De ce nu mai scriu pe blog…

…vă întrebați probabil mulți dintre voi. Și e normal să o faceți, după o perioadă în care aproape de două ori pe săptămână apăreau noutăți pe micuța mea tarla online. Ei bine n-am mai scris pentru că… nici eu nu știu exact de ce nu am mai scris și de ce nici acum, după trei luni, nu am vreun chef nebun să scriu. 

Am început să scriu pe acest blog prin 2009, foarte timid la început, despre munte și alte hobbyuri, pasiuni, sau situații care mă măcinau atunci. Nu știam de ce mă apucasem de scris și habar nu aveam cât o să mă țină. Nici nu știam să scriu dacă stau bine să mă gândesc, noroc că cei care mă citeau erau doi-trei prieteni cărora oricum puteam să le povestesc scrierile la o bere în oraș. Am luat-o mai cu forță de când m-am mutat în Franța și asta nu pentru că nouă destinație m-a inspirat neparat, deși a fost și asta, ci pentru că dispuneam dintr-o dată de foarte mult timp liber cu care nu știam efectiv ce să fac. O țară străină, o limbă nouă, oameni necunoscuți, apartament recent, blogul a devenit rapid și o cale de a-mi ține mințile la locul lor, într-un moment în care practic mă resetam și îmi luam viața de la început. Am purces atunci să scriu despre ce aveam în jur, locuri, trăiri, întâmplări, călătorii, cam tot ce mă definea pe mine la acel moment, fără să știu prea multe despre cu ce se mănâncă blogosfera, despre trafic, despre cine mă citește și cine nu, sau despre cum expun lucrurile și cum ar trebui ele să apară… 
  

Cu anii, iată că în curând se fac 7 de scris și 5 de Franța, toată treaba asta cu blogosfera m-a prins în volbura ei. M-a luat parcă de pe malul pe care stăteam și o priveam oarecum de dinafară, m-a prins bine de tot ca într-un vârtej, m-a aruncat, m-a întors, m-a amețit, până n-am mai știut ce este cu mine, iar blogul a devenit aproape ceva de necontrolat. Ca un drog și ca un job în același timp, scrisul pe blog se transformase în ultima vreme dintr-o activitate plăcută de timp liber în ceva obositor, amețitor, aproape de nestăpânit. Nu zic că a fost neapărat rău, au fost destule părți bune, însă vâltoarea asta blogosferică ajunsese deja prea mult. Și atunci am zis stop. Gata. Fără blog cel puțin o perioadă. 

Au trecut trei luni de atunci. Cum au fost ele? Păi, a trebuit să învăț să trăiesc fără blog și să îmi ocup timpul lăsat în urmă de acesta. La început a fost… greu, ciudat, enervant. Nici măcar nu voiam să intru să citesc comentariile nou apărute, d-apăi să răspund sau să scriu ceva. Apoi, ușor-ușor, contactul a devenit mai prietenos. Am răspuns unora, am scris altora, chiar dacă și acum simt o oarecare repulsie față de spațiul acesta online. Pentru că nu numai scrisul pe blogul meu a început să mă irite, dar și o mare parte din blogosferă, aceea plină de laude, de pretenții și de vorbărie fără niciun rost. Astfel, m-am dezabonat la multe bloguri pe care le urmăream, pagini sau grupuri din care făceam parte (în special din categoria celor de travel cu care pur și simplu nu rezonez) și i-am păstrat alături pe cei sinceri, simpli și modești, pe oamenii interesanți cu care am ceva în comun. M-am săturat până peste cap de clișee, de modele, de etichete și de banalități. Mi-e lehamite de vorbărie goală, de sfaturi inutile, de dorința intensă de afirmare, de păreri aruncate forțat. E ușor să le scuipi pe toate din spatele unui calculator, mulțimea strânsă-n jurul tău să-ți cânte-n strună orbește, deși habar nu are cine ești și ce învârți, blogul fiind până la urmă o imagine, mai mult sau mai puțin reală, a celor care suntem cu adevărat. 
  
