Întâia zi de primăvară la Avignon

Pentru a doua zi a ultimei escapade în sud (despre prima v-am povestit AICI) programasem inițial să mergem pe ruta La Ciotat-Route des Crêtes-Cassis. Am mai fost la Cassis, dar nu era bai, orășelul este genul de loc unde poți să revii din nou și din nou fără să te plictisești vreodată, vorba lui Frédéric Mistral, Qui a vu Paris et pas Cassis, n'a rien vu*- la care subscriu de altfel pentru tot sudul Franței. Am renunțat la idee încă dinainte să plecăm de acasă pentru că vremea nu se anunța tocmai potrivită pentru un drum de coastă, să nu mai vorbesc despre mistralul care-și vestea prezența pentru ziua respectivă. Și ce prezență, mai nene! Să nu subestimați niciodată acest vânt dacă aveți drum prin zonă, au cei din sud mare, munte, soare și niște peisaje de-ți taie răsuflarea, dar au din păcate și mistralul. Așa că unde să mergem, unde să mergem? ... Ce-ar fi să vizităm Avignon? că e în drum spre casă și oricum de multă vreme plănuiam să ajungem pe acolo.  

Așa că a doua zi de sud mi-am petrecut-o în universul papilor, dacă este să luăm în seamă și vizita de după-amiza la podgoria Chateauneuf-du-Pape. Aș fi putut să dau o tură și prin unu-două sate provensale, ba chiar mi-a trecut prin minte și varianta asta, însă când vine vorba de vizitat Provence, această sublimă regiune a Franței, sunt două puncte de la care nu vreau să mă abat: NU pe fugă și NU iarna! Așa că i-o veni și rândul ei cândva, pe-ndelete și când înflorește lavanda. 




Fiindcă în noaptea de dinainte am fost cazați la un hotel din imediata vecinătate a orașului și pentru că s-a întâmplat excepția de a ne trezi devreme, la 9 dimineața eram deja parcați și ne beam cafeluța într-o braserie de lângă oficiul de turism, situat pe rue de la République, o arteră importantă și impozantă a orașului. Nici măcar barmanul nu sosise la datorie, ne-au servit niște persoane despre care habar nu am ce funcție aveau prin local. După doza de cofeină necesară functionării am pornit către centru, lungind același bulevard larg și bordat de magazine, cu mistralul în față suflând ca nebunul de aproape că ne dădea jos. De Azorel nu mai vorbesc, noroc că era bine ancorat în lesă. Am ajuns rapid în Place de l’Horloge, piața ce-și datorează numele, încă din secolul XVI, ceasului instalat în turnul mănăstirii Saint Laurent, ce domină de altfel locul, alături de Hôtel de Ville, vechea primărie a orașului, construită în stil gotic. Piața este mărginită de diverse localuri, cu terase stradale, foarte animată la orele prânzului și seara, cam pustie la ora la care am ajuns noi. 

Capitală a creștinătății în Evul Mediu, Avignon a păstrat până astăzi un patrimoniu excepțional, centrul istoric al orașului fiind clasat de UNESCO pe lista patrimoniului mondial. Și pe bună dreptate, orașul posedă un peisaj urban grandios, colina Rocher des Doms domină împrejurimile cu asamblul său arhitectural format din: Palais des Papes (Palatul Papilor), Pont d’Avignon, celebrul pod saint Bénezet peste Rhône, Cathédrale Notre Dame des Doms, Petit Palais și zidul de apărare aproape intact, flancat de patru turnuri impresionante. În plus față de acestea mai sunt micile muzee, străduțele întortochiate ale centrului medieval, ca să nu mai vorbim despre toate frumusețile regiunii Provence aflate la o aruncătură de băț. 

Luptându-ne cu mistralul, din Place de l’Horloge am ajuns rapid în impunătoarea piață a palatului (place du Palais) de unde se poate admira silueta mastodontului. Palais des Papes este un adevărat simbol al strălucirii bisericii creștine din secolul XIV, acesta fiind edificat se pare pe la 1335 sub atenta supraveghere a doi papi, cel mai probabil megalomani: Benoit XII și succesorul său Clément VI. Monumentala rezidență a suveranilor pontifi constituie cel mai mare palat gotic din lume, fiind de altfel unul dintre cele mai vizitate monumente din Franța. Nu am intrat să vizitez interiorul, doar i-am dat roată, am preferat să continui spre podul Saint Bénezet, celebrul Pont d'Avignon, pe care m-am plimbat în ciuda vântului care aproape că mă lua pe sus. 

