Bruges, un oraş plin de şarm

La Bruges am ajuns după vreo oră și jumătate cu trenul din Lille. Nu a fost unul direct, am schimbat în gara Courtrai, dar drumul a fost rapid și lejer de nici nu mi-am dat seama când am ajuns la destinație. Biletele le-am luat din gară, cu o zi înainte de excursie, trenurile Lille-Bruges fiind regulate și cu preț unic indiferent de oră. Am plecat destul de devreme, pe la 8 și ne-am plănuit să ne întoarcem cât mai târziu cu ultimul tren, astfel încât să putem profita de simpaticul oraș belgian, atât de renumit printre călătorii din toată lumea. De fapt întocmai această notorietate a fost motivul pentru care m-am dus să-l văd, zău că eram curioasă de acesta mică minune de la Marea Nordului, de centrul său istoric atât de lăudat, de clădirile cochete și frumos restaurate pe care le admirasem în poze, dar mai ales de canalele ce-l împânzesc, de i-au adus reputația de Veneția Nordului. N-a fost decât o escapadă de o zi, dar timpul ne-a ajuns pe-ndelete, iar vremea mai caldă decât mă așteptam ne-a ajutat să-l valorificăm la maxim.
 


Despre Bruges nu am ce să spun mai multe decât s-au spus deja până acum, doar că este genul de oraș care pare să cucerească pe toată lumea. Cât despre mine, citisem despre el că este un oraș încântător și admirasem în poze arhitectura sa irezistibilă. Recunosc, nu mă tenta foarte tare ciocolata, dar mă fascinau străduțele pavate și casele pitorești ce păreau rupte dintr-o poveste. Clasat de UNESCO pe lista patrimoniului mondial, Bruges este probabil unul dintre cele mai bune exemple de oraș medieval european perfect conservat. În plus, centrul istoric pietonal permite ca toată bogăția culturală și arhitecturală a orașului să poată fi descoperită cu ușurință la pas, de orice vizitator dornic de o plimbare inedită.

Astfel, de cum am coborât de tren, pe la 9 și jumătate, am pornit în recunoaștere cu o hartă recuperată de la punctul de informare turistică din gară și, împreună cu alte câteva zeci de turiști de toate naționalitățile, am lungit strada Oostmeers privind căsuțele simple, dar atât de elegante, ce o bordează. Am admirat rapid catedrala Saint-Salvador de Bruges, impozant edificiu gotic construit în secolul X, iar după câteva cotiri pe diverse străduțe am ajuns în Steenstraat, strada plină ochi cu magazine, un paradis al iubitorilor de shopping. Însă nu pentru acesta activitate desfătătoare venisem la Bruges, așa că am continuat până în Markt, marea piață din Bruges, inima orașului, unde începând din secolul X se țineau târguri regulate. Nici ziua în care am ajuns noi nu făcea excepție, în piață fiind amenajate un patinoar și un micuț târg de Crăciun. 

 strada Oostmeers & catedrala Saint-Salvador de Bruges



Steenstraat

 Markt: Palatul guvernatorului provinciilor Flandrei Occidentale a fost construit la finele secolului 19.  Astăzi clădirea găzduiește expoziții temporare.

La Grand-Place (Markt) este centrul orașului, unde fațadele colorate, majoritatea datând din secolul al XVII-lea, tropotul cailor și al roților caleștilor ce plimbă neîncetat turiștii crează o atmosferă aparte. Cândva Markt găzduia turniruri și alte festivități orășenesti.

 Turiștii au luat locul comercianților ce mișunau altădată prin Piața Mare, astăzi plină de restaurante și cafenele.

Înalt de 83m,  turnul beffroi din Bruges este cel mai surprinzător din oraș și adăpostește unul dintre cele mai impresionante mecanisme de ceas.

 Markt

 Markt
 
Markt
 
 Markt pe înserate, când insepuse să se aglomereze bine de tot.