Dacă o să revin cândva? Nu știu ce să zic. Dacă mă întrebai acum o lună aveam tendința să zic nu. Astăzi când lucrurile s-au mai așezat mă gândesc că poate totuși n-ar trebui să abandonez blogul chiar total, deși pe măsură ce timpul trece devine din ce în ce mai greu să-l reiau. Momentan nu am dispoziția necesară pentru scris, dar dacă ea o să revină cu siguranță va fi sub o abordare ușor diferită. Tematica va rămâne aceeași, nu-mi propun să scriu despre altceva, însă, cu riscul de a pierde cititori și trafic, articolele și prezența în blogosferă vor fi ceva mai rare. Pentru ca mi-e dor într-un fel de începuturi. De un articol pe lună despre orice îmi trece prin cap și simt că mă sufoc într-o blogosferă alertă, plină de oameni avizi de autopromovare, de like-uri, de facebook, de instagram (care apropo, mi se pare o porcărie!) și sete de cititori. Mi-e dor de simplitate, de emoții, de trăiri, de mai multe sentimente. La mine, la tine, la toți. 

În rest? Atunci când nu sunt online încerc să mă bucur de viața reală, aia care se întâmplă în fiecare zi, simplă, firească, nasoală uneori, nepretențioasă, așa cum este ea. Mă bucur de vară, de piscina cu care ne-am pricopsit voluntar (cea mai bună investiție de anul acesta!), de oamenii dragi din viața mea, de soare, de natură, de tot ceea ce am în jur. Nu aștept mari vacanțe, nu aștept minuni (deși nu m-ar deranja să câștig la loto), nu urmăresc planuri colosale. Iau lucrurile așa cum vin și mă bucur de fiecare moment. Ceea ce vă doresc și vouă de altfel. Vă îmbrățișez cu drag, ne « auzim » data viitoare- care sper să nu fie peste încă trei luni. Vară frumoasă în continuare tuturor! 

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

38 comentarii:

  1. Cred că anul asta e cel al dezamagirilor sau a semi depresiilor de pe bloguri. Am patit-o si eu, au patit-o si altii. Probaibl cel mai ciudat an :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, nu stiu ce sa spun, dar tind sa cred ca blogosfera a luat-o intr-o directie in care multi nu ne mai regasim...

      Ștergere
  2. Luminița Camelia Bădoiu26.07.2016, 17:37

    Bună decizie.
    Toți avem nevoie la un moment de un "reset "/"restart ".
    Bucură-te pur și simplu de timpul tău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Larisa, eu MA BUCUR !
      Ma bucur ca ai scris acum , ma bucur ca te-am citit , ma bucur ca ti-am cunoscut blogul ( mi-am dorit si m-as fi bucurat mult sa te cunosc si personal ),ma bucur pentru micile discutii pe care le-am avut online si , poate, cel mai mult, ma bucur ca faci ce-ti place.
      Vacanta placuta ! Te pup, Larisa si... pe curand ( cand vrei tu ):)

      Ștergere
    2. @Luminita: Multumesc mult. O vara frumoasa iti doresc si sa auzim numai de bine!

      Ștergere
    3. @ Liana: Multumesc mult pentru incurajari si pentru cuvintele frumoase. Si eu ma bucur pentru micile discutii online si cine stie cand si pe unde ni se vor intersecta drumurile. Te pup!

      Ștergere
  3. Cred ca erai ultima persoana la care ma asteptam sa renunte asa, abrupt, la scrisul pe blog. Dar iata ce surprize ne ofera viata.
    Observ ca exista din ce in ce mai putini bloggeri care scriu frumos, din pasiune pura, fara a avea beneficii materiale. Sunt foarte putini ( prin partea mea de blogosfera) cei care scriu sincer, din inima, dezinteresat. Acum sunt la moda advertorialele. Sau reclama mascata la diferite produse.
    O cunostinta care a aflat despre activitatea mea, ca scriu fara sa scot bani din treaba asta, s-a uitat la mine ca la un martian. Pur si simplu cei din jur considera o astfel de activitate ca o pierdere de timp. A devenit o rusine sa spui ca scrii din pasiune. La fel e si fotografiatul privit. Daca nu scot bani din el e ceva reprobabil.
    Spre deosebire de restul eu ii respect foarte mult pe oamenii care au pasiuni frumoase si stiu sa si le cultive. Ii apreciez pe oamenii care isi sacrifica zile intregi pentru a arata celorlalti lucruri deosebite, care sunt adevarate surse de inspiratie pentru semenii lor.
    Ceea ce faceai tu aici era o munca de titan. De departe articolele de travel sunt cele mai dificil de realizat. Practic te asezi in fata calculatorului dimineata si te mai ridici seara.
    Ai obosit si tu si la un moment dat a venit si pauza. Dar sunt sigura ca te vei intoarce cat de curand pe blog. Ritmul de scris il vei alege tu, dar cel dinainte cred ca era epuizant.

