Sarmalele, ciorba și francezii

Se spun multe despre caracterul, stilul și modul de a fi al francezilor. S-au scris cărți, în general despre rele, mai puțin despre bune. Li s-a dus vestea că sunt naționaliști, rasiști, aroganți și neprimitori. Că la ei greva este sport național, că sunt lași și că se plâng mai mereu, că nu vorbesc engleză și nici nu-s prea ospitalieri cu turiștii. Dar oare câte dintre ele sunt adevărate și câte doar un mit? Avem multe stereotipuri în minte, alimentate adesea de ce am auzit pe la alții și mai puțin de propriile noastre observații. Recunosc, nu m-am gândit deloc la cum sunt francezii înainte să vin aici, iar mutarea mea s-ar fi întâmplat cel mai probabil oricum, indiferent de cum ar fi fost această nație. De fapt, nici acum, după 4 ani și jumătate trăiți în Franța, nu știu cum sunt francezii în general, că nu i-am cunoscut pe toți, dar pot spune cum sunt "francezii noștiri", grupul nostru de prieteni și cunoștințe, sau câțiva dintre oamenii cu care am avut plăcerea sau uneori neplăcerea să interacționez. 



Se mai spune că francezii au o părere proastă despre români și România. Adevărat și nu prea. Din experiența mea, nimeni nu a strâmbat din nas când am spus de unde vin, cel puțin nu în față. Poate că am mirosit uneori o urmă de desconsiderare, dar am trecut-o cu vederea, până la urmă ce gândește fiecare în mintea lui nu este problema mea, atât timp cât acționează politicos și civilizat. E drept că imaginea nu tocmai frumoasă a României este alimentată de media infectă, la fel cum, să recunoaștem, există o pătură destul de groasă de "consăteni" plecați prin lume care nu ne fac tocmai cinste. Să știi să distingi binele de rău și adevărul de manipulare ține desigur de fiecare individ și adesea de nivelul acestuia de educație și cultură. Să bagi în aceeași oală un popor întreg nu-i tocmai relevant, iar cine face asta denotă un nivel limitat, un gen de oameni cu care evit de altfel să mă întovărășesc, cu toate că uneori mă lovesc de ei fără să aleg asta.

Mă întreb câteodată dacă discreditarea asta a noastra, a românilor, este reală sau imaginară, dacă chiar celor din jur le pasă cu adevărat sau totul e mai mult în mintea noastră. În ciuda imaginii pe care o are România în lume, sau mai degrabă pe care credem noi că o are, am observat că majoritatea francezilor cu care am interacționat au fost politicoși, ba mai mult, au manifestat interes pentru cultura, tradițiile și stilul nostru de viață. M-am lovit firește și de oameni mai încuiați, care cel mai probabil presupun că-n România trăim în peșteri, dar nu de un eșantion atât de consistent încât să facă diferența. Însă să lăsăm mai bine toate acestea pentru o altă discuție și să trecem la partea interesanta. Din experiență, "francezii noștri" s-au dovedit adesea chiar curioși să afle mai multe despre țara și obiceiurile noastre și mai ales despre gastronomie, ce mâncați tradițional în România? fiind de departe cea mai frecventă întrebare.  


Și stiti ce? Nici nu m-a mirat. Se știe doar că francezii au un adevărat cult pentru mânacare și vinuri, micul dejun, dejunul, cina fiind sacre pentru ei. Ieși în oraș la ora prânzului și vei vedea toate restaurantele pline, sigur vei crede ca pământul s-a oprit în loc. Nu există instituție are să ia pauză de masă, ba mai mult, chiar și cele care lucrează cu publicul sunt închise între 12 și 14, nici vorba să mergi la bancă, la doctor, sau la farmacie în acest interval. Porțiile sunt mici, dar compensează prin design, probabil de aceea, deși devotați bucatelor, francezii nu își fac prea mari probleme de siluetă. Nu există să mânci pe fugă  în Franța, este imperativ să te bucuri de preparate și să le savurezi într-un cadru convivial, alături de o companie agreabilă. Nu se discută probleme neplăcute la masă, nici nu se văicărește de bani sau alte neajunsuri. Vinul este nelipsit și întotdeauna în ton cu felul de mâncare, al treilea fel este brânza, lăsând mereu loc pentru desert și cafeaua mică și tare de  la final. 