Patinoarul amenajat în Markt

Piața de Crăciun amenajată în Markt
  
Markt pe înserate

 Breidelstraat
Breidelstraat

Din Markt am urmat Breidelstraat și am ajuns rapid în Burg.
 
Față de imensa piață Markt, dominată de impresionantul său turn și de fațadele monumentale, Burg pare o piață mult mai intimă, unde coerența arhitecturii și bogăția clădirilor dau impresia unei curți interioare. Șarmanta piața Burg reprezintă inima originală a orașului, unde conții de Flandra au construit prima fortăreață în secolul X. Astăzi Burg este înconjurată de unele dintre cele mai importante monumente din oraș: Primăria, Bazilica Saint-Sang și Vechea Grefă a tribunalului

 Burg, Hôtel de Ville, primăria orașului Bruges, clădire în stil gotic ce datează din secolul XIV, cu o fațadă bogat și armonios decorată. Lângă primărie, Vechea Grefă a tribunalului din Bruges, clădire cu o fațadă impresionantă ce datează din secolul XVI. 

 Burg

 Bazilica Saint-Sang, cu cripta sa din secolul 12 pare a fi cea mai veche construcție din Bruges.

 Burg

 Burg

 Burg

Burg

Burg, Prévôté de Bruges, clădire în stil baroc din secolul XVII, reședință episcopală.

După Burg am făcut un mic ocol ca să ieșim la canal, am ocolit pe niște străduțe până la Peerdenstraat, la podul de piatră cu același nume. Minunată priveliște, una dintre preferatele mele din oraș, mai ales că este un loc mai ferit, fără  mulțime de turiști. După o sesiune foto pe pod am continuat plimbarea pe malul canalului Groenerei, unul dintre cele mai pitorești din Bruges, admirând următoarele poduri, dar mai ales clădirile impozante ce păreau că se ridică din apă.
 
 Peerdenstraat
 
 Peerdenstraat

 Peerdenstraat

 Peerdenstraat

 canalul Groenerei
 canalul Groenerei


  canalul Groenerei

  canalul Groenerei

Următoarea oprire a fost la intrarea pe străduța Blinde-Ezelstraat, ce dă spre piața Burg, pentru a admira superba sa arcadă între Hotel de Ville și Vechea Grefă.

Blinde-Ezelstraat

 Blinde-Ezelstraat

Blinde-Ezelstraat

Am continuat prin micuța Huidenvettersplein (Place des Tanneurs), mult mai modestă decât Markt și Burg, dar simpatică prin ambianța să călduroasă și intimă, datorită arhitecturii tradiționale, dar și a micilor localuri care o mărginesc.

 Huidenvettersplein (Place des Tanneurs)

Și astfel am ieșit la Quai du Rosaire (Rozenhoedkaai), ce leagă turnul beffroi de canale și care oferă un spectacol unic. Iarna la fel ca vara, dimineața sau seara, pe soare sau ploaie, locul degajă o atmosferă specială, dovadă stând multitudinea de oameni, acesta fiind, cred, cel mai aglomerat loc din tot orașul. In ciuda aglomerației, am ales și noi să ne oprim la un băruleț preț de o băutură caldă sau rece, după gusturile fiecăruia.
 
Dominat de un vechi hotel cu o fațadă impresionantă, construit pe la 1630, despre cheiul Rosaire se spune că ar fi foarte romantic, mai ales la apusul soarelui și că ar fi locul ideal pentru o fotografie de album la Bruges. Este foarte adevărat, asta dacă ai ocazia să-l găsești ceva mai gol. Noi n-am avut, o mare de oameni au roit în jurul nostru, chiar dacă am trecut pe acolo în mai multe momente ale zilei. Dar cel puțin am admirat canalul lărgit surplombat de casele pitorești din cărămidă și lemn, bărcile și în plan secund clădirile din Burg.
 
 Quai du Rosaire (Rozenhoedkaai)

  Quai du Rosaire (Rozenhoedkaai)

 Quai du Rosaire (Rozenhoedkaai) pe înserate

  Pont Saint-Jean-Néponucème

Pont Saint-Jean-Néponucème este unul dintre cele mai renumite și vechi poduri din poduri din Bruges. Cu structura sa în arcadă unică peste râul Djiver, podul este tipic secolelor XVI-XVII și oferă o panoramă foarte frumoasă asupra centrului istoric al orașului. Continuat de Wollestraat, stradă foarte pitorească de altfel, pe care nu am ratat-o în plimbările din acea zi, podul conduce în Markt, el fiind astfel foarte solicitat de comerciați în Evul Mediu. Pe Wollestraat ne-a prins prânzul, așa că după ce ne-am învârtit pe ea și pe străduțele adiacente ne-am oprit la braseria Strijdershuis, situată pe Hallestraat, o stradă pietonală îngustă, cu clădiri din cele mai încântătoare.  

Braseria nu-i chiar de nota 10, dar după ce am citit rapid meniul afișat în stradă am hotărât să intrăm. Eu am luat o bouillabaisse de la Mer du Nord, faimoasa bouillabaisse belgiană, o supă cât un preparat complet, gătită din mai multe feluri de pește și fructe de mare, alături de legume și servită împreună cu sosul specific rouille, brânză și crutoane de pâine. Delicioasă, mai ales că mie îmi plac foarte mult preparatele cu pește. Al meu soț a preferat în schimb o variantă de prânz mai completă, astfel că a ales o simplă supă de pește la antreu și o friptură babană ca fel principal. Preparatele au fost bune și gustoase, servirea a cam lăsat de dorit, se vedea clar că personalului nu-i prea păsa, la valul de turiști care se perindă zilnic pe acolo, dar în final n-a fost o experientă chiar rea, cu toate că în topul preferințelor mele culinare rămâne la bouillabaisse originală, cea de la Mediterană.
 
 Bouillabaisse belgiană

După masă am continuat plimbarea pe canale și dincolo de podul Saint-Jean-Néponucème, pe cheiul Djiver, pe Gruuthusestraat, până la Onze-Lieve-Vrouwekerk (Église Nôtre-Dame), biserică ce datează în mare parte din secolul XIII. Nu au putut să nu mă impresioneze dimensiunile sale colosale și originalitatea turnului construit din cărămidă, înalt de mai bine de 100m, ce domină întreg orașul Bruges. 




 Onze-Lieve-Vrouwekerk (Église Nôtre-Dame)

Onze-Lieve-Vrouwekerk (Église Nôtre-Dame)

 Sint-Janshospitaal (Hôpital Saint-Jean)




 
Peste drum de biserică, se află Sint-Janshospitaal (Hôpital Saint-Jean), vechi complex spitalier, chiar unul dintre cele mai vechi spitale medievale din Europa, astăzi devenit muzeu consacrat în mare parte pictorului Hans Memling.

 Sint-Janshospitaal (Hôpital Saint-Jean)

 Sint-Janshospitaal (Hôpital Saint-Jean)

 Sint-Janshospitaal (Hôpital Saint-Jean)

 Église Nôtre-Dame vazuta din curtea spitalului Saint-Jean
 
Spre finalul excursiei am ajuns și în piațeta Walplein, una dintre cele mai șarmante și animate din Bruges, locul ideal pentru popas. Din păcate nu am găsit locuri libere, în plus afară începuse să bată vântul, așa că am mers mai departe prin Wijngaardplein până la Begijnhof, unul dintre cele mai faine locuri din oraș, în opinia mea. 