    E foarte simpatica noua achizitie, vreau si eu una! :D :) Poate faci un articol despre cum te racoresti intr-o zi caniculara de vara la piscina. :D :) Cu poze relevante! :P

    Te imbratisez cu drag si eu si iti urez o vara vesela si frumoasa in continuare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca nici eu nu ma asteptam la mine sa renunt asa brusc la blog... :))

      N-as vrea sa abandonez chiar total, sper sa fie vorba doar de o binemeritata pauza si apoi sa revin intr-un alt ritm. Cel vechi devenise intr-adevar obositor, sufocant de-a dreptul. Sper sa gasesc ceva care sa ma motiveze sa scriu. O sa incep cu cateva vizite la castelele din zona sa vedem daca merge :p. Uite, ai dreptate, poate incep cu un articol despre piscina.

      Multumesc, Nice! O vara vesela si tie! Si cu temperaturi rezonabile ;).

      Ștergere
  4. O vara frumoasa! Sa te bucuri de tot ce te inconjoara :). Nici eu nu ma prea regasesc in grupurile de travel, dar nu stiu sa spun de ce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Dorina, asemenea iti doresc! Despre grupurile de "travel" romanesti as avea multe de zis, dar ma abtin, nu vreau sa imi fac sagnge rau :))

      Ștergere
  5. Ciudat :))) cred ca prin aceasi perioada am renuntat amandoua la blog, eu am revenit ... desi timid, calatoriile facute imi dau senzatii de mancarimi in palme, de dorinta de a povesti din nou despre locurile vazute. Scrisul pe blog pentru mine e o retraire a vacantei care uneori se termina prea repede sau e atat de complexa incat doar cand mi-o amintesc pas cu pas realizez exact ce am trait atunci, ce am vazut. Mi-e dor de articolele tale, setea si pasiunea cu care scriai, erai foarte ambitioasa, probabil te-a obosit acest stil. Sper sa nu renunti si sa revii intr-o formula mai avantajoasa pentru tine, mai relaxanta, mai usor de abordat pe termen lung. Te imbratisez cu drag si-ti doresc zile cu soare in Franta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bine ca vacantele te motiveaza sa scrii. E bine si ca ai acumulat material in perioada asta de pauza. Probabil ca atunci cand ai blogul nisat pe ceva anume, o pasiune la care tii foarte tare, cum este pentru tine calatoritul, te simti mai motivat sa nu abandonezi. La blogurile mai generaliste ca al meu e mai greu, la un moment-dat parca nu mai poti sa impartasesti crampeie din viata ta cu altii. Din pacate eu nu prea am pasiuni constante despre care sa scriu. Am inceput povestind despre munte, dar daca ar fi sa fac asta astazi ar insemna maxim trei articole pe an :)).
      Multumesc, Alicee! Spor si tie in continuare! La calatorii si la scris ;)

      Ștergere
  6. Buna seara, cred ca simplitatea si sinceritatea de care spuneti tine numai si numai de cei care scriu cu adevarat pe aceste bloguri, care impartasesc evenimente, calatorii si intamplari reale, eu dupa o buna perioada de timp in care am citit numeroase articole aici la dumneavoastra am "agonisit" enorm de mult - castele, impresii, unitati de cazare si restaurante cochete si multe altele asemenea, va doresc numai bine, o vara frumoasa si ma bucur ca ati postat aceste lamuriri :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Placerea este de parte mea in cazul acesta. Multumesc frumos pentru aprecieri! O vara frumoasa in continuare si sa ne citim cu bine!

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. :)... vom vedea cum vor evolua lucrurile si mai ales cheful de scris.

