Din Jurnalul lui Azorel

A trecut ceva vreme de când nu am mai povestit nimic despre Azorel pe blog... Dar el este în continuare un membru al familiei cu drepturi depline și continuă să ne facă zilele la fel de frumoase, chiar dacă mai face câte o năzbâtie din când în când. Nici nu-mi vine să cred că anul acesta va împlini 5 ani, parcă ieri l-am văzut în vitrina magazinului de animale, dar uite că timpul trece repede, acum parcă nici nu mi-aș mai imagina viața fără el. 



Câteva concluzii trase în ultimii ani: 
  
-n-am știut până să-l am pe Azorel cât de sinceră și profundă poate fi legătura dintre un câine și stăpânul lui, nici de câtă dragoste și afecțiune este capabil astfel de mic patruped. Este inimaginabil cât de atașat este de noi, cât se bucură când unul dintre noi ajunge acasă (uneori cred că o să facă stop cardiac când intrăm pe ușă!), cum transmite ce are de "spus" și cum ajungi să te înțelegi cu el doar din priviri;

-Azorel este un răsfățat și s-a prins de lucrul acesta, e încăpățânat și cu un temperament puternic. Uneori credem că dacă ar fi fost ceva mai mare ne-ar fi dat afară din casă după bunul plac;

-nu cred să existe vreun impediment în călătoriile alături de câinele tău, nici în activitățile care se pot face cu el, ci există doar stăpâni care nu sunt dispuși să-și adapteze călătoriile și activitățile pentru companion;
  
-nu cred în dresarea câinilor, nici în învățarea de comenzi stupide, gen învârtit în două labe pentru amuzamentul celor din jur în schimbul unei recompense (sincer i-aș pune pe stăpâni să facă același lucru!), sau mai rău, în exploatarea laturii lor agresive (să fie rău, dom'le, să latre să muște, că de aia-i câine!). Cred cel mult în educarea animalului de companie într-un mod civilizat, cu respect pentru el și pentru cei din jur;

-orice câine, oricât de mic ar fi, implică o mulțime de responsabilități, trebuie gândit bine înainte de a adopta unul. Trebuie puse în balanță timpul liber de care dispunem, spațiu locativ, banii, pentru că un câine costă (veterinar, îngrijire, toaletare, vaccinuri, alimentație, etc), dragostea, atenția, afecțiunea, răbdarea pe care le avem de oferit pentru el, etc;
  
-într-o zi o să ne luăm și un al doilea câine. Nu știu când exact, dar știu că va fi tot un terrier-ador această rasă- poate unul ceva mai mare, un Airedale Terrier, acum că stăm la curte :). Mi-ar plăcea foarte mult și o pisicuță, dar cred că Azorel o s-o mănânce de ciudă :)). 
  
 Până atunci, câteva poze din jurnalul lui Azorel pe 2015. 


Birrrr, prea frig sa ma dau jos din rucsac

Relaxare la soare

 La 3000m in Alpi, frig dom'le, frig, nu gluma!

 La zapada 

La joaca

Buna, buna, mie imi place iarba!


In canoe pe Loara

 Pe unde mai au de gand sa ma duca astia?!- noapte la cort in Corsica

Greu la deal, mai nene! :)

 In sfarsit pauza-Lac de Mello

 Asa mai merge, plaja la umbra :))

Vantu' asta mai are un pic si ma ia pe sus... 

Caldura mare, da' briza asta e numai buna

M-a innebunit cu selfie-urile!

 Inamicul numarul 1, l-as roade de viu ...


 Somu' pe vapor :)

Invatam sa stam frumos la selfie :)

 La plimbare prin Bruges, ce ma enerveaza haina asta, pfff!!!

Somnu' in tren

Cica sa-mi fac prieteni...

...mama lui de dulau!

-The End-

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

5 comentarii:

  1. Buna seara, faceti referire la legatura puternica dintre Azorel si dumneavoastra, eu cred ca doar cei care au un "Azorel" pot intelege aceasta "traire".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranta cine n-are un animal de companie nu intelege...

      Ștergere
  2. Oricat de "stupid" ar suna pentru unii, eu chiar imi iubesc catelusa si o tratez ca pe un copil. Iar de multe ori, are si comportament de copil rasfatat, gelos, etc. :)) Si da, ai dreptate, nu oricine e facut sa creasca un caine, sa ii ofere toata rabdarea de care are nevoie, ingrijire, atentie, iubire si toate cele. Iti urez asadar sa te bucuri muuulti ani de iubirea si compania lui Azorel si il pupacesc cu drag! :* :* :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu cei care considera stupid sa-ti tratezi cainele ca pe un membru al familiei n-am ce discuta :))
      Multumesc, Alexandra! La fel iti doresc alaturi de catelusa ta! Va pupacim ;)

      Ștergere
  3. un catel pe cinste Azorel, zau!!!

    RăspundețiȘtergere