Așa că una dintre marile mele plăceri a fost să-i invit pe prietenii noștri francezi la masă, unde să-i servesc cu bucate românești, acesta fiind probabil unul dintre puținele capitole care îmi dezlănțuie un soi de patriotism. Mereu mi-a plăcut să privesc imigrarea ca pe un interesant schimb cultural, iar acest schimb nu s-a referit nicio clipă doar la franțuzirea noastra, ci și la a face cunoscute francezilor câte puțin din obiceiurile noastre, gastronomia fiind primul și cel mai ușor pas. Nu-s o bucătăreasă desăvârșită, nici nu aș putea spune că a găti este o adevărată pasiune pentru mine, dar ceea ce fac fac cu drag, studiez bine înainte și folosesc ingrediente de cea mai bună calitate, așa că bucatele mele, alea care sunt, nu-s tocmai rele.

Cel mai des le-am servit amicilor francezi sarmale. Dacă le-au plăcut? S-au lins pe degete, le-au macat cu poftă, au mai cerut, ba chiar le-au lăudat mai departe. Acum ca să mă dau mare un pic, le fac și bune, cu plăcere și fără să mă zgârcesc la ingrediente, ba mai mult decât atât, anul acesta am avut și varză murată din grădina și putina proprie. Folosesc un vas de pământ tradițional românesc și le coc numai în cuptor, la foc mic, timp îndelungat, astfel că - trebuie să vă zic! - ies geniale, se topesc în gură, vorba cuiva. Am invitat mai multe rânduri de francezi la sarmale, în mai multe reprize de-alungul timpului și întotdeauna au plecat impresionați. Am încercat și cu cele în foi de viță, n-au avut așa mare succes, poate pentru că am cumpărat frunzele, iar conservele n-au fost chair ideale. 


Pe locul doi în topul bucatelor românești sunt ciorbele, un alt preparat care îmi place la nebunie și pe care mi-e mai mare dragul să-l fac. Și asta nu doar când avem musafiri. Nu știu despre voi, dar eu sigur la două săptămâni mai fac o ciorbiță, fie ea cu carne sau fără, în diverse combinații de legume și întotdeauna acrită cu borș. Majoritatea amicilor au gustat o ciorba românească și s-au declarat impresionați. Nu cred să fi zis-o doar din politețe!

În schimb la capitolul deserturi nu excelez, asta probabil și pentru că nici eu însămi nu-s o mare fană. Am încercat odată niște papanași de am stricat ingredientele de pomană, oameni buni, dacă știți o rețetă bună, nu ezitați să mi-o faceți cunoscută. Ne iese cozonacul totuși, chiar dacă nu-l facem prea des și zic "ne" pentru că la noi cozonacul este o prăjitură de familie, munca împărțindu-se la doi: eu cu compozitia, al meu soț cu frământatul. Francezii noștrii au consumat la brioche roumaine la micul dejun, acum câțiva ani când am dus una pentru masa de revelion. Dar până la urmă nici nu contează când a fost mâncat cozonacul, contează că le-a plăcut și au apreciat munca depusă la prepararea lui. Să fim sinceri, nu este chiar una ușoară...  


Și că veni vorba de revelion, anul acesta, cu alți prieteni și într-o altă formulă franco-română, am dus din nou ceva tradițional: salată de boeuf și piftie. O să ziceți că ar trebui să cunoască salata de boeuf, doar este un preparat franțuzesc. Nimic mai greșit, francezii habar nu au ce este aia, cel mai probabil celebra salată este un preparat la fel de străin pentru ei precum sună pentru noi. Dar până la urmă nici nu contează originea, salata le-a plăcut foarte tare, n-aș putea spune același lucru despre piftie. Acum ce să zic, mie îmi place piftia la nebunie, însă e drept că este un preparat mai special, nu toti o adoră. Nici "francezii noștri" n-au adorat-o, unii au gustat din amabilitate, alții au refuzat politicos. Nici micii nu au fost așa apreciați, les boulettes de viande, cum le zic ei, dar dau vina pe faptul că nici nu se găsesc la magazinele românești produse de prea bună calitate, lucrăm în prezent la confecționarea unei rețete ceva mai naturale "de casă". 


Și mezelurile și brânzeturile tradiționale au făcut impresie bună. O singură dată am servit, când am cumpărat câteva sortimente ceva mai bunicele și de calitate de la un magazin din Paris. Telemeaua li s-a părut oleacă mai ciudată, în schimb cașcavalul afumat l-au găsit delicios. Din păcate nu am de unde cumpăra mai des, nici magazinele de aici nu aduc chiar cele mai calitative produse... 