Podul Saint Bénezet este martorul incontestabil al istoriei orașului. Construit în secolul XII, el a fost dus la vale în mai multe rânduri de apele tumultoase ale Ronului, fiind definitiv abandonat în secolul XVII. Legenda spune că un tânăr cioban, Bénezet, l-a construit după ce a avut un vis în care divinitatea îi cerea asta. Finalizat în 1185, se pare că podul era la vremea respectivă singurul pasaj peste Rhône între Lyon și Mediterană. Astăzi el este incomplet, practic se oprește la mijlocul râului, cuprinzând doar patru arcade și o capela închinată Sfântului Nicolae.  
  
Însă ce mi s-a părut cel mai interesant la Avignon nu a fost nici palatul nici podul, ci zidul medieval de apărare, aproape intact, care înconjoară și astăzi orașul vechi, cu tot cu porțile de intrare. Deși rupt din altă lume, zidul din Avignon este atât de bine integrat în peisajul urban contemporan, de parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume să intri cu mașina printr-o poartă grandioasă de piatră, flancată cu turnuri de apărare. Dacă te uiți mai atent mai că și vezi un arcaș stând de pază în vârf... 

După această incursiune în universul papilor grandomani, am continuat vizita cu o plimbare la pas pe străduțele din vechiul centru medieval, o diferentă uriașă observându-se între cartierul papal și cel al oamenilor obișnuiți. Pavate, cu nume de vechi meserii și de mici inteprinderi ce ocupau în Evul Mediu orașul, străduțele sinuoase ale centrului istoric din Avignon, întrerupte de mici scuaruri pline de șarm, te surprind, invitându-te parcă să te rătăcești printre clădirile drepte, obosite de timp. 
  
Spre prânz mistralul se mai îmblânzise, așa că ne-am așezat la soare la o terasă în Place de l'Horloge preț de un pahar. Pentru că se făcuse deja ora 12 și mirosul de mâncare ne izbea din plin, am rămas și pentru prânz. Nimic deosebit sau tradițional, clasica friptură cu cartofi prăjiți s-a dovedit a fi un deliciu. Fiindcă terminasem cam tot ce aveam de vizitat, lungind același bulevard de la République, ne-am îndreptat spre mașină și cu ea am ieșit din Avignon așa cum am intrat, pe o poartă medievală, spre următoarea destinație, satul și podgoria Chateauneuf-du-Pape


 Hôtel de Ville, vechea primărie a orașului (Place de l’Horloge)


 Place de l’Horloge


 Place de l’Horloge


 Palais des Papes (Palatul Papilor)


 Pont d’Avignon, celebrul pod Saint Bénezet peste Rhône


 La umbra maslinilor


 Pont d’Avignon


 Pont d’Avignon


 Pont d’Avignon


 Pont d’Avignon


 Pont d’Avignon


 pe zidul medieval de apărare


 Pont d’Avignon


 orologiul din Place de l’Horloge

 străduțele din vechiul centru medieval


 străduțele din vechiul centru medieval














străduțele din vechiul centru medieval

Albumul complet pe Google Photos


*cine a vazut Paris si nu Cassis n-a vazut nimic

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

16 comentarii:

  1. Frumos, deşi schimbat faţă de cum arată într-o zi de vară. Probabil dacă mai întârziai o săptămână prindeai copacii înfloriţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil...
      Sper sa revin candva si in sezonul cald. Desi ...cat de lung ar trebui sa fie si sezonul asta cald sa le inghesuim pe toate cate vrem sa vedem in el?! :))

      Ștergere
    2. Corect. Ai dreptate. Dar stai liniştită, dacă e să nu ai noroc, la fel de gri arată şi în toiul verii. Eu l-am văzut într-o zi splendidă de toamnă când mi-a plăcut foarte mult. L-am revăzut acum 2 veri pe ploaie când mi s-a părut foarte trist. Cât de mult îşi pune amprenta vremea într-o călătorie...
      PS: De pe partea mea poate să nu mai existe alt anotimp :))

      Ștergere
    3. Asa este, poti avea ghinion de vreme urata si vara...
      Stii, totusi vremea rece a avut si o parte buna: orasul era aproape gol! De multa vreme nu mai fusesem intr-un loc turistic fara sa ma enervez si sa boscorodesc din cauza aglomeratiei :)))

