Saint Florent: când socoteala de acasă...

... nu se potrivește cu cea din târg. Cunoaștem cu toții expresia, nu-i așa? Dar ce te faci când ea se dovedește cât se poate de adevărată? Păi ce să faci, te adaptezi situației, eventual pui în aplicare planul B, dacă îl ai deja, sau dacă nu încropești unul rapid. O altă incursiune de o zi cu plecare din Bastia pe care ne-o propusesem pentru sejurul din septembrie în Corsica, și despre care credeam eu că va fi cireașa de pe tortul vacanței noastre, era o excursie spre Saint Florent. Considerat un mic "Saint Tropez corsican", plăcuta așezare cu case în tonuri pastel, situată între peninsula Cap Corse și regiunea Balagne, a devenit cu timpul una dintre cele mai căutate destinații de pe insulă. Deși ceva mai turistică decât locurile care mă atrag pe mine de obicei, recunosc, eram curioasă să văd și eu minunea. Dar mai curioasă eram despre plaja Saleccia, aflată în apropiere, despre care se spune că ar fi furată din Caraibe, una dintre acele panorame de vis care înfrumusețează Corsica. N-am mai ajuns din păcate la plajă, dar mai bine să o luăm cu începutul...


Situat în nordul Corsicii, în regiunea Nebbio, nu departe de Bastia, Saint Florent este printre cele mai însuflețite stațiuni de pe insulă. Vizitatorii îi apreciază în primul rând plajele, dar și dotările și infrastructura, ca să nu mai vorbim că zona este una bogată în obiective culturale, capele romane, biserici și catedrale, sau obiective oenologice, podgoria Patrimonio din imediata vecinătate fiind una dintre cele mai cunoscute de pe insulă. Centrul istoric al orășelului, strâns lângă o veche fortăreață genoveză care din păcate nu se vizitează (și nici nu arată prea bine), se concentrează în jurul unei piațete interesante, Place des Portes. Insă animația principală a orașului se petrece alături, în port, unde, în perioada verii, ambarcațiunile mai modeste sau mai luxoase, ce vin și pleacă, constituie un adevărat spectacol.

Saint Florent este și un loc de plajă și de baie ideal.  Plaja Roya cu nisip fin, lungă de aproximativ 3 km, este excelentă și destul de accesibilă din oraș. Insă nu Roya este vedeta regiunii, ci alte două plaje, Saleccia și Loto, situate în deșertul Agriates, un peisaj izolat și sălbatic, din vestul regiunii. Agriates nu este chiar un deșert în adevăratul sens al cuvântului, însă este o zonă pustie și ceva mai aridă, maquisul făcându-și de cap singurel de-a lungul coastelor stâncoase. Din Saint Florent, mai multe vapoare-navetă duc și aduc pasagerii spre și dinspre aceste plaje (chiar din oră în oră în sezon), total inaccesibile cu mașina. Se poate ajunge și pe jos, urmând un traseu de drumeție, dar trebuie luate în calcul aproximativ 5 ore doar pentru dus, așa că nu foarte mulți se încumetă. Există și un drum bătătorit de pământ pe care se poate circula, dar nu cu orice mașină, sunt câteva companii care propun excursii spre Agriates în 4X4. 

Insă pe noi niciuna dintre aceste variante nu ne tenta, ci ne făcea cu ochiul închirierea unei mici bărci cu motor care nu necesită permis. Am încercat și anul trecut la Piana și preferăm varianta acesta pe cont propriu decât pe cea cu vaporul de pasageri pentru libertatea pe care ne-o oferă, în primul rând, dar și pentru că putem profita în voie în orice colț de mare fără să depindem de un anumit program, sau traseu impus. Ca să nu mai vorbesc că diferența de preț nu este extrem de mare... Așa că încă de acasă am tot studiat problema pe internet, am citit, am căutat, am analizat oferte. Eram atât de entuziasmați, atât eu cât și Andrei (mai puțin Azorel probabil), încât ultimul lucru la care ne-am așteptat când am sunat să rezerv barca, cu vreo 2 zile înainte de data prevăzută, era să mi se spună că nu se poate din cauza vremii. Intr-adevăr, văzusem și eu pe internet că vremea nu se anunța tocmai bună, nici marea prea liniștită, dar nici foarte rea nu arăta, astfel că nici nu-mi pusesem problema de a nu putea ieși în larg.
 
Dar cum speranța moare ultima, tot am mers la fața locului în ziua cu pricina, în ciuda vremii care clar că nu arăta deloc bine. Norii ne-au însoțit până la destinație și chiar dacă la față locului s-au ivit câteva raze de soare, vântul tot sufla ca nebunul, ca să nu mai zic că nici temperaturile nu erau chiar de stat la plajă. Așa că în lipsa de alte posibilități am plecat la o plimbare prin micuțul orășel Saint Florent. Am admirat bărcuțele din port (a se citi iahturile), apoi căsuțele colorate aliniate în lungul stazilor în pantă. Am urcat până la citadelă, iar de acolo am coborât pe o mică plajă pietroasă, unde am savurat un sadvici privind valurile, murind de ciudă că n-am putut ajunge unde am vrut. Era drept că marea era mult prea agitată pentru o bărcuță cum vream noi, nici măcar vaporul-navetă nu plecase cu pasagerii. 

