Misterele lacului Pavin

Marți, în următoarea zi a vacanței noastre în Auvergne, venise vremea unui alt lac, că vorba aia, regiunea Auvergne are destule de arătat: Lacul Pavin. Nu aveam cum să-l ocolim, eu personal chiar eram curioasă, toate ghidurile și site-urile îl recomandau la capitolul de neratat în zonă. Și cum pentru al meu soț orice lac are și pește de prins, vă dați seama că nu a fost nevoie de prea multă muncă de convingere. În plus, lacul Pavin se află pe raza localității Besse, localitate despre care citisem că posedă un centru medieval simpatic și mai multe clădiri în stil renascentist, așa că nu am stat mult pe gânduri, duși am fost într-acolo... 


Așezat la mijlocul drumului între orășelul medieval Besse și stațiunea de schi Super Besse, lacul vulcanic Pavin este considerat un loc de interes turistic extraordinar. Născut se pare acum 7000 de ani, Pavin este cel mai tânăr lac de crater din Franța metropolitană, fiind și cel mai adânc din regiunea Auvergne, circa 93 de metri. Lacul Pavin descrie un cerc aproape perfect, cu un diametru de aproape 800 de metri, iar arborii care îl înconjoară, la fel și apele sale profunde și întunecoase atunci când cerul este înnorat, îi dau un aer foarte misterios, nu degeaba în jurul lui s-au țesut numeroase legende locale despre orgolii, diavoli și fete frumoase. Mulți oameni de știință, geologi sau scriitori au încercat de-a lungul timpului să-i dezlege tainele, nu au reușit decât parțial, mai sunt multe încă de descoperit. Cu toate acestea, când cerul este senin, Pavin ni se dezvăluie în toată splendoarea, suprafața apei strălucind într-o nuanță turcoaz aproape ireal de încântătoare. O să radeți probabil, dar mi-a amintit de lacul Scropoasa, cine l-a văzut știe despre ce vorbesc. 

La fel ca lacul Chambon, Pavin este foarte bine valorificat turistic și frumos orânduit pentru cine alege să poposească în zonă. O parcare încăpătoare este amenajată în apropiere pentru a găzdui turiștii ce vin cu mașina, pentru ceilalți existând autobuze-navetă din Besse. Un hotel-restaurant este amplasat pe mal, construit ingenios astfel încât să se integreze armonios în peisaj, la fel și un ponton cu o bază de bărci și hidrobiciclete în sezonul cald. Se poate pescui, desigur, la Pavin, lacul fiind populat cu păstrăvi, în timp ce un traseu de drumeție foarte bine pus la punct face turul lacului în aproximativ o oră. 

În primă fază, de cum am ajuns, am pornit într-o scurtă recunoaștere a zonei. Al meu soț și-a găsit un loc bun de pescuit unde și-a întins ustensilele, în timp ce eu am profitat de puțină joacă cu cea mică mai pe păturică, mai pe bancă, mai pe jos, după pofta inimii. Pofta inimii ei, desigur. Am așteptat să se facă ora 12 după care am strâns și am pornit să mâncăm la restaurantul de lângă lac. Prețurile au fost un pic cam mari și servirea cam lungă din cauza, cred eu, fluxului mare de turiști, dar preparatele au fost destul de gustoase, mai ales desertul. Miam!!! Am ales un antreu cu păstrăv fumé, ca fel principal o friptură de vită în sos cu legume (firește că în franceză denumirile felurilor sună mult mai pompos, într-un mare fel aproape! 😂), iar la desert o farfurie cu... de toate, îmi lasă gura apă și acum când mă gândesc la ea.  


După masă, știind că Erika sigur o să facă nani, am pornit să facem traseul ce înconjoară lacul. A fost inedit! În primul rând Erika a dormit tot drumul în marsupiu, așa că am profitat de liniște și, Doamne, cât apreciezi un pic de liniște să îți asculți gândurile când ai în grijă zilnic un copil de 8 luni!  (la vremea respectivă, dar și azi la aproape 10 luni e la fel!😜). Drumul urcă și coboară, se apropie și se depărtează de lac nelăsând loc monotoniei, în plus soarele ce intra și ieșea din nori lumina diferit suprafața apei, reflexiile schimbându-se mereu. Lume era destulă, de toate vârstele și categoriile, dar nimeni nu ne-a deranjat cu nimic, oamenii sunt destul de liniștiți și civilizați prin aceste locuri. Am admirat, am făcut poze, Azorel a zburdat și a adulmecat ca de obicei, Erika a dormit buștean, așa că în final toată lumea a fost fericită. Sau aproape, că nici măcar un păstrăv mic nu a tras la undită 😩! 

La sfârșitul după-amiezii am pornit spre Besse să descoperim centrul istoric atât de lăudat. Vă povestesc data viitoare. 
  

























Mai multe poze găsiți AICI 

Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută in București, cu domiciliul actual la Amboise în Franța, pe Valea Loarei. Sunt pasionată de natură, fotografie, munte, călătorii, bucate și vinuri bune, iar pe blogul-larisei.com scriu despre experiențele mele franceze, despre locurile interesante pe care le vizitez, despre hobby-urile și activitățile din timpul liber.

4 comentarii:

  1. Buna ziua, lacul si zona prezentata seamana extrem de mult cu lacul Barzava si zona Valiug - statiunea Trei Ape din Romania, te poti relaxa, aici se prinde peste destul de mult insa nu este ceva destinat pescarilor ci acelora care doresc sa cutreiere si sa fie in mijlocul naturii. Consider ca toate centrele istorice, locatiile medievale au ceva aparte. O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am fost din pacate niciodata, dar multam de recomandare. Pare o zona interesanta.

      Ștergere
  2. Frumoasa plimbarea!O zi petrecuta cu familia in natura este binefacatoare.Chiar ma gandeam ca trebuie sa va reluati plimbarile de alta data.Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne adaptam noii echipe. Multumim! Va imbratisez cu drag!

      Ștergere