      Ștergere
  2. Mi-ai adus aminte de escapada noastra in Avignon de acum cativa ani! Noi l-am vizitat intr-o zi senina de toamna si ni s-a parut romantic ;) poate pentru ca ne-am sarbatorit si cei 5 ani de casatorie la vremea respectiva. Insa ceea ce a contribuit cel mai mult la romantismul escapadei noastre a fost locatia cazarii: intr-un turn dintr-un castel medieval pe care proprietarii il inchiriaza tot anul. Are o terasa panoramica spre Mont Ventoux de unde am servit micul dejun preparat de gazda, un jacuzzi, iar decorul interior nu mai vorbesc... Château de Vedène se numeste si pentru noi a ramas locatia preferata din toate. Of, ce amintiri frumoase mi-ai trezit cu Avignon!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur in cazul asta ;).
      Si toamna trebuie sa fie tare fain. Si multam pentru pont, pare interesant Château de Vedène, merita retinut. Chiar o sa caut pe net, cine stie... poate candva :p

      Ștergere
  3. Frumos, curat, linistit. Piatra e in prim plan si asta face orasul sa arate fantastic de bine. Merci pentru plimbarea virtuala !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag :). Da, cred ca era linistit pentru ca am fost la inceput de martie. Vara, in sezon, ma indoiesc. Dar oricum ar fi, Avignon este frumos. Merita vazut. Toata regiunea merita, sper sa am ocazia sa revin candva sa ma plimb prin satele provensale...

      Ștergere
  4. Cand aud de oraselul asta imi vine instant in minte celebrul cantecel despre podul din Avignon (unde toata lumea dansa in cerc sau ceva de genul) pe care l-am invatat in primele ore de franceza din clasa a V-a. Chiar si acum il mai fredonez. :)) Si il redescopar(desi nu tin minte sa-l fi vazut vreodata in poze pe net) cu ajutorul tau.
    In paranteza fie spus eu nu am continuat cu franceza pentru ca m-am mutat din clasa a VII la o scoala unde se studia rusa.
    Oricum, vazand fotografiile tale imi pot da seama cat de mult mi-ar placea(sa o admir live) arhitectura franceza.
    Mistralul vostru aduce putin(cel putin la intensitate) cu crivatul nostru. Si chiar zilele astea am simtit pe propria piele cat de greu e de suportat.
    Palatul Papilor e incredibil, arata intr-un mare fel. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da, cantecelul si mie mi-a sunat in minte pe parcursul vizitei, desi eu nu-mi amintesc sa-l i invatat la scoala. Cred ca l-oi fi auzit pe la tv...
      Palatul Papilor este intr-adevar impresionant. Imi pare un pic rau ca atunci cand am mers pe pod aveam soarele in fata si nu am putut fotografia panorama palatului. Poate oi reveni candva, cine stie...
      Duminica placuta, Nice!

      Ștergere
    2. Nici eu nu imi amintesc sa fi invatat cantecelul, dar instant mi-a venit linia melodica in minte, cand am vazut pozele. Si bineinteles ca am cautat pe Google :))
      "Sur le pont d'Avignon,
      On y danse, on y danse,
      Sur le pont d'Avignon," :))

      Ștergere
    3. :)) se pare ca melodia este mai cunoscuta ca oarasul :))

      Ștergere
  5. Mie imi place sa vizitez locurile ultra super turistice in afara verii. Pt ca scapi de aglomeratie. Prefer vantulndecat hoardele de chinezi :) si nu e remarca rasista:) e doar remarca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, te inteleg perfect. Unul dintre lucrurile care ma enerveaza cel mai tare in vacante (in special in orase) si ma fac sa apreciez mai putin locul este tocmai aglomeratia. Nici mie nu-mi place sa vizitez destinatii mega-turistice vara si evit pe cat pot, desi uneori mai ajung pentru ca... asa se intampla, atunci avem vacanta, etc.

      Ștergere
  6. Buna dimineata !
    E o placere sa-mi reamintesc de Avignon prin povestea si pozele tale, Larisa. Noi l-am vizitat pe la sfarsit de aprilie si l-am legat de Pont du Gard. Aici ne-a placut mai mult. Ne-am simtit mai ...liberi, probabil :)Palatul Papilor e mult mai impresionat vazut din exterior, inauntru l-am gasit doar imens, gol si rece.
    Pe pod am dansat , am cantat si ne-am incantat :) A fost frumos , parca mi-e dor un pic, acum :)
    O saptamana frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata, Liana!

      Ma bucur ca articolul ti-a trezit amintiri faine. Interiorul palatului si mie mi s-a parut cam gol si rece din ce am citit si vazut pe internet, asa ca n-am mai intrat, m-am multumit doar cu exteriorul si cu vizitarea podului. Poate cu alta ocazie o sa intru, candva cand voi avea mai mult timp la dispozitie in zona...
      Pont du Gard...ce frumos, l-am avut ca imagine de fundal pe calculator mult timp :p. Sper sa il vad si "live" candva.
      Multumesc, o saptamana frumoasa si tie!

      Ștergere