      Ștergere
  8. Larisa, draga mea, si eu am trecut si inca ma simt "ancorata" intr-o stare foarte asemanatoare cu a ta. De la abundenta de articole scrise in primii 2 ani de la infiintarea blogului meu, din 2013, (scriam si cate 10-15 articole pe luna), anul acesta daca am reusit sa mai scriu in medie 2-3, iar in ultimele luni abia reusesc cate un articol. Si am inca multe de povestit. Vorba ta, nu stiu exact de ce. Sau poate ca stiu...probabil ca si eu simt nevoia unei pauze. Am investit foarte mult suflet, pasiune si timp in blogul meu, care devenise un "must do" zilnic. Dar cred ca a venit timpul sa mai fac si altceva: sa traiesc mai mult dincolo de monitorul calculatorului, chiar daca imi place enorm de mult sa scriu, privind pozele si amintindu-mi de vacantele si calatoriile mele. Viata are etapele ei si ma gandesc ca e bine sa las lucrurile sa curga lin, in matca lor. Eu sunt convinsa ca voi mai scrie, macar un articol pe luna, pt. ca scrisul imi da aripi, ma face sa trec peste bariera timpului si-mi da senzatia unei calatorii ce nu se termina niciodata. Imi doresc sa treci peste faza in care te afli acum si sa te reapuci de scris. Eu te voi urmari, sa stii, nu scapi de mine! :) Numai bine si o vara incarcata numai de bucurii! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil ca ritmul asta alert in care alunecam, uneori fara sa ne dam seama, ne face sa zicem stop brusc la un moment-dat. Am observat ca si tu scrii mai rar in ultima vreme, sau cel putin ai rar decat o faceai la inceputuri, atunci cand am si descoperit de altfel blogul tau. Eu una nu ma suportam, aveam impresia ca blogul deveniste mai degraba o obligatie, decat o pasiune. Un job fara bani :)).
      Chiar iti doresc sa-ti gasesti motivatia si sa scrii despre calatoriile tale, pentru ca o faci foarte frumos, Ileana. Si eu sunt cu ochii pe tine. Chiar daca nu las foarte multe comentarii, nu inseamna ca nu iti citesc impresiile. Multumesc pentru incurajari! O vara frumoasa si tie si la cat mai multe vacante de vis!

      Ștergere
  9. Daca va sosi momentul, te vei intoarce. Cu pauze, in mod sigur :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ma gandesc si eu. Vara frumoasa, Dani si spor in tot ceea ce ti-ai propus!

      Ștergere
  10. Ştiu că timpul investit în articolele scrise cu suflet, cu şi din pasiune, fără vreun beneficiu material, nu ţi-l mai dă nimeni înapoi... dar pasiunea pe care o investeşti se revarsă asupra celor cărora li te adresezi. Cel puţin asupra celor la fel de sinceri ca tine, care, bloggeri sau nu, nu deschid un material doar pentru a posta un comentariu gen "Ce frumos/ce fotografii frumoase (ţine-o tot aşa)", doar ca să le apară link-ul pe undeva.
    Dacă omul vrea să citească, citeşte – dacă într-adevăr îl interesează subiectul.
    Pe mine una scrisul mă eliberează... aşa cum spuneai şi tu mai sus... Te înţeleg – eu în ultima vreme prefer să TRĂIESC decât să scriu. Deşi îmi tot construiesc materiale... şi mă culc la fel de târziu :)
    Deocamdată, cât m-o mai ţine, scriu pentru mine, pentru colegii de drumeţie, pentru amintirile de peste ani.

    Blogosfera de azi nu mai e nicidecum jurnal, e publicitate, SEO, schimb de link-uri, informaţie superficială şi de proastă calitate. Şi neapărat SENZAŢIONALĂ!

    Abia aştept să mă mai delectezi cu tot ce ţine de Franţa! Franţa, la care eu nu am acces decât prin intermediul televizorului, atât cât durează Turul Franţei :)
    Cu drag,
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, blogosfera este un loc de publicitate, de SEO, etc. Si mai mult decat atat, este si un loc al laudelor de sine, al mandriei, al fitelor, al cantitatii, nu al calitatii, mai ales cea romaneasca de calatorii. Toata lumea este inebunita sa se autopromoveze, si-ar tatua parca articolele si in frunte numai sa castige cateva like-uri in plus. Iar facebookul si instagramul sunt pline de nimicuri, o pierdere totala de timp in opinia mea. In fine...

      Tu faci parte oricum dintre putinii care scriu frumos si cu pasiune. Sper ne delectezi cu materialele pe care le-ai strans in ultimii ani, mai ales cu cele despre munte. Chiar daca nu mai scriu, asta nu inseamna ca nu mai citesc blogurile preferate ;)

      Ștergere
  11. Chiar ma intreb cum unii au timp sa scrie cate un articol in fiecare zi sau mai multe pe saptamana!? Eu nu am putut si nici nu pot si apoi nici nu vreau. O delasare de blog am avut-o si eu cu prima sarcina de care vrut sa profit la maxim fara stresul ca vai, saptamana asta nu am publicat nimic. Nici acum nu reusesc sa scriu mai mult pentru ca timpul e limitat, vreau doar sa le mai aduc prin intermediul blogului bunicilor si prietenilor din Romania vesti despre noi.
    Cat despre blogul tau, am avut impresia ca va evolua si mai mult, mai ales ca i-ai schimbat tema. Era o placere sa te citesc si te voi citi chiar daca vei publica un articol pe luna. O vara frumoasa acolo la tine in Tourraine, la noi in Savoie e numai bine de facut cateva drumetii ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cu timpul nu stau prea rau, de ce sa zic, dar mai mult de 2 postari pe saptamana nu prea mi-au iesit. Acum depinde si de fiecare despre ce scrie, daca ai articolase scurte, lejere, postari cu poze, etc nu-i greu, dar daca obisnuiesti sa scrii articole lungi, ducumentate, cum sunt cele despre calatorii, atunci e clar: nu mai ai timp de altceva :))
      Si eu am crezut ca blogul va evolua, am avut chiar o perioada de ambitie maxima, insa usor-usor m-am demotivat, oarecum dezamagita si de blogosfera, de directia in care merge ea si in care nu ma regasesc. Iar partea proasta este ca daca vrei sa evoluezi cu un blog e cam greu sa o faci ramanand pe dinafara. Practic alegi: cu restul sau de unul singur, iar eu tind sa cred ca a doua varianta mi se potriveste mai bine.Om vedea ...
      Multumesc, Irina. Si eu raman cu ochii pe voi si pe aventurile voastre ;)

      Ștergere
  12. De cate ori vad ca ai mai scris vin, trebuie sa ne facem timp pentru noi, sa ne fie bine, se va vedea si in scris. Bucurati-va de piscina, timp frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos, Mihaela! La fel iti doresc si tie, sa te bucuri de vara, de drumetii si de toate celelalte lucruri faine care se intampla :).

      Ștergere
  13. Draga Larisa, am patit la fel; am avut nenumarate pauze, uneori de luni de zile cand nu ma puteam apropia de blog. Ori erau perioade incarcate "in real" si nu mai suportam o activitate in plus, ori, pur si simplu simteam o repulsie fata de blogosfera, cu tot ce implica ea, asa cum ai spus si tu.
    Chiar si acum, cand am hotarat sa deschid un mic magazin in care sa prezint cateva lucruri facute de mine (la insistenta copiilor) si ar trebui sa scriu mai des, daca nu am dispozitia necesara sau nu gasesc nimic de spus care sa-mi placa, prefer sa tac. M-a amuzat si ca ai spus de instagram ca e o prostie pentru ca mi-am facut cont in ideea publicitatii si nu am postat decat vreo trei fotografii acum cateva luni. Nu merge, pur si simplu, asa ca am renuntat la el. Facebook-ul imi foloseste, in schimb, pentru ca pot posta fotografii neprelucrate si scrie texte prea mici ca sa apara pe blog. Articolele necesita mult mai multa munca.
    Imi pare bine ca te bucuri de viata, de casa si gradina ta si ca absenta nu ascunde ceva rau, dimpotriva. Intotdeauna imi fac griji pentru prietenii de pe bloguri atunci cand lipsesc o perioada. Iti doresc sa revii cand scrisul iti va aduce fericire, cand blogul te va atrage iar ca un magnet. Aproape intotdeauna se intampla asa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos de mesaj si de incurajari, Gabriela! Oi vedea eu, dar ai dreptate, scrisul trebuie sa-mi aduca fericire si blogul sa ma atraga iar ca sa continui. Altfel... nici nu vad de ce as face-o.
      Instagramul mi se pare o porcarie in sensul ca il gasesc o retea care nu aduce nimic nou, nimic important, doar o pierdere de timp. Eu nici pe facebook nu postez prea multe poze, nici n-as sti macar ce sa mai postez dincolo ca nu simt nevoia chiar sa imi afisez toata viata pe internet nici sa pun tot felul de banalitati. Am incercat, nu zic nu, dar nu a tinut. Uneori mai intru sa arunc o privire doar pentru ca majoritatea prietenilor mei posteaza acolo astazi, iar daca vreau sa fiu la curent sunt un pic fortata :))
      Spor in continuare la tot ceea ce faci!

      Ștergere
  14. noi te asteptam pe aproape sa ne mai incanti cu cate ceva, macar din timp in timp!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga mea Larisa,

    Desi ti-am citit articolul in secunda doi dupa ce l-ai postat pe FB, uite ca abia acum am gasit putin ragaz sa iti scriu pe indelete...

    Nu stiu ce se intampla, dar cred ca si eu trec prin aceeasi "criza". In cazul meu, ea a fost accentuata si de niste probleme de sanatate ale parintilor: operatie la coloana in cazul mamei, probleme cu inima si tensiunea in cazul tatalui. La toate acestea s-au mai adaugat si sustinerea permanenta si perioadele de studiu alaturi de fiica mea, care a avut examene de clasa a 8-a. Au urmat emotiile evaluarilor, rezultatelor, reapartitiilor si, cand credeam ca in sfarsit voi avea parte si eu de o perioada mai linistita sau de vacanta, m-am imbolnavit fff rau de la aerul conditionat, de nici acum (dupa o luna de zile) nu am reusit sa ma vindec (crizele de tuse ma innebunesc)...

    Da, recunos ca nu am avut nici timp de scris, dar mai ales nu am avut acea stare de bine care ma ajuta sa imi pun trairile si amintirile pe "hartie". Cand si cand am mai scris cate un articol util despre Grecia, iar cand l-am publicat pe ultimul, in care povesteam ce mi s-a intamplat anul trecut in insula Corfu, am avut parte de cele mai cumplite comentarii si injurii din partea unor persoane de cea mai joasa speta de pe grupurile de travel. Am ramas socata, bineinteles, dar in acelasi timp mi s-a facut si lehamite de scris!!! Dupa ce ca abia-abia mai reusesc sa imi rup din timpul meu liber, pe care ar tb sa il dedic familiei si nu scrisului, uite ce primesc in schimb: apelative si presupuneri absurde pe care mi-ar fi si rusine sa le reproduc verbal, daramite in scris.

    Cam asta e lumea bloggingului care, vorba ta, clar a luat-o in directia gresita, cele ca noi, care scriu din pasiune si fara nici-un interes comercial fiind date (intr-un fel) la o parte.

    Sper din tot sufletul sa reusim sa trecem cu brio si peste aceasta perioada!!! Stii bine ca eu chiar ti-am simtit lipsa, dar ti-am respectat decizia de a sta deoparte pentru o perioada... Te sustin neconditionat si abia astept sa vina vremuri mai bune si pentru noi!!!

    O vara frumoasa in continuare si multe imbratisari si pupici din partea mea!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite ca acum sunt eu cea care raspunde cu intarziere, desi am citit comentariul tau imediat dupa ce l-ai postat. Se pare ca in ultima vreme nu numai ca nu am mai scris pe blog, dar nici macar nu am mai intrat, decat fugitiv de pe telefon in pauze...

      Si eu am observat din pacate ca sunt foarte multi oameni in blogosfera, si in general in mediul online, care nu stiu sa-si exprime civilizat dezacordul, nu stiu sa respecte parerile si experientele altora si iau totul ca un atac la persoana. Mi s-a intamplat si mie, cand am avut "tupeul"-iti dai seama?-sa critic un pic Parisul intr-un articol. Pana la urma e spatiul nostru online, si atat timp cat nu jignim pe nimeni, e dreptul nostru sa criticam ce vrem. In plus eu apreciez si parerile astea mai critice despre diverse destinatii, nu numai ridicari in slavi. Desigur ca experientele fiecaruia sunt unice, daca tie nu ti-a placut poate mie imi place, dar asa ca idee, e bine sa citesti sa pareri pro si contra, cel putin stii la ce sa te astepti.

      In fine, noi sa fim sanatosi...Sper intre timp ca sanatatea ta si a alor tai s-a ameliorat si ca toate sunt bune in acest moment. O vara faina in continuare iti doresc si sper sa-ti regasesti cheful de scris curand. Pupici!
      PS: Mult succes fiicei tale in continuare!

      Ștergere
  16. Buna ziua, cred ca este indicat sa facem doar ceea ce ne face placere, ce ne relaxeaza, doar asa putem sa ne bucuram de fiecare zi. Atunci cand facem fortat orice activitate, nu ne facem bine si totul devine o corvoada, asadar, mult succes in tot ce faceti si toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  17. Bine te-am regasit! (in primul rand :P) In al 2-lea rand, vad ca au mai aparut 2 articole dupa postarea asta, deci inca nu ne-ai "parasit" :P Oricum ar fi, orice ai alege pentru viitor, eu iti multumesc pentru tot ce ai impartasit cu noi pana acum, pentru felul tau relaxant si placut de a scrie, pentru raspunsurile oferite si iti doresc ca de acum incolo sa faci exact ce iti place si te face sa te simti confortabil. Multi pupici tie si lui Azorel, cel mai calator catel! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine te-am gasit, Alexandra! Da, nu am parasit blogosfera chiar definitiv, mai scriu din cand in cand cate ceva. Incerc sa mentin un ritm mai lejer, astfel incat sa nu mai ajung la saturatie. :))
      Multumesc pentru urari si pentru aprecieri! Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  18. Draga mea, la fel ca multi altii care ti-au simtit lipsa din online, am citit si eu articolul acesta "de revenire" cumva, cam atunci cand l-ai publicat. Numai ca atunci eu eram la randul meu in vacanta si n-am apucat sa zic nimic... Intre timp m-am intors, am reintrat in paine etc. Si azi revenind la tine pe blog, am ajuns si la acest articol... din nou...

    Asa ca, pe langa faptul ca ma bucura revenirea ta, mai vreau să-ți spun si ca am inteles perfect faptul ca ai redus viteza pe blog. Mi se pare normal. Mi s-a intamplat si mie si cred ca inca mi se intampla. Cred ca fiecare din noi, cei care am inceput sa scriem de drag si dor si am dorit pe undeva sa tinem ritmul cu sufletul nostru mai repede decat cu ritmul de promovare SEO si alte din astea (de exemplu eu am renuntat anul acesta la toate colaborarile in afara de una singura, pe care o am de 3 ani si care e deja parte din povestea Bialog) am simtit intr-un anumit punct nevoia de incetinire. Viata ne ofera etape si etape, unele nu sunt in concordanta cu ritmul si disciplina unui blog, mai ales atunci cand el NU este job-ul nostru si nici centrul existentei noastre, adică nu ne aduce material si nici spiritual vorbind toate resursele de care avem nevoie... Eu sunt aproape sigura ca la mine incetinirea a inceput in iarna lui 2014, numai ca totul s-a produs treptat, nu brusc si din acest motiv nici eu n-am simtit totul ca pe o renuntare (oricum tin mult la Bialog sa renunt de tot, asa cum cred ca tii si tu la casuta asta virtuala).

    Ce imi place mult este ca tu, desi foarte activa, nu te-ai lamentat cum vazut-o de atatea ori pe la unii, care "ne ameninta" cumva cu inchiderea blogului (desigur ca nu l-au inchis, nici nu aveau de gand), de parca am putea noi sa-i razgandim, daca e pana acolo. Nu, tu pur si simplu ti-ai setat natural un alt ritm care se potriveste mai bine cu situatia de acum :) Eu iti doresc numai bine orice ai alege pe viitor si desigur, m-ar bucura sa ne mai scrii despre Franta, doar alaturi de Italia sunt locurile din lume cel mai aproape de sufletul meu.

    Te pup :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru gandurile impartasite, Bia! :*

      Da, am observat si la tine o incetinire a ritmului in cursul anului trecut fata de felul in care "te-am cunoscut" la inceputuri. Si tot asa, ma bucur ca nu ai renuntat de tot. Dar stii ce? Nici nu ma asteptam sa o faci. Oricine te citeste isi poate da seama despre cat iubesti Bialogul, esti unul dintre acei blogeri cu pasiune si talent pentru scris.

      Dupa cum probabil ca ai observat n-am renuntat in final, dovada stau cele 3 postari ale lunii august. Trei? Altadata erau trei pe saptamana! :)) M-am gandit si la varianta abandonului dar n-am putut. Ai dreptate, ca si tine imi iubesc prea mult casuta asta virtuala sa o las balta total. Am incercat doar sa gasesc un ritm ceva mai lejer care sa nu ma mai duca la saturatie. De fapt nu stiu daca l-am gasit inca, il caut in continuare. E drept, blogul nu merge chiar in ritmul in care se succed etapele vietii noastre. Adesea se mai poticneste, astfel ca nu ne ramane decat sa-l mai potrivim pe cat putem ;).

      Ștergere