Dar nici măcar de ciudă n-am avut timp să mor că s-a pornit ploaia, așa că a trebuit să strângem rapid și să căutăm adăpost. N-a plouat mult, doar suficient cât să ne strice momentul și să ne facă să realizăm că ziua e moartă și cel mai bine ar fi să ne orientăm spre altceva. Firește că atunci când am ajuns la mașină a ieșit soarele, ceea ce ne-a contrariat și mai rău, zău că nici nu mai știam ce să facem. De fapt eu știam ce vreau să fac, numai că în soarele ce ne necajea intenționat nu prea puteam pune bază, cerul nu arată tocmai bine peste tot, vântul nu părea să se oprească, ca să nu mai spun că nici temperaturile nu erau, oricât ne-am fi dorit noi, pentru plajă. Așa că pentru sfârșitul după-amiezii am zis că-i mai bine să mergem să vizităm Bastia, dar despre asta vă povestesc data viitoare, până atunci vă las cu câteva imagini din Saint Florent. Chiar dacă vremea s-a mai îmbunătățit în zilele următoare și am putut merge la plajă, tot nu a mai fost prielnică unei ieșiri în larg. Asta este, om avea mai mult noroc data viitoare. 

Citadela Saint Florent

Strada cea mai animata, in dreapta "barcutele", in stanga restaurantele. Din pacate nu era chiar ora prnazului cand am ajuns noi...

O multime de ambarcatiuni la Saint Florent, mai mari sau mai mici, mai modeste sau mai luxoase, dupa gusturile si preferintele fiecaruia :)




Pe undeva pe malul celalat trebuia sa fiu :((
De sus, de la citadela 


Place des Portes

Iar dacă sunteți curioși:

 Plaja Loto (sursa foto)

Plaja Saleccia (sursa foto)

Găsiți mai multe poze și info (en français) AICI. De faptul site-ul este unul foarte util, nu numai celor interesați de plajele din Corsica, ci a plajelor din toată Franța. 


Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

17 comentarii:

  1. imagini ca din cartile postale! superbe culori, minunate opozitii, frumoasa poveste de vacanta! ☺
    o saptamâna placuta sa ai în continuare, Larisa draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen! Asemenea si tie iti doresc!

      Ștergere
  2. Ce frumos! Mi-e dor de vacanta, de soare, de vara, cand vad pozele astea! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, si mie desi nu m-am intors de multa vreme. Insa cel mai tare mi-e dor de vremea calda de acolo :(

      Ștergere
    2. Adevarul este ca si mie mi se face dor de vacanta cand scriu postarile astea...

      Ștergere
  3. Pentru o clipita m-am crezut la Rovinj (Croatia). Ambele,orase seamana ca doua picaturi de apa (bine, Rovinjul e mai baban un pic :-) )!

    Daca aveti chef, trageti un ochi si pe forumul Softpedia, pentru comparatie:
    http://forum.softpedia.com/topic/854171-rovinj/#entry16763808

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca este de vina influenta italiana daca te referi la arhitectura. Acum daca ai zis am dat un search rapid pe google si cam ai dreptate. Din cate stiu Istria a facut parte din Republica Venetia, Corsica din Republica Genova, banuiesc ca de aici vine asemanarea. Si mai este si faptul ca amandoua sunt o limba de pamant in mare... Intru acum si pe link.

      Ștergere
  4. ce incantatoare imagini, vorba lui Carmen, zici ca sunt carti postale!

    RăspundețiȘtergere
  5. Tare frumoasa lumina ati prins! Sau ai modificat tu culorile?! Superb, oricum! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam :)! N-a durat mult oricum, am prins un moment, mai tarziu a inceput ploaia :D.
      De modificat nu le-am modificat, doar am sporit un pic vibranta. Cred ca efectul s-a datorat norilor, care au folosit ca parasol, si vantului, care a curatat atmosfera si a imbunatatit vizibilitatea. N-am stiut pana acum, dar cele mai reusite poze mi-au iesit in zilele cu ceva nori si vant :)).

      Ștergere
  6. Ce dragute sunt si cele 2 plaje.. Ne arati acum asa imagini, cu plaja, cu soare (fie si cu ceva norisori) cand la noi in unele zone chiar a nins ieri :)) Si acum ploua de nu se mai satura....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah si stai sa vezi ca mai am o vreo cateva postari "pe teava" tot despre mare si soare in Corsica :)). Din pacate si aici incepe sa se raceasca vremea :(

      Ștergere
  7. intr-un astfel de peisaj viata chiar pare frumoasa :)
    delicios pastelul caselor, claritatea apei si a cerului, cu adevarat, idilic loc! :)
    cred ca aici si vremea urata e frumusica, cat despre mersul cu barca, tu singura ai zis ca va exista o data viitoare asa ca ai un motiv in plus sa astepti urmatoarea vizita in Corsica :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, viata pare mai frumoasa in locurile astea, insorite mai tot timpul anului. Nu stiu altii cum sunt, dar mie soarele si lumina imi dau o stare de bine si ma inveselesc oricat de suparata as fi. Culmea, ca sa vezi, locuiesc intr-o zona in care ploua mai mereu :)).

      Ștergere