la fel de apreciata, iar pentru tine inca un exercitiu.

    Te pup și te salut de la Brasov :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Multi inainte si tie cu blogul, Claudia!

      Da, asa este, blogul este un fel de dezvoltare personala si asta cred ca este principalul motiv pentru care am continuat, desi manaca destul de mult timp. Bine, pe de alta parte, faptul ca nu traiesc din blog are si o alta parte buna, aceea ca pot scrie cand am dispozitie pentru scris, nu-s obligata sa o fac "la comanda".
      Ar fi o idee si "pastilele"...

      Saluta Brasovul din partea mea :)

      Ștergere
  11. Wooow, Larisa, 6 ani???

    Privind din perspectiva celui abia pornit la drum, mi se pare o cale atat de lunga pana acolo!!! :))))))))

    La mine lucrurile vor fi un pic mai simple, pentru ca am lansat blogul exact de ziua mea. Daca si asta voi uita, inseamna ca sunt intr-un stadiu avansat de...uitare!!! :))))

    De inchis, nu mi-a dat prin cap sa-l inchid, pentru ca aici fac ceea ce imi place cel mai mult, ceea ce ma pricep si ceea ce ma reprezinta cel mai bine. Blogul este EU, chiar daca uneori trec zile intregi/saptamani fara a scrie un articol. Si chiar daca abia ma impart intre familie, job, responsabilitati si el, mie tot imi place, iar incurajarile voastre imi aduc satisfactii inmiite.

    Foarte frumoase gandurile tale de mai sus, regasindu-ma aproape 100% in ele... ;)
    Si DA, ai dreptate in ceea ce-i priveste pe unii dintre bloggerii cu pretentii, dar ce ne pasa noua de ei? Invatam ce e bine de la cei care ne plac si fugim de cei care au pretentia ca detin adevarul absolut. Mie imi place la nebunie ca am descoperit in voi niste oameni atat de frumosi si ca pe blog fac CE vreau, CAND vreau si CU CINE vreau si imi place, fara a cere socoteala nimanui!!! ;)

    Felicitari si la inca multi, multi ani de blogosfera de acum incolo iti doresc si eu! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu esti mai noua in blogosfera, nici eu la inceput nu ma gandeam sa inchid pravalia. Dar cu timpul lucrurile se schimba, se complica, multi se plictisesc sau nu mai gasesc aceeasi placere in scris ca la inceput. Cunosc foarte putini blogeri care au ramas...Ai sa vezi daca vei continua cat de dinamica se poate dovedi blogosfera asta, ceea ce iti si doresc de altfel. Multi ani inainte cu blogul si spor la scris! Si la calatorit, fireste ;)!

      Ștergere
    2. Te cred pe cuvant...;)

      Si in viata de zi cu zi, lucrurile au o dinamica surprinzatoare, nestiind azi ce te asteapta maine.

      Sanatosi sa fim!!! Multam' fain pentru urari! :*

      Ștergere
  12. Felicitari ptr perseverenta si determinare. 6 ani au fost ca o adiere :) Iti urez la cat mai multi ani scrisi pe blog. E faina treaba asta cu blogareala, mai ales ca te poti uita in urma la ce ganduri si ideai aveai pe-atunci. Cumva ar trebui sa multumesti Frantei, tara de adoptie, ca ti-a oferit si iti ofera nenumarate subiecte de scris. Urmarindu-te de prin 2009 te-am simtit foarte rezervata la inceput de blog, la un moment dat ai si renuntat la blog ori l-ai lasat in doru' lelii. Acum esti de neoprit. Ceea ce e minunat :) Legat de lungimea articolelor...chiar nu conteaza. Important e ce simti tu, daca vrei sa postezi un articol de 10 pagini fa-o! Pana la urma blogul e personal, nu scrii blogul ptr x ori y, il scrii ptr tine. In totalitate de acord cu cele enumerate de tine, blogul te forteaza cumva sa te exprimi in scris, sa-ti slefuiesti descrierile, sa iei mai multe informatii despre un loc, sa fotografiezi mai altfel cat sa captezi esenta.....Apreciez oamenii care si-au pastrat blogul curat, in sensul ca n-au ajuns cu blogul pe statul de plata a companiilor de advertising. Ca final, faci o treaba buna, so....keep blogging :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, tu imi stii blogul de la inceput, poti sa faci o analiza adevarata :)). Asa este, la inceput nu scriam mult, un articol pe luna daca era si ala. Apoi cand am venit in Franta am avut m-au mult timp si subiecte de povestit pe blog. A devenit ca un jurnal al vietii mele aici, ceea ce cred ca inca a ramas in prezent...
      Asa ma gandesc si eu uneori, cui ii place citeste, cui nu...asta este. N-am nimic cu cei care catiga un ban din blog atata timp cat o fac intr-un mod cate de cat finut. Se vede pana la urma care scrie de placere si care scrie la comanda. Multam pentru aprecieri.
      PS: Mi-ar fi placut sa continui cu blogul tau de Ren. Chiar scriai fain, iar experientele tale americane, asa bune sau rele cum erau mi se pareau tare interesante.