Și în final piesa de rezistentă: vinurile

Lăsând patriotismul la o parte, trebuie să recunoaștem că vinurile românești nu se pot compara nici la calitate, nici la tradiție, cu cele ale unor țări cu renume în domeniul vinicol, printre care desigur și Franța, așa că să servești un vin românesc unui cunoscător francez poate deveni o adevărată provocare. O provocare pe care se pare am trecut-o cu brio și sunt sigură că nu a fost o laudă venită doar din curtoazie. Vinurile din zona Prahovei pe care le-am servit la masa respectivă au fost peste așteptări, chiar extraordinar de bune, ceea ce m-a bucurat teribil. Tocmai de aceea mama mi-a făcut o colecție frumușică de vinuri românești de la mai multe podgorii ce așteaptă doar să ajungă pe pământ francez. 
  
Chiar așa, săptămâna viitoare avem niște prieteni invitați la cină. Sarmalele sunt la ordinea zilei, mă tot gândesc la ce desert mai tradițional aș putea să fac... 

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

39 comentarii:

  1. Esti o mare gospodina!Frumos din partea ta , ca prepari mancaruri romanesti la mese festive.Parca mi-ai facut pofta de niste sarmale,ceea ce eu prepar destul de rar.La prajituri sunt la fel de buna ca tine. Te imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :). Eh, nu stiu daca sunt, stiu doar ca noua ne place foarte tare bucataria romaneasca. Si nu numai cand avem musafiri, ci si asa, doar pentru noi. Va imbratisez! O noapte linistita!

      Ștergere
  2. Mamaliga le-ai servit? Sau mai bine un drob de miel ca tot e Pastele catolic peste o luna :) Noi mancam masa de pranz la servici,de multe ori avand ciorba, supa, bors, o zeama... si tare curiosi mai erau cum e facuta. Ei au mai degraba supe-creme.
    Si da, despre francezi se pot spun multe si ma abtin sa comentez din punctul asta de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu le-am servit mamaliga :)). E si asta o idee. Cu branza si cu smantana :))
      Mda, se pot spune multe. E drept ca sunt anumite trasaturi care le sunt specifice, insa altele tin de individ. Am intalnit, ca si voi presupun, si oameni super de treaba, dar si scursuri :D.

      Ștergere
  3. noroc c am mancat :-p
    radem, glumim, dar nu i bine sa generalizam, sunt oameni si oameni peste tot.
    eu am mancat o salata boeuf la ei, nu i zic asa, ii zic altfel, am uitat, dar seamana bine cu a noastra.
    eu, la francezi, am avut succes cu salata de vinete :) (fac si ei, dar altfel, cu usturoi, fara maioneza).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu le-am facut niciodata salata de vinete, habar nu am de ce, nu s-a nimerit, ca noi mancam des, mie cel putin imi place la nebunie. Mai ales daca are o tona jumate de ceapa :)). Inca o idee :p

      Ștergere
  4. http://www.jamilacuisine.ro/papanasi-cu-branza-de-vaci/ sau http://pofta-buna.com/papanasi-un-dulce-de-bucatarie-tare-bun/

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.caietulcuretete.com/2015/10/invartita-moldoveneasca-cu-nuca.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai greu cu branza de vaci aici :). Eu am inlocuit-o cu ricotta, am inteles ca ar merge desi nu sunt absolut sigura de asta.
      Multumesc pentru idei, o sa le incerc. La o simpla cautare pe google si eu am gasit multe retete, ba chiar am incercat cateva dintre ele. Din pacate nu toate mi-au iesit.

      Ștergere
    2. Buna, Poti inlocui brinza de vaci cu brinza quark.

      Ștergere
  6. O tocanita cu mamaliguta, neaparat. Si o supa de pui cu galuste de gris sau cu taitei. Iar ca desert, clatite cu branza si smanatana la cuptor :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La supa cu galuste m-am gandit si eu de curand. Dar mi-ai dat o idee buna cu tocanita si mamaliguta. Multam ;)

      Ștergere
  7. Felicitari pentru invitatie, pentru ca te-ai gandit la acest mod de "prezentare", nu cred ca sunt prea putin ospitalieri, peste tot putem intalni anumite caractere mai putin ok, pana la urma conteaza parerea lor la final si per ansamblu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa s-ar spune ca ar fi neospitalieri cu turistii, dar de sigur ca peste tot sunt oameni si oameni. Pana la urma este o caracteristica ce tine de individ si de felul lui de a fi.

