Despre părințeală (1): întrebări și sfaturi binevoitoare

Ca proaspăt părinte, mă confrunt mai mereu cu întrebări, mirări, sfaturi cerute dar mai ales necerute despre cum trebuie să îmi cresc copilul. Toată lumea se grăbește cu părerile, cumva toți sunt experți, toți simt nevoia să își dea cu presupusul. Desigur, asta nu este neapărat un lucru rău, unele sfaturi sunt de-a dreptul utile și binevenite, mai ales pentru cineva începător și neștiutor în ale părințelii așa ca mine. Dar ce să mă fac cu cei insistenți care încearcă să mă convingă, cu cei încăpățânați care știu ei mai bine, cu cei care cred că au întotdeauna dreptate sau cei despre care știu sigur că greșesc sau sunt prost informati. Să vă zic drept, mă simt pierdută și deși citesc cât de mult pot, întreb medici sau pe la cunoscuți, într-un final tot pe intuiția mea mă bazez și tot instinctul propriu mi-l ascult pentru decizia corectă. Câte bordeieatâtea obiceie, asta e valabilă și când vine vorba de copii. Suntem tare diferiți, fiecare își alege tabăra încă dinainte ca plodul să vină pe lume. Unii cu alăptatul alții cu biberonul, unii cu căruciorul alții cu purtatul, unii cu bebelușul în pat, alții cu camera separată, fiecare face cum crede pentru că, nu-i așa, fiecare știe ce e mai bine pentru odrasla proprie.  




Cea mai frecventă întrebare pe care o primesc, atât când cineva face cunoștință cu Erika cât și de la cei pe care îi văd mai des, este dacă doarme nopțile. Cumva francezii sunt speriați, chiar obsedați de acest aspect, de-aici o căruță de sfaturi despre ce și cum să fac să doarmă cât mai mult. Sfaturi mai mult pentru confortul părinților decât pentru bunăstarea bebelușului, evident. Și deși e drept că această problemă spinoasă ne dă tuturor bătăi de cap, mi se pare natural ca un bebeluș să aibă un somn neregulat, mă cam așteptam de la început la ceva nopți albe. Firește că una e realitatea alta teoria, e ușor să vorbesc acum când dorm binișor, aș fi omorât pentru un pui de somn în primele luni. Am mers până acolo unde mi-am luat niște cărți pe subiect, singurele sfaturi care m-au ajutat într-adevăr au fost acelea care ziceau să mă conformez și să accept situația așa cum este pentru că nu va dura la nesfârșit. Nici azi Erika nu doarme toată noaptea, însă odată acceptată situația devine negreșit cu mult mai ușoară. Bănuiesc că nu va trebui să o legăn până pleacă la facultate și mă gândesc că într-o zi probabil îmi va fi dor de nopțile astea, doar ale noastre. 

Tot referitor mai degrabă la confortul părinților decât al copilului, lumea mai este curioasă dacă micuța doarme în camera ei și se siderează când aude că nu. De fapt ce vorbim noi aici de cameră, Erika nu doarme nici măcar în pătuțul lipit de patul nostru, dar asta este o altă poveste. Aici e foarte la modă să culci copilul separat din primele zile, să se învețe în mediul lui, iar părinții să stea cât mai liniștiți, să nu fie deranjați de bebeluș. Așa credeam și eu la început, i-am pregătit Erikai o cameră întreagă doar pentru ea, cred că văzusem prea multe filme americane, lucrurile s-au schimbat după ce am născut-o, nu mi-a venit să o las singurică când părea că are atâta nevoie de mine. Desigur, fiecare acționează după credințele proprii, ca să nu mai zic că Erika doarme mai mult în brațe... Și apropo de brațe, dacă le-aș spune vecinelor mele asta, cred că li s-ar părea de domeniul fantasticului. Cum s-o ții prea mult în brațe? Se învață! Ei și? Așa și trebuie, nu-i așa? Majoritatea pe aici își ține copiii în landou, nu-i de mirare că atunci când mă văd cu marsupiul li se pare ceva ciudat și îmi pun zeci de întrebări. Dar nu te doare spatele? Dar nu este prea grea? Dar îmi văd de ale mele și îi las cu ale lor. 

Cât despre hrană, și aici ca peste tot, mămicile se împart în două tabere: cele cu alăptatul și cele cu biberonul, deși din experiența personală tind să cred că cele din a doua categorie sunt mai multe. Și nu-i de mirare, concediul de maternitate durează vreo trei luni în Franța, după care mama merge la serviciu și cel mic la creșă sau la asistenta maternală, așa că ce rost mai are să începi să alăptezi, oricum când lucrurile încep să se petreacă mai bine trebuie să te oprești. Dar nu-i numai asta cauza, mai sunt implicarea tatălui, organizarea, comoditatea etc. Firește, fiecare face ce crede, ce nu îmi plac sunt sfaturile proaste, total neadevărate, de genul copilul nu se satură, laptele matern nu e suficient de hrănitor, vai, o alăptați și acum la aproape 7 luni?! Iar că am ajuns la diversificare, nici nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile: un pic de sare sau zahăr pentru gust?

Însă de departe întrebarea care mă face să văd negru în fața ochilor este o lăsați să plângă un pic? E bine, o obosește, o calmează, bebeluși au nevoie să mai și plângă! Fac plămâni! Nu oameni buni, nu-mi las copilul să plângă nici un pic, mi se pare barbar, nemilos și deloc benefic să nu-i răspund la nevoi. Din contra! O iau în brațe pentru că vreau să știe, să aibe încredere că sunt și voi fi mereu acolo pentru ea.  
  