      Ștergere
    2. L-oi redeschide candva.....asta daca-mi revine cheful de scris :D Mulțam si eu Larise.

      Ștergere
    3. Eventual poti muta si proiectul cu pozele tot acolo. In felul asta blogul oricum merge mai departe cu pozele...

      Ștergere
  13. La multi ani, Larisa, la cat mai multi cititori si experiente de neuitat!

    RăspundețiȘtergere
  14. He he, am fost acolo la început și ce mult și frumos a crescut blogul tău de atunci! Nu mai apuc să te citesc tor timpul, dar ce ai realizat aici este foarte frumos, iar pozele sunt minunate!
    Și eu am ajuns să fac poze mult mai bune tot pentru blog, doar ca ajung mult mai rar să le si pun pe blog :))
    Cât despre închis blogului, nu are nici un sens, chiar dacă apuci să scri mai rar uneori.
    La mulți ani! Să-ți aducă multă fericire în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Saru'mana! La fel si tie! Tin minte ca era o perioada cand aparea ceva nou pe blogul tau in fiecare zi... Hai ca poate zilnic e mult, dar mie mi-ar placea sa scrii mai des totusi. Mai ales ca cel mai probabil ai avea o multime de experiente de povestit...

      Ștergere
  15. Scurt pe doi: LA MULTI ANI, BLOGUL LARISEI! Tot inainte cu tupeu si cu multa inspiratie! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Ileana! La fel si tie! Spor la scris si la calatorit ;)!

      Ștergere
  16. E prima data cand iti scriu desi iti citesc de mult timp blogul si imi place foarte mult.Nu mai stiu cand si cum ti-am descoperit blogul,dar de atunci il frecventez constant.Nu obisnuiesc sa comentez ,dar acum am simtit nevoia sa iti urez cati mai multi ani de blogosfera si sa te felicit pt. toata munca depusa si informatiile pretioase de pe blogul tau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru aprecieri, Alexandra! Si pentru comentariu.

      Ștergere
  17. Lari, mă uimești! 6 ANI??? Măi să fie... Înseamnă că ai experiență, nu glumă :)! La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Sunt un fel de "inteleptul satului" intr-ale blogosferei.
      Multumesc, Eca! Spor si tie la scris! Esti foarte talentata!

      Ștergere
  18. 6 ani deosebit de frumosi si fructuosi, la multi ani blogului tau, draga Larisa. :) Este o munca titanica, eu stiu perfect ce inseamna articolele dedicate calatoriilor, azi am scris unul, de dimineata de pe la 10 pana dupa amiaza la 17. Cand sa dau publica am remarcat ca se pierduse. A trebuit sa-l refac, sa inserez iar pozele, a fost groaznic.
    Am mari probleme, insa nu cu bloggerii, ci cu domnul google si cu propria neputinta si nestiinta. Chiar ma depasesc aspectele tehnice. Am ajuns la capatul puterilor, sunt dezamagita, suparata, infranta. In cel mai rau caz o sa ma mut iar pe vechiul blog care mai exista inca pe wordpressul gratuit.
    Tu faci o treaba pe cinste aici si iti doresc mult succes in continuare. :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Nice! Asemenea si tie cu blogul tau. Da, ai dreptate, blogul "mananca" mult timp. Scris, sortat poze, aranjat, corectat, de aceea uneori zic fie ca o las balta fie ca scriu mai succint :)). Nu pre-mi iese...
      Pai daca este mai usor, ar fi o idee si mutatul pe vechiul blog. Nu ma pricep la wordpress, stiu doar ca este o platforma mai buna decat bogspot.
      Succes si tie, Nice!

      Ștergere
  19. Larisa, multi ani si felicitari, cel putin pentru cat am prins eu, imi place cum scrii, imaginile, stilul tau! Ma relaxez pe blogul tau!
    Cand e cu mancatorie nu-mi place, cand se scrie ca nu se citesc postarile si observi ca fac acelasi lucru ma ia durerea de cap, dar ies repede si caut ceva placut.
    Am schimbat ritmul de scris pe blog, culmea anul trecut imi doream mai mult.
    Viata e frumoasa! :)
    pupici
    Saptamana faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mihaela! Ma bucur :)!
      Succes si tie in continuare, faci o treba minunata si te urmaresc cu drag chiar daca te-am descoperit de putin timp. Tine-o tot asa! Pup!

      Ștergere
  20. Nu stiam cum am ratat articolul asta, acum mi-am dat seama ca am fost plecata perioada aia... La multi, multi, multi ani!! Sa nu inchizi niciodata blogul, te rog! Nu e printre preferatele mele - este (fara sa te perii :D) chiar preferatul meu, adica tu esti preferata mea! Asa ca iti doresc si de acum mult spor si chef sa impartasesti cat mai multe cu noi! Pupiiici! :*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc din suflet, Alexandra! Iti dai seama ce m-am umflat in pene cand am citit comentariul tau. Ma bucur enorm, iti dai seama. Promit sa nu inchid blogul ;). Te imbratisez cu drag!

      Ștergere