      Ștergere
  8. Incearca reteta de mici a Laurei Laurentiu si o sa vezi ca o sa iti iasa perfect! Sotul meu a facut el singur singurel :)) compozitia si i-au iesit de minune..pe gratar cu mustarel langa..iamii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact reteta Laurei Laurentiu am incercat-o cand am zis ca lucram la o reteta de casa. De fapt blogul ei in general este o sursa de inspiratie culinara pentru mine :).
      Vreau doar ca in timp sa-mi prepar singura un amestec de ierburi aromatice pentru mici, din gradina proprie, si daca se poate sa fac cumva sa scot bicarbonatul din reteta, mai ales ca aici nu prea se gaseste.

      Ștergere
  9. Buna ziua, o gramada de bunatati, noi trebuie sa fim mandri ca avem atatea mancaruri cu care sa ne madrim, acum insa dupa citire articolului dumneavoastra imi este gandul la un cozonac de casa si un pahar de vin rosu de "buturuga" :) Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, desi nu sunt nici pe departe foarte patrioata de obicei, cand vine vorba de gastronomie recunosc: chiar avem cu ce sa ne mandrim. Si ar trebui s-o promovam mai mult in lume.

      Ștergere
  10. Chiar sunt curioasa cum ar reactiona francezii daca ar servi mamaliga cu branza si smantana. Si ciorba de burta eventual. :)) Chiar mi-ar placea sa asist la o asemenea scena.
    Multa inspiratie si spor la treaba iti doresc. :) Distractie placuta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mamaliga cu branza si smantana nu cred ca ar fi o problema, ar manca sigur si cred ca le-ar placea chiar. Ciorba de burta...hmm, ar manca-o si pe asta... daca le-as spune ce este si ce contine dupa ce au terminat :))))
      Bucataria frantuzeasca este fitoasa mai mult cu numele. Altfel, majoritatea preparatelor sunt destul de ... simple si rustice.
      Multumesc, Nice! :) Weekend placut iti doresc!

      Ștergere
  11. Buna ziua, noi stim sa fim ospitalieri si sa ne facem placuti in numeroase moduri, daca reusim sa transpunem in alte continente, regiuni, bucataria traditionala si spiritul nostru cu siguranta ne vom mandri in fiecare moment.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca da, pacat doar ca multe persoane nu fac asta, nu se simt mandre de gastronomia traditionala.

      Ștergere
  12. Buna , Larisa !
    Am incercat sa scriu de pe telefon dar n-am reusit, nici macar sa citesc comentariile nu pot. Dar, hai sa revenim la "francezii nostri" mancatori de bucate romanesti :)
    Tot cu sarmale i-am "regalat" si eu, s-au lins pe degete :) Urmatoarele pe lista preferintelor au fost : ciorbita de vita, salata de vinete, drob, placinte in foita ( din zona mea), iar la deserturi prajitura cu miere de albine si cornulete "ireal de fragede" cu dulceata de prune . N-avem noi Arta ca a lor in farfurie, dar avem GUST din belsug si asta-i mare bunatate, mare ! :)
    La cat mai multe mese imbelsugate si fericte impreuna ( fie natiile care-or fi ):)
    Pupici si o zi buna !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Liana,

      Ca sa vezi mai bine comentariile te pe telefon trebuie sa intorci telefonul pe orizontala :). Este o mica problema ce tine de dispaly, cu cat este mai mic cuvintele se vad inghesuite in coloana, insa daca il intorci si ai astfel un ecram mai mare este ok. Cel putin pana rezolv problema :)

      Bine zis, noi n-avem arta lor dar avem gust. Multumesc pentru experientele impartasite. O sa incerc si eu salata de vinete cu ei. Noi acasa consumam destul de des, ne place la nebunie, dar francezilor nu cred sa le fi servit vreodata.

      O zi buna si tie si o primavara plina de bucurii iti doresc!