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

18 comentarii:

  1. ��������,da,cam in acelasi situatie sunt si eu,la mine mai apăr si comparatii de genul"a mea,bea cu cescuta ei de la 4 luni,ei,si ce?" ,cred ca fiecare copil este univ,fapt clar si adevarat...ai scos-o de cap din cădită?(serios ��!!??),mă regăsesc în tot ceea ce ai scris,bravo,continua sa iti cresti puiul asa cum simti,cum crezi de cuviință ��������

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, fiecare copil cred ca e unic, se dezvolta si evolueaza in ritmul lui.

      Ștergere
  2. O plăcere să te citesc. Îmi plac alegerile tale. O vară frumoasă pentru toți 4! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sărăcuța de tine... și mami tot cam așa făcea. Mami a citit mult despre parenting, a renunțat la serviciu cam acum 1 an-2, pentru că a zis că dacă se apucă de o treabă, să o ducă până la capăt. Uneori îmi vine să plâng de ciudă că nu o iubesc atât cât mă iubește ea (chiar mi-a zis că e imposibil să o iubesc atât de mult, că voi vedea cum e iubirea de copil :) )... Ea avea probleme mai mult la partea cu alăptatul, pe Grigo l-a alăptat până târziu și toți se mirau... Copiii ținuți mult timp de mămică în brațe sunt mai inteligenți. Dar nu e regulă... adică sunt inteligenți și fără.
    Foarte bine faci că o ții cu tine, este foarte bine! Și nu cred că e la vârsta la care să i se interzică, ce să înțeleagă copilul acum?! Este normal să vrei să fie fericit copilul tău. Acel sfat cu plămânii sănătoși cred că ar trebui să fie o mângâiere pentru acele momente în care nu ai ce să îi faci.:) Dar scumpicaa ta nu are față de bebe plângăcios :)
    Numai bine, Larisa! Să vă bucurați de micuță! Îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru incurajari, Maria! Si voi subteti o familie minunata, asa ca mama ta a facut treaba buna😉. Va imbratisez cu drag!

      Ștergere
  4. Cate am mai auzit si eu! As scrie o carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 😂😂😂 Mda, se pare ca e cevaobisnuit.

      Ștergere
    2. Pe unii/unele chiar m-am suparat. Vorba aceea: vezi-ti de barna din ochiul propriu si lasa paiul din ochiul celuilalt. Toata lumea e foarte desteapta cand e vb de copilul altuia.

      Ștergere
    3. Eu tot zic sa nu-i bag in seama, dar uite ca uneori reusesc sa ma faca sa ma indoiesc de credintele proprii😨

      Ștergere
  5. Este bine sa faci ce crezi,cum crezi.Sa va fie voua bine,restul nu conteaza!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta cam asa este! Multumesc de incurajari!

      Ștergere
  6. Confirm si eu ca prima intrebare pe care am avut-o din partea francezilor pentru ambii copii a fost daca dorm noaptile cap coada, si asta deja pe la 3 luni. E de neconceput sa ai inca un copil la 1 an care nu doarme noaptea intreaga! Am primit bineinteles si sfaturi cum sa-i fac sa doarma noptile mai repede: sa le pun cereale in biberonul dinainte de culcare si asa nu voi mai fi deranjata in timpul noptii!!
    Conteaza sa simti ca tu ca mama faci ce crezi ca este cel mai bine pentru copilul tau, sfaturile vor veni mereu, la toate varstele copiilor. Cel mai tare ma enerveaza ca unele "sfaturi" inca imi sadesc niste indoieli si nu ma pot abtine sa ma interesez mai intens pe subiect, insa tot eu am dreptate pana la urma pentru ca eu imi cunosc copilul cel mai bine :)
    Crestere usoara in continuare si multe imbratisari de noi patru ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da da cu cerealele mi-au zis-o si mie 😂😂

      Da, Irina, ai dreptate, exact asta este problema, ca unele sfaturi reusesc sa-ti sadeasca seminte de indoiala, mai ales cand esti la inceput de drum😨

      Multam de incurajari! La fel iti doresc!🤗

      Ștergere
  7. Felicitari si sa fiti fericiti alaturi de fetita voastra! E superba Erika!
    In privinta cartilor si sfaturilor, e foarte simpatic cum se schimba normele in timp: ce ieri era bine, azi e gresit; ce ieri era de neconceput, azi e normal.
    Dupa avalansa de informatii care m-a coplesit si pe mine, cu multi ani in urma, cel mai bine mi s-a parut sa ascult de bunul simt. Cu el n-am dat gres.
    (Si, da, nu am lasat copiii sa planga si am dormit cu ei.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, normele si obiceiurile se schimba in timp. Apar noi tendinte, noi informatii, noi concepte, imi dau seama de acest lucru stand de vorba cu cei din jur, in special cu cei din alte generatii.
      Multumesc, Gabriela! Toate cele bune!

      Ștergere
  8. Mai repede la unele, mai târziu la altele, dar întotdeauna iasă la suprafața instinctul de mama si cu asta nu dam greș. :)
    cu pași mici si se rezolva totul! :) o vara frumoasa sa aveți! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna seara, si in cazul dumneavoastra este ceva ce tine de fetita si nu neaparat de ceva ce ati facut sau nu ca parinti. Eu si sotul meu am facut nopti albe, din fericire am avut si bunicii cu noi, pentru ca in primele luni programul era impus de fiul nostru. Dupa botez lucrurile s-au schimbat in bine si usor, progresiv, totul s-a reglat. Pentru noi cheia succesului a constat in rabdare si atentie catre tot ce a incercat bebe sa ne transmita.Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere