Lille, orașul unde te plimbi cu ochii pe sus

Am sosit la Lille după-amiaza, după patru ore de drum dintre care una dedicată schimbării gărilor la Paris. Drumul a fost lejer, parcă nici n-am știut când am ajuns la destinație. Ne-am luat în primire camera, la hotelul pet-friendly ales special lângă gară, ne-am echipat și am plecat rapid în recunoaștere. Vremea era însorită și destul de călduță pentru un sfârșit de decembrie, așa că am profitat să colindăm străduțele fără un plan anume, să mâncăm o gofră bună și să bem o bere la terasă. Nu mi-a zis prea multe Lille la prima înfățișare, mă simțeam chiar ușor dezamăgită și mă întrebam în gând oare ce o să fac tot timpul pe care aveam să-l petrec în el. Dar se pare că Lille este genul de loc care ți se arată treptat, se lasă văzut pe neașteptate și se ivește de unde te aștepți mai puțin, de nici nu-ți dai seama când te-a prins cu farmecul său neprefăcut, al celei de-a patra metropole a Franței.



Se zice că la Lille trebuie să te plimbi cu ochii pe sus. Casele colorate cu fațade drepte sunt atât de frumos și de bogat ornate că trebuie să îți iei marje considerabile de timp pentru a admira în detaliu munca artiștilor ce le-au decorat. Prin măiestria lor de a sculpta piatra și de a lucra cărămida, aceștia au dat arhitecturii orașului Lille, încă din secolul XVII, un stil individual, situat undeva între baroc și flamand. Cele mai remarcabile exemple de astfel de case sunt cele care bordează strada ce duce spre Palatul Rihour, sau cele care înconjură Grande Place și formează un careu în preajma clădirii Vechii Burse, bijuteria arhitecturală și totodată emblemă a orașului. 

Insă  locul inconturnabil de rendez-vous al localnicilor și punctul de atracție al turiștilor este Grande Place, piață ce desparte simbolic orașul în două părți: de o parte cartierul Saint-Sauveur, cu zone pietonale unde o mulțime densă și colorată se grăbește mai mereu pe străzile mărginite de cinematografe sau galeriile de modă, iar de cealaltă parte Vechiul Lille, centrul istoric al orașului, ce păstrează și astăzi străduțele sinuase din Evul Mediu, încadrate de case vechi dar frumos restaurate, la parterul cărora se găsesc galerii de artă sau buticuri elegante, laolaltă cu baruri și cluburi de noapte. Un amestec bizar de omogen, de îți da impresia că nici n-ar trebui să fie altfel. 

Cam prin aceste locuri ne-am învârtit și noi pe parcursul sejurului. În prima după-amiază ne-am plimbat fără scop, deși aveam o hartă imprimată am preferat să mergem mai mult pe lângă ea. Am admirat fațadele, le-am fotografiat, am aruncat un ochi pe la vitrine, ba chiar am nimerit și pe la Tragul de Crăciun din oraș, deschis cu prelungire până de Anul Nou, urmând ca seara să ne găsească în compania unor cunoștințe, oameni de-ai locului, la un restaurant tradițional, pentru a descoperi puțin din gastronomia nordului.

A  doua zi am luat-o de la capăt, doar că în itinerariu am inclus și o oprire la Oficiul de Tursim, foarte ingenios situat în Palatul Rihour, unul dintre rarele vestigii ale arhitecturii gotice-flamboiante, de unde mi-am procurat o hartă alături de o cărticică cu informații și plimbări prin oraș. M-au tentat două dintre plimbările tematice recomandate, una prin Vechiul Lille și alta prin cartierul Saint Sauveur. 

***

Așa că din față oficiul am mai dat o tură scurtă prin piață de Crăciun, așezat chiar în față, după care ne-am afundat în Vechiul Lille, urmând promenada din broșură.



Palatul Rihour, sediul oficiului de turism, unul dintre ralele vestigii ale arhitecturii gotice-flamboiante din oraş, este un vechi palat din secolul XV ce reaminteşte de ducii de Bourgogne. 



Târgul de Crăciun din Lille, așezat în Piața Rinhour, în fața Oficiului de Turism, deschis și după Crăciun, dar fără nici un farmec pe vreme primăvăratică.

Rue du Palais Rihour, strada ce duce spre Grande Place, mărginită de clădiri de patrimoniu, construite toate aproape după același model, la sfârșitul secolului XVII.






Grande Place, numită oficial Place du Geéneral de Gaulle, rămâne, datorită localurilor abundente, locul preferat de întâlnire al localnicilor și cel de promenadă al turiștilor. Iarna aici este instalată roata și alte câtva distracții pentru copii și nu numai. 