Begijnhof (Béguinage) este o incintă închisă, ca un parc împădurit mărginit de case albe pitorești, alături de  o biserică ce datează din secolul XVII, unde în trecut trăiau femeile béguine. Am citit că Marguerite, contesă de Flandra, fondează ordinul în secolul XIII, adică o comunitate de femei regrupate într-un loc pentru a duce o viață ceva mai monahală, dar fără a deveni cu jurăminte calugărițe adevărate. Ordinul nu mai există în zilele noastre, astăzi în incintă trăiesc trăiesc călugărițele benedictine, iar una dintre căsuțe a fost transformată într-un muzeu ce evocă modul de viață al beguinelor, din Evul Mediu până în perioada modernă. 
 
 piațeta Walplein

 piațeta Walplein

piațeta Walplein
 
 Wijngaardplein

 Wijngaardplein

 Wijngaardplein

Wijngaardplein
 
 Wijngaardplein

Wijngaardplein
 
 Begijnhof (Béguinage)

 Begijnhof (Béguinage)

 Begijnhof (Béguinage)

 Begijnhof (Béguinage)

Begijnhof (Béguinage)

O altă piață de Crăciun amenajată în piațeta Simon Stevinplein, ce dă spre strada cu magazine, Steenstraat.
piațeta Simon Stevinplein

piațeta Simon Stevinplein

Fiindcă se lăsase frigul, iar noi hoinărisem toată ziua, am hotărât să ne întoarcem cu un tren mai devreme decât cel programat. Am ratat câteva obiective ce-i drept, chiar și cu harta în mână, mi-am dat seama - o să radeți! - când scriam acest articol (și nu-i prima dată!), dar nu-i bai, deja acoperisem aproape tot ce vream să văd, în plus va exista mereu o dată viitoare, cel puțin în teorie. Astfel, după catev viraje pe lângă Saint-Salvador de Bruges, am lungit pentru a doua oară, de data aceasta în sens invers, strada Oostmeers, admirând căsuțele în lumina felinarelor aprinse, parcă mult mai fermecătoare decât de dimineață. Trenul ne-a dus molcom, străpungând întunericul dens ce se lăsase afară, înapoi la Lille, încheind odată cu acest drum și periplul nostru prin Belgia și nordul Franței. A doua zi aveam să ajungem numaidecât la Paris, iar după o privire aruncată iute asupra Senei ce se scurgea la fel de indolentă la vale, despărțindu-se în două brațe pe lângă catedrala Nôtre Dame, aveam să ne urcăm în trenul spre casă.

În concluzie mi-a plăcut foarte mult Bruges... dar parcă nu atât de mult precum m-am așteptat să îmi placă... 

M-a cucerit, e drept, și probabil că vom mai merge să-l vizităm și cu alte ocazii, poate chiar în sezonul cald, când ar putea fi ceva mai interesant. Mi-a plăcut foarte mult centrul istoric al orașului. Este de-a dreptul încântător, cu o arhitectură colorată și armonioasă, străduțele sunt șarmante și foarte pitorești. N-am putut desigur să nu remarc cât de bine este restaurat,  conservat și întreținut, la fel cum n-am putut să nu remarc nici cât este de curat tin
ând cont de valurile de turiști care se perindă zilnic pe acolo. De asemenea, zona pietonală se întinde pe o suprafață considerabilă, ceea ce îl face destul de bogat și "consistent", ai din plin cu ce să-ți ocupi timpul. Unele clădiri sunt de-a dreptul impunătoare fie prin mărimea lor, dar mai ales prin bogăția ornamentelor. Dar ceea ce face orașul Bruges special este mulțimea canalelor, care îi dau un aer seducător și romantic. Noi nu am făcut celebra plimbare cu bărcuța, nu mi-a spus prea multe în sezonul rece. Dar cred că-i o experiență foarte interesantă când afară este mai cald, menită să completeze, în nici un caz să înlocuiască, o plimbare la pas pe malul lor.  

Însă m-a obosit destul de tare aglomerația, în primul rând. Aș fi tentată să cred că a fost de vină perioada sărbătorilor și magia târgurilor de Crăciun, care, fie vorba între noi, pe mine m-au cam lăsat rece. Dar tind să cred că Bruges este deja genul de destinație în care nu mai există extra-sezon, când poți să prinzi orașul ceva mai gol, să te plimbi în voie pe străduțe, să admiri pe îndelete, să fotografiezi fără grabă. Fiindcă era încă devreme, când am ajuns era destul de puțină lume, ceea ce m-a încântat teribil. Însă când am ieșit de la masa de prânz, zău că am crezut că-i revoluție în Markt! Era atât de multă lume și părea că străduțele ce se intersectează în piață aduc și mai multă din toate direcțiile. Despre Quai du Rosaire, nici nu mai zic, să faci o poză acolo devine o luptă grea. Apoi, sub unele aspecte, care țin în principiu de localuri, de celebrele ciocolaterii, de piețele de Crăciun și, pe alocuri, chiar de ambianță generală, atmosfera din centrul Bruges-ului mi-a părut ușor neautentică, ba chiar mi-a dat impresia de bâlci mega-turistic și destul de comercial. Nu mă înțelegeți greșit și nu-mi săriți în cap, dar mie personal orășelul mi s-a părut ușor supra-apreciat. Acum firește, fiecare cu preferințele și părerile lui. Bani și timp să avem, că locuri de vizitat avem de unde alege. 


Albumul cu poze îl puteți vedea AICI.

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

16 comentarii:

  1. Larisa, foarte bun articolul;
    eu am fost aici doar cateva ore, intr-o dupa amiaza; mi-a placut;
    am fost intrebata deseori: Bruges sau Ghent?
    mereu am evitat sa fac comparatii intre orase, fiindca fiecare loc e unic in felul sau;
    cumva, dintre cele doua, Ghent mi s-a lipit mai tare de suflet ;-)
    plimbarea pe canale in Ghent e mult mai relaxanta decat in Bruges; se fac mai multe opriri, se merge mai lent; sau poate asa am prins eu;
    in Bruges s-a mers rapid; ghidul grabit iar la final am vazut ca atunci cand coborai din barca trebuia sa-i mai lasi si ceva maruntis.
    Bisericile din Ghent sunt impresionante....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, si eu am auzit diverse pareri, unii sunt pentru Bruges altii pentru Ghent, dar vorba ta, este greu sa faci comparatii fara sa fii subiectiv.

      Sincera sa fiu tind sa cred ca si mie mi-ar placea mai mult Ghent. Pare, cum spui si tu, aproape la fel de pitoresc ca Bruges dar mai tihnit un pic, ceea ce mi se potriveste mai bine. Candva o sa merg sa-l vizitez, de data asta n-am avut timp. De fapt, cand am organizat totul, excursia mai avea o zi in plus si aceea era pentru Ghent, insa pana la urma s-a scurtat :))

      Ștergere
  2. Am mers incet si atent in urma voastra.Frumos si incatator.Multumesc pentru aceasta ocazie.Astept alte povestiri.Numai bine va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca v-a placut. Adevarul este ca si eu am retrait excursia povestind aici pe blog :)

      Ștergere
  3. Eu iar nu pot sa vad albumul de poze :D (eroare)
    Am o curiozitate, cand mergeti la restaurant, va da voie sa intrati si cu Azorel?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum ar trebui sa mearga, la inceput uitasem sa-l fac eu public.
      Sigur ca este voie cu Azorel la restaurant. Nicaieri pe unde am fost in Europa n-am avut probleme.