      Ștergere
  13. Eu nu fac sarmale, ca nu am unde sa murez varza intreaga. Fac, insa, varza à la Cluj si e intotdeauna apreciata. Piftie nu fac, ca nu-mi place. Un francez insurat cu o poloneza mi-a spus ca piftii sau ceva asemanator exista si in Polonia. Mamaliga a fost apreciata politicos, sans plus. Mici fac doar cind imi aduce mama din Romania si atunci invit. Si chiar si asa, tot n-au gustul de acolo. Salata de vinete nu prea fac, ca nimeni din familie nu maninca (in afara de mine care as devora 5 castroane). Ciorbe acrite cu zeama de lamiie si leustean, OK. Bors n-am si nici n-as sti sa-l utilizez. Salata de bœuf, da. Francezii cunosc variante - macédoine (doar legume cu maioneza fara carne).
    Chiar ieri vorbeam cu o prietena de ciorba de burta - a zis ca a gasit la un magazin românesc. I-am zis ca ne sara de la invitatii, eu detest ciorba de burta.
    Mara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu pana anul acesta cumparam varza murata. Nu am magazin romanesc in oras, dar am gasit la un magazin cu produse balcanice, venita de undeva din Serbia cred. Oricum era foarte buna, foitele impaturite individual, bine conservate in borcan mare. Acum ca locuim la curte, e o adevarata placere sa consumam varza noastra, mult mai naturala :)
      Cat despre bors, lucrez acum la o retata de casa. Dar de multe ori am cumparat din cel deshidratat, la pliculet. Stiu, nu este chiar cel mai sanatos aliment, dar are si cateva avantaje: se conserva timp indelungat (mie imi aduce mama din tara, sau cumpar de la magazinele romanesti de aici) si are gust bun, original. Apoi nu il consum chiar in fiecare zi.
      Nici mie nu-mi place ciorba de burta, desi al meu sot este amator. Francezilor le-as servi, dar le-as spune ce este dupa masa. Sau niciodata :))

      Ștergere
  14. Deci am scris comentariul asta de 3 ori și n-am reușit să-l public :)) Cred că internetul meu îmi face figuri.
    Mi-ai făcut o poftă de sarmale teribilă! Eu n-am făcut niciodată sarmale, iar acasă la mama nu se fac decât de sărbători. Ce-mi place că îți faci tu varza murată! :D
    La dereturi românești nu prea mă pricep, dar mă gândesc că ai putea face ceva gen pască, cu aluat de cozonac și în loc de brânză de vaci poți folosi ricotta sau cremă de brânză.
    Spor :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici noi nu facem sarmale foarte des, doar de Craciun si cand avem invitati. Pentru noi doi, fara ocazie speciala, mai rar. In plus nu prea ai cum sa faci doar cateva, pentru doua persoane...
      Varza a fost foarte usor de facut si de conservat. Doar cu cultura am avut probleme, au poftit la ea tot felul de insecte asta-vara, asa ca am fost nevoiti sa o tratam, trucurile bio nu prea au mers :(. Poate reusim anul asta.
      Mda, mi-ai dat o idee cu pasca, n-am facut niciodata.

      Ștergere
  15. P.S. Deși în UK sunt atâtea probleme cu românii de tot felul, nici aici n-a strâmbat nimeni din nas că suntem români, cel puțin nu pe față, exact cum zici.
    Probabil este cum mi-a zis o franțuzoaică la Paris în urmă cu câțiva ani, nu arătăm deloc a români pentru că ei asociază foarte mult românii cu țiganii și de îndată ce observă că nu ai fuste multe și alte cele, nu mai au o problemă.

    RăspundețiȘtergere
  16. Sarmale cu foi de varza... Doamne, as manca zilnic! Iar ca deser, oare merge placinta cu branza pentru ei?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ar merge, dar ceva cu branza dulce, gen branza de vaci. Si e cam greu de gasit aici. Poate doar sa o inlocuiesc cu ricotta.

      Ștergere
  17. :) cred că ar merge să faci plăcinte cu dovleac, cu măr sau cu brânză dulce și stafide (foi diferite, desigur).
    Italienii au apreciat foarte mult plăcinta de dovleac cu nucă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca am facut candva placinta cu dovleac (mie imi place la nebunie). N-au apreciat-o prea tare! :)) Au luat o portie mai mult din politete si atat. Pentru ei dovleacul e o leguma pe care o gatesc ca fel de mancare, nu prea o asociaza cu desertul. Am observat ca pentru ei desertul trebuie sa fie ceva cu crema, fructe sau cicolata, altfel... nu e desert :)).

      Ștergere
  18. Buna,
    Aici gasesti varza murata, seminte, telemea(cutii de metal, telemeaua este in saramura), zacusca, cascaval si cateva produse romanesti inclusiv branza de vaci dulce buna pentru cozonaci si placinte :) Al Siclani, Rue de la Rotière, Joué-lès-Tours.

    RăspundețiȘtergere
  19. Saptamana trecuta a venit in tara o prietena a fetei mele din perioada masteratului, o nemtoaica; a mancat zacusca si i-a placut atat de mult, incat a mai cumparat cateva borcane sa le duca acasa. Fata mea i-a spus ca e mancarea studentului sarac :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Nici n-avea de ce sa nu-i placa. Zacusca romaneasca este foarte buna. N-am incercat pna acum (cred) la prietenii francezi, dar este si asta o idee. Nu cred ca ar spune nu.

      Ștergere