La Vieille Bourse, Vechea Bursă, construită în stil baroc (1652-1653), clădire remarcantă atât prin culoare, cât și prin bogăția ornamentelor, ce poate fi considerată pe bună dreptate simbolul suprem al orașului. Cu o structură aparent unitară, Vechea Bursă este formată din 24 de caldiri mai mici legate printr-o galerie ce dă într-o curte interioară, unde se strâng anticari, iar vara dansatori de tango. 








Place du Théatre, ce oferă o arhitectură extraordinară: Opera în stil neo-clasic și Camera de Comerț, cu turnul său ce măsoară 76 m înălțime, în stil neo-flamand.  Ah, da și să nu uit omida instalată pentru Crăciun :)) 

Prin Vechiul Lille: rue Esquermoise

Prin Vechiul Lille: rue Basse

 Prin Vechiul Lille: rue Gand

 Prin Vechiul Lille: rue Gand

 Prin Vechiul Lille: Place du Lion d'Or

 Prin Vechiul Lille: Rue des Chats Bossus

  Prin Vechiul Lille: rue Monnaie

   Prin Vechiul Lille: rue Monnaie

  Prin Vechiul Lille: rue Monnaie (Musée de l'Hospice de la Comtesse)


Prin Vechiul Lille: rue Péterinck







Prin Vechiul Lille: Place aux Oignons, locul meu preferat din Lille

Prin Vechiul Lille: Rue du Cirque 

***

O altă plimbare la fel de interesantă a fost cea prin cartierul  Saint-Sauveur, dincolo de Grande Place.
  

Cartierul  Saint-Sauveur: rue du Sec Arembault

 Cartierul  Saint-Sauveur: rue du Sec Arembault

 Cartierul  Saint-Sauveur: rue du Sec Arembault

 Cartierul  Saint-Sauveur: Biserica Saint Maurice, in stil flamand.

 Cartierul  Saint-Sauveur: rue de Paris, vechea ruta pe care o foloseau comercianții pentru a merge spre sud.


 Cartierul  Saint-Sauveur: rue de Paris

 Cartierul  Saint-Sauveur: rue de Paris

 Cartierul  Saint-Sauveur: Porte de Paris

Hôtel de ville, primăria orașului Lille, clădire cu o arhitectură de inspirație flamandă. Turnul beffroi are o înălțime de 104m. 

N-am ținut traseele cap coadă de la început la sfârșit, dar pe parcursul zilei am acoperit toată zona recomandată, tot ducându-ne și întorcăndu-ne prin labirintul de străduțe al orașului, iar din când în când ne-am mai odihnit picioarele la câte o terasă, în compania unui ceai sau a unei beri regionale. Nu mai știu ce am mâncat la prânz, dar a doua seara ne-a prins la un alt restaurant tradițional, situat pe rue Gand, aceeași stradă ticsită de localuri, unde fusesem cu amicii în seara anterioară. De data aceasta am ales un alt preparat, pe care îl aveam în minte, poate o să râdeți, dar când mi-am făcut temele pentru Lille, pe lângă o lista cu obiective de vizitat am făcut și o listă cu specialități culinare de încercat. Nu le-am gustat chiar pe toate, firește, nici nu pot spune măcar că gastronomia din nord este chiar pe gustul meu, dar nici să mă duc acolo și să nu încerc nu m-ar fi lăsat inima. După cină seara am încheiat-o rapid, un pic obosiți de lunga plimbare de peste zi, mai ales că a doua zi urma să ne trezim dimineața devreme pentru a ne urca în trenul spre Bruges. 

***

Câteva "obiective" culinare: (1) berea în primul rând, la o berărie artizanală, Estaminet Au Vieux de la Vieille, aleasă pentru amplasament în Place aux Oignons, de unde parcă nu-mi mai venea să plec; (2) Welsh, un preparat culinar tradițional bucătăriei regiunii Nord-Pas-de-Calais, pe bază de brânză Cheddar topită (pentru Monsieur) și (3) filet de maigre cu legume (pentru mine) - restaurant Comptoir 44 (rue Gand, preparate de calitate, savuroase, dar cam puține alegeri și un pic cam scumpe).


Carbonade Flamande, piesa de rezistență a gastronomiei locale, un preparat specific bucătăriei nordului Franței și Belgiei, compus din bucățele de vițel gătite într-un sos de bere, acompaniat de cartofi prăjiți și salată proaspătă. Restaurantul unde am mâncat se numește La Connivence și este situat în centrul orașului, pe rue Gand (decorul și atmosfera plăcute, preparate savuroase și de bună calitate, personal amabil, local foarte căutat se pare, în prima seara am ajuns târziu și nu mai erau locuri, a doua seară am ajuns mai devreme, altfel este nevoie de rezervare prealabilă).


Câteva moace de-ale noastre :)

Grande Place noaptea

***

Și cam așa a arătat periplul nostru prin Lille... 

Unul loc rămas pentru o dată viitoare la Lille este Muzeul de Arte Frumoase din Place de la République, considerat se pare unul dintre cele mai bogate muzee de artă din Franța, muzeu ce adăpostește o mulțime de opere celebre (Donatello, Rubens-pictorul meu preferat, Goya, Delacroix, Rodin, Picasso, etc). Al doilea loc, de care am aflat din păcate prea târziu pentru a-mi face timp să ajung, este casa memorială a generalului Charles de Gaulle, născut la Lille pe 22 noiembrie 1890, casă clasată astăzi momunemt istoric.

În concluzie, mi-a plăcut Lille. Nu pot spune că este chiar orașul meu preferat dintre cele pe care le-am vizitat până acum în Franța, dar nici că ar fi la coada listei. Deși mai puțin turistic, este totuși un oraș interesant, cu o arhitectură inedită, colorat, primitor și destul de ofertant celor dispuși să-l descopere, sau amatorilor de locuri autentice. Deși destul de agitat și aglomerat în perioada sărbătorilor, nu este un oraș care să îți dea impresia de bâlci, dimpotrivă Lille este genul de oraș lipsit de îngâmfare, viu și plăcut animat. Nu este o destinație pentru toată lumea, dar dacă ajungeți în zonă și știți că vă place să o luați din când în când și pe cărări mai puțin bătute, atunci vi-l recomand. 

*** 
Un pic de istorie pentru cei interesați.
 
Orașul Lille, capitala Flandrei, este evocat pentru prima dată, în 1066. În acea epocă exista deja un castrum, sediu al conților de Flandra, compus dintr-un palat și o colegială. Orașul se dezvoltă progresiv, mariajul dintre Marguerite de Flandre și Philippe le Hardi din anul 1363 marcând o nouă etapă în istoria sa. Marguerite aduce ca zestre Flandra Burgundiei, astfel că Lille împreună cu Bruxelles și Dijon devine una dintre capitalele comitatului.  
 
Mai târziu, în secolul XV, tot printr-un mariaj, între Marie de Bourgogne și Maximilien de Austria, Lille trece în regatul Spaniei, ceea ce deschide o epca de aur. Mai multe mânăstiri sunt construite, iar orașul cunoaște o dezvoltare importantă.  
 
În 1667 însă, Louis al XIV-lea ocupă Lille, pentru oraș începând o nouă fază, ceaa franceză, moment marcant și pentru arhitectura orașului, când stilul tradițional flamand se amestecă cu tendințele franțuzești din acea epocă.
 
Din păcate mai multe clădiri sunt distruse în timpul Revoluției Franceze, însă orașul rezistă cu eroism, urmând alte faze de trasformare și mărire după 1858.   
 
În zilele noastre, cu aproape 220 000 de locuitori, Lille este al zecelea oraș din Franța și a patra metropolă a țării. Cu 36% din populație sub 25 de ani, Lille este un oraș viu, tânăr și dinamic.  
 
În 2004 Lille a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii și obține denumirea de Ville d'Art et D'Histoire, afirmându-se ca destinație turistică și culturală.

Albumul complet cu poze: AICI

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

20 comentarii:

  1. Frumos!Sti ca te citesc cu mare placere.Ai un sot dragut si prezentabil,dar tu ne arati in marime naturala mai mult pe Cutu.Baba Aglaie vrea sa va cunoasca mai bine.Iti dorec ca in acest an sa faceti mai multe calatorii si sa aveti vacantele care le vreti. Numai bine, micuta mea frantuzoaica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase. M-ati facut chiar sa zambesc :).
      Pozele, inclusiv cele cu noi, le gasiti in albumul de aici: https://photos.google.com/album/AF1QipNStSBoaTGFhG2rL1Nd-gvIGgAfFTHgjYVEIkWm?hl=fr

      Ștergere
  2. Chiar daca am avut numeroase ocazii sa vizitam Lille in perioada cand am locuit in nordul Frantei, nu ne-a atras niciodata. Ne-a dat impresia de oras industrial, cu case din caramida rosie construite special pentru muncitori. Centrul orasului vad ca are o arhitectura diferita si colorata. Am o amica bulgaroaica care locuieste in Lille si tot zic ca-i fac o vizita, mai ales ca acum avem copii de aproape aceeasi varsta :) Mereu insa ne atrag alte destinatii frantuzesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam toate orasele frantuzesti par industriale de la margine. Cand am drum uneori si privesc Parisul de la margine mi se pare atat de urat si de industrial incat daca n-as sti ce se ascunde in centrul lui parca n-as calca niciodata acolo :))
      Acum stii cum este, fiecare cu prioritatile lui, e drept ca Lille nu este cel mai turistic oras din Franta si nici o destinatie pentru oricine.

      Insa mie imi plac uneori si locurile astea mai putin cunoscute. Fiecare are ceva de arata si toate imi dau senzatia de descoperire personala, de nou, de autentic. Si, culmea, ma dezamagesc mai putin fata de majoritatea locurilor mega-cunoscute, care, desi ma atrag la inceput, sfarsesc de cele mai multe ori prin a ma obosi si a ma enerva cumplit :D. Dar asta este strict parerea mea :p

      Ștergere
  3. Cladirile vechi cu arhitectura deosebita imi plac de fiecare data cand le vad, la faţa locului sau in poze. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi place la nebunie sa admir arhitectura cladirilor pe unde merg si chiar in pozele altora :)

      Ștergere
  4. Franţa este mereu surprinzătoare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... si foarte diferita de la o regiune la alta :)

      Ștergere
  5. Foarte faine relatările tale de la fața locului. Sunt calde și plăcute, nu științifice și reci! Îmi face mare plăcere să trec pe blogul tău. Să aveți un an bun cu sănătate și bucurii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Maria! Ma bucur ca ti-au placut. Te mai astept pe aici in cazul asta, in vizita la "casuta" mea virtuala ;)

      Ștergere
  6. E tare adorabil oraselul! Imi plac mult culorile, cladirile, stradutele, pare tare vesel :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este intr-adevar destul de colorat. Chiar mai colorat decat m-am asteptat si eu sa fie.

      Ștergere
  7. ai mare dreptate, chiar cu ochii pe sus! si ce imagini ne arati, parca am vedea chiar noi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Citesc, privesc cu drag toate pozele si din pacate regret ca nu am fructificat ocazia avuta acum 3 ani de zile - de a vizita acest frumos oras, la acea vreme am considerat ca si tine la inceput ca nu am ce face acolo sau vizita, ma gandeam doar la mari capitale europe, multumesc mult pentru aceasta relatare completa, sper sa ajung si aici.Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai dreptate, adesea ne gandim la mari capitale sau la locuri mai turistice, manati cel mai probabil si de relatarile prietenilor, de ceea ce citim sau vedem la tv. Insa uneori si locurile mai putin cunoscute au farmecul lor. Trebuie doar sa vrem sa-l descoperim. Sigur or sa mai fie si alte ocazii sa ajungi la Lille, Cami ;)!

      Ștergere
  9. Foarte frumos Lille-ul, cel putin partea prezentata de tine in imagini. Apropos, incredibile fotografii, ca de obicei. :) Mie, orasele frantuzesti, inclusiv cel de fata, imi par extrem de elegante, aristocratice. Mi-ar placea foarte mult sa ajung la Lille. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Centrul este intr-adevar frumos si elegant. Si este si foarte viu, animat, plin de tineri, chiar daca nu este un oras vizitat. Spre margine este mai putin turistic si destul de industrial, cam ca toate orasele, dar apoi nu mergem sa ne plimbam pe acolo.

      Ștergere
  10. Ce frumos arata Lille-ul in pozele tale, cand am fost eu , in 2008 , parca nu arata asa colorat , mie nu prea mi-a placut , nici fiica mea nu s-a acomodat cu el ,suferea ca nu are spatii verzi , eu cred ca era socul primului job dupa studii , s-a mutat in Rouen dupa doi ani , am fost si acolo, pot sa spun ca Rouen-ul m-a cucerit din prima :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cum se zice, fiecare cu gusturile lui. Mie mi-a placut Lille, intr-adevar. Ba mai mult decat atat, cred ca m-am simtit mai bine in acest oras decat in Bruges, cel mult-laudat, pe care l-am vizitat in a doua parte a escapadei de iarna trecuta.
      Uite ca la Rouen n-am fost pana in prezent, dar intentionez sa merg. Mi-as dori sa vizitez de fapt toata Normandia pe-ndelete.

      Ștergere