      Ștergere
  4. Mie mi-a placut foarte mult Bruges dar trebuie sa recunosc ca m-am duc oarecum nepregatita, in 2012, cand inca nu se scrisese atata despre oras si cel putin pentru mine a fost o mareeee surpriza. (respectiv nu vazusem doar 2-3 poze inainte)
    Orasul l-am gasit destul de aglomerat dar nu suparator (vreau sa zic nu mai rau decat la Paris in zonele turistice). Am facut plimbarea cu vaporasul si mi-a placut mult, la fel de mult mi-au placut si magazinele cu suveniruri si micile ciocolaterii. Zici ca traiam intr-un film (comparand cu viata din Romania, desigur).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, stii cum se spune, fiecare cu gusturile lui. Si mai cred ca depinde oarecum si de stare, de moment. Si mie mi-a placut si daca mai am ocazia o sa mai merg, dar nu stiu de ce, ma asteptam sa-mi placa mai mult. Probabil, cum spui si tu, e mai bine cand te duci fara sa citesti prea multe, ai mai putine asteptari. Mi-ar placea totusi sa-l vad si cand afara este un pic mai caldut, gen aprilie-mai sau septembrie-octombrie. Iarna ar fi fost fain daca era zapada, s-ar fi potrivit cu targurile de Craciun. Dar asa, nici iarna nici primavara e cam ciudat :)).

      Ștergere
  5. Mie mi s au parut diferite - Bruges si Gent. Dar da Gent e mai aerisit. Nu prea pot fi obiectiva, am mai multe amintiri din Gent, am fost de 2 ori parca si am stat, adunat, vreo 3 saptamani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, am citit articolele tale despre Belgia de curand :p. Era si Gent pe lista, dar am scurtat excursia cu o zi si n-a mai incaput. Data viitoare o sa merg si acolo.

      Ștergere
  6. Buna ziua,

    Am vizitat in aceasta iarna Bruxelles, Bruges este frumos de asemenea insa trebuie sa strang bugetul pentru o noua calatorie, multumesc pentru albumul de poze, minunat, o zi frumoasa va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu pentru Bruxelles astept sa se mai linisteasca un pic apele prin Europa. Multumesc, calatorii frumoase asemenea!

      Ștergere
  7. Eu am fost in Bruges in 2006, chiar de Pasti, eram la a doua iesire din tara si nu citisem nimic despre el, nu vazusem nicio poza si habar nu aveam la ce sa ma astept. Am fost impresionata de ce am gasit acolo si m-am indragostit instant de acest orasel. Pe atunci eram un alt fel de turist, unul mai degraba pasionat de shopping decat de arhitectura, istorie si cultura, asa ca vreo jumatate de zi am petrecut-o prin magazine cu haine. De fotografii nici nu voiam sa aud. Probabil ca as fi ramas asa daca nu exista blogul. :)) Nu am vizitat tot orasul, dar mi-a placut la nebunie atat cat am vazut. Am fost si in Gent, dar mai mult in partea sa industriala si votez din toata inima pentru Bruges. Ador arhitectura flamanda, imi plac casutele lor colorate cu frontoane. M-as intoarce oricand in Burges, dar tare bine ar fi sa fie intr-o zi insotita, cu cer albastru, eventual de aprilie sau octombrie.
    Dar si in conditiile unui decembrie plumburiu orasul isi pastreaza farmecul. Nu am vazut ceva mai romantic in toata viata mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am retinut ca ti-a placut foarte mult Bruges, Nice :). Si mie mi-a placut, nu zic nu, doar ca mai putin decat ma asteptam. Desi nu stiu exact la ce ma asteptam :)). La foarte mult probabil, tinand cont de tot ce am citit de-a lungul timpului prin blogosfera.
      Stii cum este, fiecare cu gusturile lui, tind sa cred ca nu este vina Bruges-ului, ci doar ca orasele acestea foarte turistice nu vor ocupa niciodata un loc de frunte in inima mea.
      Si mie mi-ar placea sa revin, tot asa, primavara sau toamna, dar sa-l prind mai gol printr-o minune :)). Sau daca e iarna, atunci sa fie zapada...

      Ștergere
  8. m-am pierdut si eu printre minunatiile astea cu privirea! mercic!!

    RăspundețiȘtergere